9,551 matches
-
Toacă de metal, de forma unei acolade stilizate, având la vârfuri două capete de dragoni cu gurile deschise. Pe fața toacei sunt imprimate în relief două stele, o torță și o ancoră, o femeie și un motiv floral, precum și o inscripție cu caractere chirilice: ""Cu dragoste înfocată și nedejde neschimbată"". Pe spatele acestui obiect metalic se află următoarea inscripție: ""S-a făcut de Prea Sfințitul Mitropolit Veniamin, la anul 1821"". În pridvorul deschis al bisericii se află patru pietre de mormânt
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
Pe fața toacei sunt imprimate în relief două stele, o torță și o ancoră, o femeie și un motiv floral, precum și o inscripție cu caractere chirilice: ""Cu dragoste înfocată și nedejde neschimbată"". Pe spatele acestui obiect metalic se află următoarea inscripție: ""S-a făcut de Prea Sfințitul Mitropolit Veniamin, la anul 1821"". În pridvorul deschis al bisericii se află patru pietre de mormânt. Acestea sunt ale următorilor: Pietrele funerare ale mitropoliților Gavriil Callimachi (1786) și Leon Gheucă (1788) au fost puse
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
au fost numite Gemina („Geamăna”), fapt ce sugerează că au fost formate prin unirea a două legiuni. Unele dintre legiuni au dobândit o reputație distinctă în timpul lui Caius Marius, dar Augustus a oficializat această tendință. Legionarii menționau de obicei în inscripții și epitafuri, legiunea din care făceau parte. Nero a adăugat Legiunii XIV Gemina, titlul de Maria Victrix (a lui Marte, Victorioasa), iar Traian a numit Legiunea XXX, Ulpia Victrix. Nici după Marius, serviciul militar probabil că nu a depășit 16
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
observat. Așa cum era obiceiul lor, s-au adaptat unui obicei grec pe gusturile lor, creând o ierarhie de coroane pentru onoruri militare, așa cum era subliniat de lege. Există trei categorii de probe pentru premiile militare ale armatei romane: sursele literare, inscripțiile pe piatră (ocazional pe metale) și sculptura. Dovezile sunt în general neregulate, dar de multe ori complementare și nu se suprapun foarte mult. Sursele literare pentru perioada secolelor II î.H.- VI d.H., sunt cuprinse între Caecilius Statius și istoricul
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Acesta, însă nu era venerat doar în Turcia. Dovadă stă faptul că primul monument în care este atestat cultul lui Jupiter Dolichenus în afara Turciei, datează din anul 125 sau 126 d.H. și a fost descoperit la Lambaesis, în Africa. Pe inscripția de pe acel monument stă scris: „ Pro s[alute] et incolumitate imp(eratoris) Cae[s(aris) Traia]ni Hadriani Augusti, Sex(tus) Iuli[us Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Maio]r, legatus ipsius pro praetore templu[m I(ovi)o(primo)M(aximo)D]olicheno dedicavit.”. O coincidență remarcabilă este aceea că din aceeași perioadă datează un monument dedicat lui Mithra, ce menționează preoțirea unui guvernator al Moesiei Inferior. Inscripția a fost descoperită la Histria. Cultul lui Jupiter Dolihenus a fost foarte răspândit în timpul lui Septimius Severus și al dinastiei sale. Au fost descoeprite monumente dedicate acestui zeu în Germania Superioară (de către Cohorta II Raetorum, Cohorta I Aquitanorum), Moesia Superioară
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Dumnezeu" - "caeleste signum dei". Probabil monograma "chi-rha" (litera X traversată de litera P). Dar Eusebius din Cezareea în lucrarea sa "„Viața lui Constantin”" - "„Vita Constantini”" povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția "In hoc signo vinces" („Sub acest semn vei învinge”). Crucea i-ar fi apărut lui Constantin, dar și armatei sale, pe când erau în Galia în drum spre Peninsula Italică. Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi
Bătălia de la Podul Milvius () [Corola-website/Science/318343_a_319672]
-
lui Piri, aceste hărți includeau opt hărți ptolemaice făcute în vremea lui Alexandru cel Mare, o hartă arabă a Indiei, patru hărți portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) și o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb. Din inscripția 6 de pe hartă: Există o dezbatere științifică asupra faptului dacă cele 20 de diagrame și hărți ale lumii din inscripțiile lui Piri includ cele opt hărți ale lui Ptolemeu, cele patru hărți portugheze, harta arabă și harta lui Columb. După
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
patru hărți portugheze noi ale Sindh-ului (astăzi Pakistan) și o hartă a Indiilor de Vest realizată de Cristofor Columb. Din inscripția 6 de pe hartă: Există o dezbatere științifică asupra faptului dacă cele 20 de diagrame și hărți ale lumii din inscripțiile lui Piri includ cele opt hărți ale lui Ptolemeu, cele patru hărți portugheze, harta arabă și harta lui Columb. După un punct de vedere, numărul de diagrame și mappae mundi utilizate de către Piri este de 20, în timp ce după un alt
Harta lui Piri Reis () [Corola-website/Science/319502_a_320831]
-
în țară,a fost în contact cu musulmanii pentru multe secole.Un exemplu timpuriu ar fi decizia de Offa,regele al XVIII-lea al Merciei(unul din regii anglo-saxoni existenți la acea vreme),de a avea monede bătute cu o inscripție islamică.Se crede că au fost bătute pentru a facilita comerțul cu imperiul islamic.Bursa musulmană a fost bine-cunoscută printre învățații din Anglia în 1386,odată cu scrieriile lui Chauce.În Prolog la “Canterbury Tales”,Chauce scrie despre drumul pelerinilor spre
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
Enciclopedia Britanică din 1911 a sugerat că "heruli" ar fi putut să fie un titlu de onoare, din moment ce numele heruli în sine este identificat de mulți cu anglo-saxonul "eorlas" ("nobili"), vechiul "erlos" saxon ("oameni"), singular ("erilaz") și apare frecvent în inscripțiile timpurii din nord. De la sfârșitul secolului al III-lea, herulii sunt, de asemenea, menționați ca năvălitori în Galia și Spania, unde sunt menționați, împreună cu saxonii și alemanii. Acești heruli sunt de obicei considerați ca fiind herulii de Vest; așezările lor
Heruli () [Corola-website/Science/319602_a_320931]
-
II-lea este fiul său (sau un nepot). Arsaces a emis monede, de la drahme din argint la dichakloi din cupru. Toate prezintă unele similitudini în stil cu piesele seleucizilor contemporane lor, desi frizura pe monedele părților este diferită, în special. Inscripția cea mai răspîndită este ΑΡΣΑΚΟΥ ΑΥΤΟΚΡΑΤΟΡΟΣ, tradusă că "Arsaces Autocratul", deși există mai multe variante pentru acesta.
Arsaces I () [Corola-website/Science/319658_a_320987]
-
2060, deși a fost reticent să spună o dată exactă. Convingerea bazată pe calendarul civilizației Maya cum că lumea se va termina brusc pe 21 decembrie 2012 este o concepție greșită, datorită practicii mayașe de folosire doar în cinci locuri în inscripțiile calendaristice pe termen lung. Pe unele monumente există date mayașe calculate departe în trecut și în viitor, dar nu există nicio datare a sfârșitului lumii. Dacă un calcul mayaș calendaristic pe termen lung se termină în 2012 asta nu înseamnă
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
de activitate respective. Insignele pentru titlurile onorifice se confecționează din tombac și reprezintă un cerc cu diametrul de 25 mm în al cărui centru se află simbolurile titlurilor onorifice în imagini stilizate în relief. Pe circumferință, sînt amplasate în relief inscripțiile titlurilor onorifice. Insignele se fixează cu un inel de o baretă de alamă emailată în culorile Drapelului de Stat al Republicii Moldova: albastru, galben, roșu. Stema de Stat a Republicii Moldova, poleită cu aur, este aplicată pe fîșia emailată galben. Pentru titlul
Distincții de stat ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319837_a_321166]
-
marca părțile de propoziție, propozițiile, frazele, pauzele etc. cât și la ramura gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. În antichitate și în Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru despărțirea cuvintelor, sau în cazul inscripțiilor romane, de exemplu, pentru despărțirea cuvintelor. Persoane importante în dezvoltarea punctuației până în secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (în secolul al V-lea d.H.) în traducerile în latină a Bibliei, Alcuin (învățat la curtea lui Carol cel Mare
Punctuație () [Corola-website/Science/319853_a_321182]
-
rongo-rongo se dovedește a fi o scriere, ar fi una dintre cele trei descoperiri independente ale scrisului din istoria umanității (celelalte fiind scrierea cuneiformă, glifele maiașe, și, poate, scrierea chineză). Astăzi mai există doar 24 de obiecte de lemn purtând inscripții rongo-rongo, unele dintre acestea fiind arse sau puternic deteriorate datorită trecerii timpului și lipsa luării unor măsuri de conservare corespunzătoare. Niciuna dintre aceste inscripții nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
glifele maiașe, și, poate, scrierea chineză). Astăzi mai există doar 24 de obiecte de lemn purtând inscripții rongo-rongo, unele dintre acestea fiind arse sau puternic deteriorate datorită trecerii timpului și lipsa luării unor măsuri de conservare corespunzătoare. Niciuna dintre aceste inscripții nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee fie prin colecții particulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt în majoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regăsesc și un
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
puternic deteriorate datorită trecerii timpului și lipsa luării unor măsuri de conservare corespunzătoare. Niciuna dintre aceste inscripții nu se mai află pe Insula Paștelui, ci sunt răspândite în întreaga lume, fie prin muzee fie prin colecții particulare. Obiectele care poartă inscripțiile sunt în majoritate tăblițe de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regăsesc și un toiag de lemn al unei căpetenii locale, statueta unui om-pasăre precum și două ornamente pectorale. În afară de obiectele din lemn mai există și câteva petroglife care
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
de lemn cu forme neregulate, dar printre ele se regăsesc și un toiag de lemn al unei căpetenii locale, statueta unui om-pasăre precum și două ornamente pectorale. În afară de obiectele din lemn mai există și câteva petroglife care ar putea include scurte inscripții rongo-rongo. Tradiția orală a pascuanilor sugerează că doar o elită redusă numeric era capabilă să citească inscripțiile care erau considerate ca fiind sacre. Textele rongo-rongo autentice sunt scrise alternativ de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga într-un sistem
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
căpetenii locale, statueta unui om-pasăre precum și două ornamente pectorale. În afară de obiectele din lemn mai există și câteva petroglife care ar putea include scurte inscripții rongo-rongo. Tradiția orală a pascuanilor sugerează că doar o elită redusă numeric era capabilă să citească inscripțiile care erau considerate ca fiind sacre. Textele rongo-rongo autentice sunt scrise alternativ de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga într-un sistem denumit boustrophedon inversat. Pe o treime dintre tăblițe, liniile de text sunt gravate în lungul unor caneluri
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
Mamari. Uneori numele pot fi descriptive, așa cum se întâmplă cu tăblița denumită Lopata sau cu tăblița denumită Tabachera sau pot indica locul unde se află textul respectiv: Mica Tăbliță din Santiago sau Toiagul din Santiago. Rongo-rongo este denumirea modernă a inscripțiilor și înseamnă în limba rapa nui a recita, a declama, a incanta. Numele original al textelor (sau mai degrabă descrierea acestora) este "kohau motu mo rongorongo" ceea ce înseamnă rânduri scrijelite pentru incantații, prescurtat la "kohau rongorongo" adică rânduri pentru incantații
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
tăblița G (imaginea din dreapta). Se crede că forma neregulată a tăblițelor precum și folosirea, la crearea acestora, a unor bucăți de lemn cu imperfecțiuni, au fost impuse de penuria cronică de lemn de pe insulă. Exceptând câteva glife gravate în piatră, toate inscripțiile care au supraviețuit se regăsesc pe suport de lemn. Conform tradiției, tăblițele au fost realizate din lemn de toromiro ("Sophora toromiro"), o plantă endemică pe Insula Paștelui. Totuși, în 2005, Catherine Orliac a examinat cu ajutorul microscopului electronic șapte obiecte (tăblițele
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
15 centimetri”. Georg Forster (savant german contemporan cu James Cook) a remarcat în 1774, când a vizitat insula, că „nu există pe întreaga insulă arbori mai înalți de trei metri”. Prin aceste metode se datează doar lemnul iar nu și inscripția. Oricum, trandafirul de Pacific nu are un lemn durabil și este improbabil ca tăblițele manufacturate din acest soi să reziste vreme îndelungată în climatul Insulei Paștelui. Pe de altă parte, se crede că glifa 067 reprezintă palmierul de pe Insula Paștelui
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
recentă, inspirată de vizita unei expediții spaniole în 1770 (condusă de către González de Ahedo) și de semnarea de către pascuani a unui tratat de anexiune. O probă circumstanțială în favoarea acestei ipoteze o reprezintă faptul că nici un explorator european nu a semnalat inscripțiile până la descoperirea acestora în 1864 de către Eugene Eyraud, iar semnăturile șefilor pascuani de pe tratatul de anexiune nu seamănă cu scrierea rongo-rongo. Ideea susținută de acești cercetători este aceea că scrierea rongo-rongo nu este inspirată din alfabetul latin sau din oricare
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
anonimat și nu au fost disponibile pentru eventualii descifratori. Acest lucru s-a schimbat în 1958, atunci când Thomas Barthel a publicat desene ale rândurilor scrise din aproape toate textele cunoscute în lucrarea sa "Grundlagen zur Entzifferung der Osterinselschrift" ("Bazele descifrării inscripțiilor in Inusla Paștelui"), lucrare care este o sursă bibliografică fundamentală în studierea scrierii rongo-rongo. Barthel a transcris aproape toate textele, de la A la B, cu o acuratețe apreciată de CEIPP (Centre d'Etudes sur l'île de Pâques et la
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]