8,656 matches
-
300 dintre apărătorii coreeni. Konishi a condus în continuare oamenii spre Chungju pentru o altă victorie. Bătălia de la Chungju sau Bătălia de Tangeumdae a fost ultima bătălie din campania Chungju și a fost o luptă între coreeni și japonezi în timpul invaziei japoneze în Coreea din 1592. Chungju este situat chiar la sud de râul Han și de Seoul, capitala Coreei. Eșecul în apărarea de la Chungju a dus la capturarea capitalei câteva săptămâni mai târziu. Această povestire este un fragment din Analele
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Armata principală japoneză s-a răzbunat împotriva trupelor coreene izolate și le-au luat bărciele. Generalul coreean Kim Myong s-a retras cu soldații săi la cetatea Kaesong. Bătălia de la râul Imjin (japoneză: 臨津江の戦い) a fost o bătălie din timpul invaziilor japoneze în Coreea (1592-1598). Aceasta s-a încheiat cu victoria japonezilor. În toamna anului 1592, regele Seonjo a părăsit Hanseong cu puțin timp înainte de sosirea avangardei japoneze condusă de Katō Kiyomasa. În aceste momente, situațiile în care publicul coreean a
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
divizia a IV-a a armatei japoneze condusă de Mori Yoshinari dar după câteva luni au început activitățile de gherilă. <nowiki>*</nowiki> după calendarul lunar chinezesc Campania Hamgyeong, cunoscută deasemenea sub numele de Campania nordică a lui Kato Kiyomasa este invazia condusă de Kato Kiyomasa în partea de nord-est a Coreei. Aceasta a avut loc în special în fosta provincie Hamgyeong dar a cuprins și lupta cu jurchenii din partea de sud-est a Manciuriei, în actuala provincie Jilin. Campania a fost în
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
retragerea japonezilor, generalui Jeong a ridicat ,Victoria Bukgwan”. <nowiki>*</nowiki> după calendarul lunar chinezesc După ce au securizat Pyeongyang, japonezii au planificat să treacă râul Yalu intrând în teritoriul jurchen și să folosească apele din vestul peninsulei coreene pentru a aproviziona invazia. cu toate acestea, Yi Sun-sin care deținea funcția de comandant naval de stânga al provinciei Jeolla (care cuprinde apele de vest ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii. Japonia ducea lipsă de arme și
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Sun-sin care deținea funcția de comandant naval de stânga al provinciei Jeolla (care cuprinde apele de vest ale Coreei) a distrus cu succes navele japoneze ce transportau trupe și provizii. Japonia ducea lipsă de arme și provizii pentru a continua invazia din China așa că s-a limitat doar la ocuparea Coreei. Când trupele japoneze au debarcat în portul Busan, Bak (transcris deasemenea Park) Hong, comandantul naval de stânga al provinciei Gyeongsang a distrus înteaga sa flotă, baza sa, armele și actele
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
răspuns la succesele marinei coreene, Toyotomi Hideyoshi și-a amintit de trei dintre comandanții săi de la forțele terestre: Wakizaka Yasuharu, Kato Yoshiaki, și Kuki Yoshitaka. Ei au fost primii comandanți cu atribuții navale dintre toți militarii care au participat la invazie. Cu toate acestea, comandanții sosiseră în Busan cu nouă zile înainte ca ordinul lui Hideyoshi să fie eliberat și au asamblat un escadron pentru a contracara marina coreeană. Wakizaka a terminat pregătirile și lansat un atac împotriva coreenilor fără să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
s-a întors în cartierul său principal pe 13 iulie. Bătălia de la Busan din 1592, sau mai precis bătălia de la Busanpo (golful Busan) (釜山 浦 海战) a fost o luptă navală ce a avut loc în septembrie 1592, în timpul primei invazii japoneze în Coreea. A fost un atac surpriză al armatei coreene care viza recucerirea Busan-ului și tăierea linilor japoneze de aprovizionare. În această luptă, ofițerul Un și alți șase soldați coreeni au murit iar japonezii au pierdut peste 100 de
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
definitiv pe japonezi la 8 iulie, în bătălia de la Hansando, aceștia au fost nevoiți să își schimbe tacticile. Strategia lor a fost să transporte provizii și întăriri pe mare către partea de nord a peninsulei coreene pentru a putea continua invazia spre Ming. Deoarece această strategie a eșuat, trupele japoneze din provinciile nordice ale Coreei au suferit de foame și lipsă de muniții. Pentru a invada China, japonezii trebuiau să își asigure rutele de aprovizionare. Strategia alternativă a japonezilor a fost
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a retras. Ofițerul 鹿岛 万户 (Jeong Un) a fost împușcat în timpul luptelor grele și a murit. Yi Sun-sin regretă profund pierderea camarazilor săi. " De la începutul războiului, coreenii s-au organizat în forțe armate denumite ,Armata Drepților” (의병) pentru a rezista invaziei japoneze. Aceste trupe s-au ridiacat la luptă în toată țara participând la raiduri, asedii și precum și la transportarea proviziilor sau construirea dispozitivelor de război. Trei categorii de oameni formau în general Armata Drepților: oamenii de rând și nobilii patrioți
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
la raiduri, asedii și precum și la transportarea proviziilor sau construirea dispozitivelor de război. Trei categorii de oameni formau în general Armata Drepților: oamenii de rând și nobilii patrioți, supraviețuitorii și soldații coreeni rămași fără conducători sau călugării budiști. În timpul primei invazii, provincia Jeolla a rămas singura zonă din peninsula coreeană care nu a fost ocupată de japonezi. În plus față de patrulele de succes pe mare ale amiralului Yi Sun-sin, trupele coreene de voluntari au pus presiune pe japonezi, făcându-i să
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de la Haengju sunt considerate unele dintre cele mai importante bătălii ale războiul Imjin. Coreeneii nu erau capabili să alunge singuri forțele japoneze de pe teritoriul lor. În ciuda diferitelor dificultăți logistice și organizatorii ale armatelor japoneze, coreenii nu au reușit să oprească invazia japoneză fără intervenția unui factor extern, Ming. Istoricul coreean Yu Song-nyong a afirmat că victoriile marinei coreene au blocat toate strategiile invadatorilor, ,tăind unul dintre brațele” cu care Japonia dorea să învăluie Coreea, izolând armata lui Konishi Yukinaga de la Pyeongyang
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
inițial sceptici și confuzi. Ei nu și-au putut explica cum țara care le plătea tribut a putut fi depășită așa repede. Curtea coreeană a ezitat la început și s-a retras spre Pyeongyang fără să ceară ajutor de la chinezi. Invazia Manchu După război, Regatul coreean a devenit din ce în ce izolat. Conducătorii săi a încercat să limiteze contactul cu țări străine. În plus, Dinastia Ming a fost slăbită, parțial din cauza războiului din Coreea împotriva Japoniei, care a dus la
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
care a dus la stabilirea noilor Dinastia Qing. Coreenii au decis sa construiasca frontierele stricte, exercita un control mai mare asupra inter-traficului la frontieră, și să aștepte afară turbulența inițială a răsturnarii dinastiei Manchu de către Ming. Coreea de suferit de pe urma invaziilor de două manciurienii, în 1627 (vezi Prima Invazie Mancuriana in Coreea) și 1637 (vezi A doua Invazie Mancuriana in Coreea). Coreea s-a predat manciurienilor și a devenit un stat vasal al dinastiei Qing.
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Coreenii au decis sa construiasca frontierele stricte, exercita un control mai mare asupra inter-traficului la frontieră, și să aștepte afară turbulența inițială a răsturnarii dinastiei Manchu de către Ming. Coreea de suferit de pe urma invaziilor de două manciurienii, în 1627 (vezi Prima Invazie Mancuriana in Coreea) și 1637 (vezi A doua Invazie Mancuriana in Coreea). Coreea s-a predat manciurienilor și a devenit un stat vasal al dinastiei Qing.
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
control mai mare asupra inter-traficului la frontieră, și să aștepte afară turbulența inițială a răsturnarii dinastiei Manchu de către Ming. Coreea de suferit de pe urma invaziilor de două manciurienii, în 1627 (vezi Prima Invazie Mancuriana in Coreea) și 1637 (vezi A doua Invazie Mancuriana in Coreea). Coreea s-a predat manciurienilor și a devenit un stat vasal al dinastiei Qing.
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pâine în holul de la intrare al casei sale. De Ruyter a salvat situația Olandei în Al Treilea Război Anglo-Olandez. Victoriile sale strategice asupra flotelor anglo-franceze mai mari în Bătăliile de la Solebay (1672) și dubla de la Schooneveld și Texel au împiedicat invazia. Noul grad de locotenent-amiral-general a fost creat special pentru el în februarie 1673 când noul Stadtholder William al III-lea de Orania a devenit amiral-general. Purtând iarăși bătălii în Caraibe, de această dată împotriva francezilor, De Ruyter a sosit în
Michiel de Ruyter () [Corola-website/Science/333206_a_334535]
-
ar fi putut să-l coste viața. a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova și Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ștefan pentru înlăturarea suzeranității Porții. Reîntors din Polonia, Ștefan a trebuit să facă față unei invazii otomane, un corp expediționar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Pasă, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localități, inclusiv capitala Suceava. Oștirea să, mobilizata în grabă, întărită cu 3.000 de călăreți
Bătălia de la Șcheia () [Corola-website/Science/333225_a_334554]
-
decurs natural din declarația de război făcută de Rusia Germaniei, dar și o încercare de a concentra atenția militară a germanilor pe Frontul de Est, în condițiile în care pe Frontul de Vest, Franța era presată din ce în ce mai mult de o invazie germană. Deși superioară numeric de mai mult de trei ori (250.000 de germani contra 800.000 de ruși) invazia s-a încheiat cu o înfrângere grea pentru armata rusă, ale cărei pierderi au fost de 9 ori mai mari
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
germanilor pe Frontul de Est, în condițiile în care pe Frontul de Vest, Franța era presată din ce în ce mai mult de o invazie germană. Deși superioară numeric de mai mult de trei ori (250.000 de germani contra 800.000 de ruși) invazia s-a încheiat cu o înfrângere grea pentru armata rusă, ale cărei pierderi au fost de 9 ori mai mari ca ale germanilor. Germanii plănuiau la început să aibă în această zonă doar , întrucât se așteptau la o mobilizare lentă
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
și deja întărite în luptă, să se transfere prin superioara rețea germană de transport pe Frontul de Est, unde să lupte cu rușii. Această concepție a stat la baza . Destul de rapid însă, Rusia a reușit să se mobilizeze pentru o invazie în Prusia Orientală. Orice invazie a Prusiei ar fi fost o importantă lovitură dată moralului germanilor, dar și un progres în situația strategică de ansamblu, dat fiind că Prusia (inclusiv zona sa de est) fuseseră inima istorică a Imperiului German
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
să se transfere prin superioara rețea germană de transport pe Frontul de Est, unde să lupte cu rușii. Această concepție a stat la baza . Destul de rapid însă, Rusia a reușit să se mobilizeze pentru o invazie în Prusia Orientală. Orice invazie a Prusiei ar fi fost o importantă lovitură dată moralului germanilor, dar și un progres în situația strategică de ansamblu, dat fiind că Prusia (inclusiv zona sa de est) fuseseră inima istorică a Imperiului German. Desfășurarea de trupe a germanilor
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
de la Tannenberg, soldată cu peste 90.000 de prizonieri și 70.000 de morți și răniți. Armata a II-a a fost distrusă și Samsonov s-a împușcat. În , germanii au obligat Armata I să se retragă din Prusia Orientală. Invazia a fost un greu eșec pentru ruși, eșec urmat de considerabila în anul următor, inclusiv capturarea Varșoviei. Criza produsă în Înaltul Comandament German de neașteptata înaintare rusească a obligat însă la trimiterea a două corpuri de armată și a unei
Invazia rusă a Prusiei Orientale () [Corola-website/Science/333248_a_334577]
-
Zestrea completă a Kingăi a contribuit la apărarea împotriva tătarilor. [1] Cu toate acestea, în 1241 Polonia a fost, de asemenea, cotropită; cuplul regal a fugit înainte de Podolini, apoi pe malul stâng al Dunajec la castelul Czorsztyn. [2] [1] După invazia mongolă, în 1249 a vizitat Ungaria și cu mineri primiți de la tatăl ei în 1251 a deschis la minele de sare Wieliczka,oferind astfel importante resurse de sare Poloniei. [2] [1] Soțul ei a donat acesteia terenul Szandec in 1257
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
a fondat o mănăstire clarissă în Stary Sącz, împreună cu sora ei Jolanda , văduva cu șase luni mai devreme,la care se retrăsese. În 1284 a fost aleasă stareța mănăstirii . Prima biserică a fost construită în 1285. În 1287 în timpul unei invazii a tătarilor la Czorsztyn maicile au trebuit să fugă la castel.Mănăstirea a fost devastată de mongoli, dar reconstruită sub supravegherea lui Kinga. Aici, a murit în 1292, după 10 luni de boală. [3] [2] [1] Pentru comemorarea prințesei , s-
Sfânta Kinga () [Corola-website/Science/333399_a_334728]
-
Crimeea, doar pentru circa două luni. Deși declarația de război era în vigoare, atacul rusesc asupra Crimeei i-a luat prin surprindere pe otomani. Marele vizir Silahdar Seyyid Mehmed pașa a început mobilizarea abia în aprilie, când a primit vestea invaziei rusești. Otomanii veneau în ajutorul tătarilor, care la rândul lor duceau un război de gherilă împotriva armatei ruse, mai puternice și mai moderne. Ei atacau liniile de aprovizionare ale inamicului, dădeau mici lovituri unor detașamente mai izolate, și ardeau câmpurile
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]