9,535 matches
-
asigure o atitudine mult mai favorabilă guvernului din partea țăranilor. ("[Groza] declarase că guvernul va organiza alegeri «când hambarele vor fi pline cu grâu»). Trebuie spus că aceasta nu era o tactică nouă, ea fiind aplicată de toate guvernele din perioada interbelică. Anul 1946 a fost marcat însă de o secetă extrem de severă, care a adus la declanșarea foametei în anumite zone ale țării. Oficialii comuniști au pretins că dezastrul provocat de secetă a fost amplificat de incompetența funcționarilor administrației locale, dar
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
Groza de falsificarea votului. Miniștrii fără portofoliu, Mihail Romniceanu (PNL) și Emil Hațieganu (PNȚ), au demisionat la scurtă vreme după anunțarea rezultatelor oficiale. Petre Țurlea considera că protestul a avut un rezultat nesemnificativ, dată fiind tradiția protestelor similare din perioada interbelică, care erau făcute pentru încălcări mult mai mici ale procedurilor de vot. În aceeași lună, guvernul britanic al premierului Clement Attlee, prin reprezentantul Adrian Holman l-a anunțat pe ministrul român de externe Gheorghe Tătărescu că, datorită numeroaselor ilegalități înregistrate
Alegeri generale în România, 1946 () [Corola-website/Science/305872_a_307201]
-
-Maximciuc (n. 14 martie 1929, Vadul Rașcov, județul interbelic Soroca - d. 9 noiembrie 2012 în București) a fost un actor român de scenă, film, radio, televiziune și voce. s-a născut la 14 martie 1929 în Vadul Rașcov din județul Soroca si a decedat în noaptea de vineri spre
Iurie Darie () [Corola-website/Science/305908_a_307237]
-
fiind instalat în sediul secției de poliție din pasaj. Din pasaj, generalul Mărgineanu telefonează primului ministru Ion I. C. Brătianu cerându-i autorizația de a interveni împotriva demonstranților. Progresiv situația politică din București se liniștește și începe dezvoltarea orașului din perioada interbelică. Față de anii 1860 când fusese realizat pasajul situația economică se schimbase radical și puține lucruri din București mai aminteau de perioada lui Alexandru Ioan Cuza. Tirajele ziarelor crescuseră și noile ziare aveau nevoie de tipografii mai mari și de redacții
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
(numiți uneori și "Prietenii URSS"), a fost o asociație culturală din România în perioada interbelică, care unea intelectuali de stânga sau antifasciști și care milita pentru îmbunătățirea relațiilor cu Uniunea Sovietică stalinistă, (într-o perioadă în care Regatul României era angajat într-un conflict diplomatic cu sovietele în problema Basarabiei). Organizația, creată în vara anului
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
XIX Franța a arătat un interes deosebit pentru regiune. Construcția Canalului Suez de către francezi a dus însă la o rivalitate cu Regatul Unit asupra controlului zonei. În timpul celor două războaie mondiale în regiune au avut loc numeroase conflicte, în perioada interbelică Franța reușind să obțină controlul asupra Siriei și Libanului, acestea devenind colonii franceze. După 1945 coloniile au devenit state independente, dar tentativa de ocupare a canalului Suez din 1956-1957, apropierea dintre Franța și Israel precum și Războiul din Algeria au redus
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
cu Statele Unite au fost din punct de vedere istoric foarte apropiate, moștenire a ajutorului francez din timpul Revoluțieo americane. După primul război mondial părerile celor două țări asupra urmărilor războiului s-au ciocnit în câteva puncte sensibile, dar în perioada interbelică legăturile dintre cele două state au fost foarte puternice. În urma celui de al doilea război mondial relațiile comerciale au devenit foarte intense dar părerile celor două țări au fost totuși divergente în anumite situații de politică externă și militară astfel încât
Relațiile externe ale Franței () [Corola-website/Science/305966_a_307295]
-
difuzează în direct, de la Opera Română, „Aida” de Giuseppe Verdi. În februarie 1929 se difuzează primele cursuri radiofonice de limba germană și franceză. În 1930 apare Universitatea Radio, emisiune ce transmite conferințe ținute de personalități ale intelectualitații românești, din perioada interbelică. Tot în acest an apar emisiunile Ora sătenilor și Ora școlarilor. Este transmis pentru prima oară un miting aviatic. În 1930 se construiesc primele studiouri adecvate sau "săli de audiție", cum se chemau în acea perioadă, în imobilul din strada
Societatea Română de Radiodifuziune () [Corola-website/Science/305968_a_307297]
-
1936, Șișești, Maramureș, d. 12 aprilie 2011, Baia Sprie) a fost un cleric greco-catolic, episcop al Episcopiei de Maramureș din 1994 până în 2011. s-a născut la data de 11 iunie 1936 în comuna Șișești, pe atunci în județul Maramureș (interbelic), fiind copilul cel mai mic al unei familii de țărani binecuvântați cu opt copii. După absolvirea școlii primare din comuna natală, urmează cursurile Liceului teoretic “Gheorghe Șincai” din Baia Mare. La vârsta de 12 ani descoperă lucrarea “Teologia spirituală”, moment în
Ioan Șișeștean () [Corola-website/Science/305274_a_306603]
-
Banatului. Acest fond, însumând aproximativ 150 de lucrări pe lemn și pe pânză, a fost îmbogățit substanțial, mai ales după anul 1966, prin achiziții, donații sau transferuri, depășind în prezent 1000 de piese. Completarea sa continuă direcția inițiată în perioada interbelică, orientându-se mai ales spre evidențierea specificului artei din Banat, a sublinierii evoluției și raporturilor sale cu zonele de cultură învecinate. Sursele diferite care au contribuit la alcătuirea sa, i-au configurat o coloratură eterogenă. Marea majoritate a pieselor este
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
de formație franceză. Autorul „Lagunelor” și al peisajelor citadine s-a dovedit a fi și un maestru al portretelor expresioniste cu ușoare reminiscențe Secession: pentru pânzele sale de mari dimensiuni s-au oferit ca model atât frumusețile feminine ale perioadei interbelice, cât și notabilitățile epocii (Portretul doamnei Hoffmann, Portretul principelui Lahovary, Portretul poetului Károly Endre etc.). Abandonarea „academismului” rigid a însemnat o perioadă de căutări, tatonări, ezitări în viața artistică bănățeană. Curentele noi - expresionismul, simbolismul, cubismul, postimpresionismul - pot fi urmărite în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
realiste (Adam Müller-Guttenbrunn) sau simplitatea expresionistă a temelor istorice (Monumentul eroilor de la Periam) și religioase (Madona cu copil). Lucrările promițătoare ale tânărului Endre Gál se află sub puternica influență a lui Gallas cu evidente note personale pozitive apreciate de critica interbelică. Scurta trecere prin viață a pictorului-sculptor Gheorghe Groza nu îi permite împlinirea marilor planuri conturate în Italia; activitatea lui a fost punctată prin câteva picturi în ulei (vândute la expoziția lui personală), un monument de for public ( Emanoil Ungureanu) și
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
corsetul sufocant al academismului târziu. Ei sunt cei care printr-o muncă asiduă de cercetare, urmărire, valorificare și încercări reușite (sau mai puțin încoronate de succes) de achiziții publice s-au străduit să pună bazele unei colecții de artă „contemporană” (interbelică) în cadrul Muzeului Bănățean, precursorul Muzeului de Artă din Timișoara. Bazele colecției de artă decorativă au fost puse în secolul al XIX-lea de Ormós Zsigmond (1813-1894), fondatorul muzeului timișorean, personalitate marcantă a vieții culturale din Banat, o dată cu primele piese donate
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
(n. 26 ianuarie 1940, Șigău, județul interbelic Someș) este un filosof, scriitor și politician român, care a fost ales ca senator de Cluj în legislatura 2000-2004 pe listele partidului PSD. În perioada 23 august - 11 decembrie 1996 a îndeplinit funcția de ministru al culturii. s-a născut
Grigore Zanc () [Corola-website/Science/305341_a_306670]
-
(n. 4 noiembrie 1907, Constanța, d. 19 septembrie 1992, București) a fost o scriitoare, publicistă și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A debutat cu romanul "Pânza de păianjen", fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat " Pe firul de păianjen al
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
este și o bună traducătoare, oprindu-se însă la lucrări care se circumscriu temperamentului său artistic ("Vă place Brahms ?" de Francoise Sagan și "Casa de hârtie" de Francoise Mallet-Joris). Creația romancierei începută în perioada de înflorire a literaturii române - perioada interbelică - este în plină ascensiune. Interviuri
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
de 10 ani, pentru a evita arestarea. Familia sa a fost evacuată din casa ce o deținea în Târgoviște. Termenul de evacuare a fost de 24 de ore, nepermițându-se decât umplerea unei valize de mână cu lenjerie. În perioada interbelică, precum și în perioada 1944-1947 a coordonat activitatea ziarului Chindia, fiind succesiv ziarist, redactor-șef și director al publicației. După 1990 a fost președintele organizației PNL Dâmbovița. În această perioadă, s-a opus intrării în PNL a unor foști activiști comuniști
Constantin Andreescu () [Corola-website/Science/305463_a_306792]
-
România Literară, Luceafărul, Facla, Vatra, (anterior lui 1989), Dimineața, Azi, Ziua, România Liberă, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Națiunii ("Basarabia), "Lumea Magazin, Dosarele Istoriei, Caietele Revoluției." "2." Dicționarul General al Literaturii Române (2005)"România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică printr-o constatare a cărei amărăciune lasă în urmă până și cele mai dureroase afirmații ale lui Emil Cioran. Asemenea unui clinician care, trecând în revistă simptomele unei boli necruțătoare, întârzie asupra consecințelor morbide ale acesteia cu o minuțiozitate care
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
Ecaterina proiectată în anul 1934 de către reputatul arhitect Ion Traianescu. Biserica a fost construită între anii 1936-1940 de Pr. Petru Șerpe care, în urma decesului soției sale, a intrat în cinul monahal și a primit numele de Pavel Șerpe. În perioada interbelică a Bucureștiul, Crângașiul a făcut parte din Sectorul Negru al Capitalei, actualul sector 6, știind fiind faptul că, la momentul respectiv, Bucureștiul era împărțit în cinci sectoare, în cadrul a patru culori: galben, negru, albastru și verde. Când s-a adoptat
Crângași () [Corola-website/Science/303437_a_304766]
-
de "Magistrală Nord-Sud". Stradă a fost mai apoi redenumită Bulevardul Dimitrie Cantemir. Această străbate zona dinspre Piața Unirii spre Parcul Tineretului care a fost deschis în 1976. Pe acest tronson au existat până în 1960 străzi cu case,vile și blocuri interbelice cu arhitectura caracteristică ce au fost parțial demolate:Stradă Leon Vodă,Poterași ,Alexandru Bălășanu și Lînăriei. Au dispărut total stradă Rădăuți și Fundătura Stufului (Conform unei hărți din 1939).Nouă stradă și parcul de dimensiuni mari au determinat o urbanizare
Tineretului () [Corola-website/Science/303447_a_304776]
-
e nevoie de circa 40 minute iar pe direcție transversală de doar aproximativ 20 minute. Privit de la înălțime, de la unul din etajele superioare ale puținelor blocuri înalte, cartierul ni se înfățișează ca o aglomerare de case tipice Bucureștiului de periferie interbelic, unele cu anumite pretenții estetice, într-o mare de verdeață. Printre ele se pot zări clădiri mai semețe, vile construite în perioada interbelică și clădiri, uneori ieșite din scara locului și cu aspect neatrăgător, construite după 1990. Plimbându-ne prin
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
ale puținelor blocuri înalte, cartierul ni se înfățișează ca o aglomerare de case tipice Bucureștiului de periferie interbelic, unele cu anumite pretenții estetice, într-o mare de verdeață. Printre ele se pot zări clădiri mai semețe, vile construite în perioada interbelică și clădiri, uneori ieșite din scara locului și cu aspect neatrăgător, construite după 1990. Plimbându-ne prin cartier putem identifica și defini mai multe zone care corespund diferitelor etape de dezvoltare ale sale: în general predomină structura tipică de cartier
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
și astăzi este doar o ruină. La puțin timp după 1990 a fost desființată și Policlinica „Ferentari” ce a funcționat pe Str. Veseliei nr. 73. În cartier, pe Str. Veseliei, funcționează în prezent „Stadionul Rapid II”. Acesta era în perioada interbelică stadionul Ministerului Muncii și purta numele de „Stadionul Muncitoresc”. După război, stadionul a fost preluat de Întreprinderea Electromagnetica, aici evoluând echipa cu același nume. Pe stadionul „Electromagnetica” a ajuns fosta tabelă de marcaj de pe Stadionul „Republicii” după ce acesta din urmă
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Casa „La Trei Husari”, situată la adresa Piața Unirii nr. 2, își trage numele de la ospătăria pe care a găzduit-o în incinta sa. La fel ca și casa „La Elefant” avea doar un etaj, însă a fost supraetajată în perioada interbelică. Deși zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
-o în incinta sa. La fel ca și casa „La Elefant” avea doar un etaj, însă a fost supraetajată în perioada interbelică. Deși zidăria inițială a fost menținută, în acea perioadă i-a fost aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil eclectic istoricist. Pe locul actualei case exista la 1758 o casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]