9,120 matches
-
cuvântul, apariția în discurs a unei comedii a limbajului se produce de la sine. De aici singularitatea stilistică. G. nu formulează niciodată neutru, impersonal, nu mânuiește stilul de grad zero. Având o vocație a umorului (a celui cu dinți îndeosebi), a ironiei, a maliției, a grotescului și posedând o imaginație asociativă fenomenală, o inventivitate verbală inepuizabilă, el întrebuințează cuvinte din toate sferele limbii, de la neologisme rare la neaoșisme și arhaisme stridente, de la noțiuni abstracte la termeni de argou și vulgari, manipulează morfeme
GEORGESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu vervă și haz, dar și cu o ironie adeseori mușcătoare, G. își îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților locale. Există câteva rubrici mai mult sau mai puțin permanente: cea intitulată „La tarabă”, scrisă în versuri, este o cronică satirică a societății românești
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
căror autori semnează Moș Sfadă, Ghidale Nuhăm, Rița Potârniche (Florica M. Samarineanu), Cârcotaș, Ion Virgulă, Țurcă, Val. Maximilian ș.a.; printre acestea și un nume recunoscut în domeniu - Gh. Brăescu (Eseuri). Din galeria de portrete, se distinge cel realizat cu tandră ironie poetului Lucian Blaga (Portretist, Un izolat: poetul Lucian Blaga). Traducerile se rezumă la câteva schițe umoristice ale scriitorului maghiar Molnár Ferenc, transpuse în românește de Porumbița și L.P. Martinescu. Revista este, începând de la copertă, bogat ilustrată, cu desene și mai
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
maturității, în care cenzura morală este, de cele mai multe ori, suspendată și unde, prin urmare, orice este posibil. Când nu sunt lichele de rând, personajele par dintr-o bucată, de neclintit în decizii, nu lipsite însă de lirism și, câteodată, de ironie. A. știe să extragă semnificații grave din evenimente banale. Limbajul este de obicei frust, contribuind la obținerea culorii locale prin lexicul specific zonei. Tehnica narativă mizează pe alternanța planurilor și pe schimbarea neașteptată a vocilor. Dintre romane sunt de menționat
ALMAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285261_a_286590]
-
în care se pot descifra germenii caracterelor esențiale ale poeziei lui: reflexivă, cetățenească, satirică. În tonul ei se împletesc rezonanțele profetice și de odă, vibrând de încredere, cu accentele patetice ale meditației romantice sau cu desfășurări vehemente, slujite de o ironie caustică și amară. Confruntarea dintre nădejdea care renaște mereu și scepticismul niciodată pe de-a-ntregul dizolvat dă tensiune interioară poemului și, în același timp, face din Anul 1840 o imagine a sufletului omenesc surprins în impulsurile sale contrarii. Dincolo de filosofia
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
clasică în fabule, epistolele și satirele lui A. reunesc gustul reflecției și verva ironică în monologul-autoportret al unui voltairian. Poetul este aici un lucid fără mizantropie, suflet animat de idealuri umanitare și inteligență marcată de pasiunea ideilor, în asociere cu ironia caustică, un moștenitor spiritual al secolului luminilor, de la filosofia sa melioristă și cultul rațiunii până la stilul reflecției, demitizant, iconoclast. Cele mai multe dintre epistole gravitează în jurul întrebărilor pe care poetul și le pune cu privire la artă și la condiția de creator, la raporturile
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
și le pune cu privire la artă și la condiția de creator, la raporturile cu poezia și cu lumea (Epistolă d. I. C., Epistolă către Voltaire). Satiră. Duhului meu se numără printre cele mai cunoscute creații ale lui A., expresie deplină a unei ironii superioare, desfășurată cu vervă. Poetul oferă drept „model” imaginea vieții mondene a timpului, însoțind-o însă de notația acută a ridicolului și a falsității ei de esență. Geneza fabulelor (între ele câteva capodopere ale genului: Boul și vițelul, Câinele și
ALEXANDRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285242_a_286571]
-
greutatea sa îmbunătățită simțitor îl va apăra de smuciturile calului. În acest mod, victoria este deplină: Lupul nu doar că-și ucide vrăjmașul, dar are acces la întreaga herghelie. În fața unei asemenea cruzimi, Vulpea reacționează cu admirație, ba chiar cu ironie părtinitoare, dar e de înțeles că autorul însuși îi împărtășește punctul de vedere: "Lupul în acest mod pe armăsariu îl întoarsă în țințariu"35. Două lucruri sunt de remarcat aici. Mai întâi, că, începând cu Aristotel 36 (VIII, 5) și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
și de empatie pe care nu le-am fi bănuit. De pildă, se arată parcă amuzat de întreaga situație caraghioasă a Hameleonului, a cărui fire ticăloasă o sesizează fără greș. Îl întâmpină, la un moment dat, cu dispreț și cu ironie: Ce poate fi aceasta a ta lascavă și voioasă arătare? Oare ție vreun bine, au altuia vreun rău undeva ai simțit?"15 E limpede că bunăvoință nu îi poate arăta, de vreme ce se simte chiar dezgustat de umilința sa perfidă. Pricepe
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
trec astfel de la focalizarea zero (punctul de vedere al unui narator omniscient) la focalizarea internă (punctul de vedere al unui personaj), ceea ce are drept consecință faptul că le permite punctelor de vedere și tonalităților să varieze, trecând, de pildă, de la ironie la descrieri lirice. Personajele nu mai sunt simple instrumente narative, inspirate dintr-un stoc de clișee, asemenea eroului ale cărui încercări glorifică valorile ideologice și provoacă uimirea cititorului. De data aceasta personajele sunt cele care posedă o psihologie proprie și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
metoda propusă de Lancereaux concorda cu afirmația lui Claude Bernard, și anume că „medicul nu trebuie să recurgă numai la anatomia patologică pentru explicarea bolii, ci să pornească de la observarea bolnavului, explicând apoi boala cu ajutorul fiziologiei”. Este încă una din ironiile sorții, că acest mare cercetător care a introdus noțiunile de „glande cu secreție internă” și „glande cu secreție externă”, nu a intuit această dublă funcție pe care pancreasul o îndeplinește în organism, poate și pentru faptul că, din punct de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sunt curente și cotidiene, face în mod inevitabil o lectură distorsionată a exprimărilor verbale sau gestuale ale violenței. Lectura în registru umoristic a unor exprimări sau evenimente violente este frecvent aplicată în cultura noastră. Făcând o confuzie între umor și „ironia romantică”, presa diseminează adesea astfel de interpretări „umoristice”, prezentând violența în relațiile din cuplu, din familie, ca pe un dat inevitabil al societății și culturii noastre: „Domnu' de la Ford, v-am dat fabrica, dar vă rog să lăsați niște defecte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
n-au de-a face cu adevărata motivație și care nu-l lăsa pe copil să-și examineze reprezentările emoționale care-i determină comportamentele, să se înțeleagă pe sine și să fie sincer cu părinții, să-l poată înțelege. Dar „ironia”, în ambele cazuri, este că părinții înșiși foarte rar înțeleg de ce fac ceea ce fac, mai ales când, fiind vorba despre maltratare, ei știu că nu ar trebui să procedeze în acest fel (Crittenden, 2005, p. 24). Vedem aici cum tratarea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1. altruismul: dezvoltarea unor gesturi și servicii constructive, de sprijin și gratificare a celorlalți; 2. umor: exprimarea deschisă a ideilor și sentimentelor fără un disconfort, crispare, a individului sau o imobilizare și fără efect neplăcut asupra celorlalți (este diferit de ironie, care este o agresivitate țintită împotriva cuiva). Presupune păstrarea creativității; 3. suprimarea: constă în decizia conștientă sau semiconștientă de a amâna acordarea atenției unui impuls conștient, generat de conflict. Apare când persoana recunoaște problema, dar întârzie reacția (amână chiar și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
capacitatea de reflecție este un mecanism esențial de ieșire pozitivă din criză și chiar de vindecare posttraumatică, în cazul familiei, exersarea „unui optimism înțelept”, a umorului (să râdem împreună de ceva și nu să râdem unul de celălalt, să facem ironii unul pe seama celuilalt) reprezintă mecanisme inestimabile în depășirea dificultăților. 3.8. Reziliența comunitară O definire simplă a comunității ar fi aceea care face referire la o anumită arie geografică și la grupul social care trăiește în acea arie. O comunitate
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
oarecum neobișnuită că numele propriu ar trebui să însemne ceva. Heliade Rădulescu procedează la tălmăciri, ca și cum ceva din natura poeziei ar trebui să se imprime în numele poetului. "Poet al aricilor" sau "un arici poet" nu e, după această logică, o ironie nejustificată și în raționamentul lui Heliade Rădulescu ea se leagă de o anume particularitate a textului liric: "Domnul Ariciulescu obicinuiește cam des a înghimpa urechile cu apostrofe fără loc" și mai încolo " Apostroful e bună urichelniță adeseori, dar în astfel
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
am fost urmăriți pentru că am avut pământ, ne considerau moșieri. Stră-străbunicii mei, din carte 2 rezultă, au avut aproape 800 de hectare pământ răzeșesc primit de la Simion Găleată, la 1700, care a schimbat la notar numele în Simionescu. Ca o ironie a sorții, nu știu care rudă din partea profesorului Petru Ioan este rudă din partea asta și cu familia Băsescu, dar nu din partea noastră. De exemplu, unchii mei, unul dintre ei a fost prefect de București din partea PNȚ, altul a fost șef de barou
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
are totul pentru a fi un spațiu de ospitalitate dar și totul pentru a fi un spațiu al închiderii și al izolării. Întreaga povestire e traversată de un joc între distanță și proximitate și chiar scriitura autorului, de o subtilă ironie folosește distanța față de legenda medievală, de vitraliul declarat ca sursă. Ironia pătrunde și în povestea relatată: într-o legendă ce anunță chiar prin titlu un personaj primitor, acesta e prezentat, la un moment dat, cum își ucide oaspeții (părinții), înfăptuind
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
totul pentru a fi un spațiu al închiderii și al izolării. Întreaga povestire e traversată de un joc între distanță și proximitate și chiar scriitura autorului, de o subtilă ironie folosește distanța față de legenda medievală, de vitraliul declarat ca sursă. Ironia pătrunde și în povestea relatată: într-o legendă ce anunță chiar prin titlu un personaj primitor, acesta e prezentat, la un moment dat, cum își ucide oaspeții (părinții), înfăptuind astfel cel mai neospitalier dintre gesturi. În mai multe rânduri, problema
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
poetice și religioase. Astfel Steve Reece remarcă pe bună dreptate că această familiaritate a audienței lui Homer permite aprecierea nuanțelor și conotațiilor de dicție a formulelor, recunoașterea secvențelor semnificative și a modelelor în combinații variate. Fapt capital în discernerea aluziilor, ironiei, parodiei, umorului, prolepselor conținute în aceste scene. Dacă așa stau lucrurile, ce ne învață multiplele variații ale scenelor de ospitalitate din Odiseea (și putem număra vreo douăsprezece)24. Mai întâi diversitatea dorințelor și a practicilor reale într-o scenă ideală
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dorește decât să revină în țara sa cât mai repede, îi oferă un banchet. În fața dorinței arzătoare a oaspetelui său ("mi-e dor să-mi văd căminul"), Menelau va trebui, vrând nevrând, să facă impresie bună, și nu fără evidentă ironie el declară (cu toate că încercase să-l rețină pe Telemah cât putuse): "De vrei să pleci, eu nu te țin mai mult pe aici, ba chiar mi-e ciudă pe gazda care se pierde de dragul oaspeților ori îi urăște prea mult
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
apoi povestirea aventurii lui Menelau cu Bătrânul mării, cum s-a transformat el în focă acoperindu-se cu pielea animalului pentru a-l păcăli pe uriașul cel puternic, pare să anunțe viclenia lui Ulise meșter în renghiuri (totuși cu o ironie supremă, în așa fel încât se pune problema dacă Menalau nu cumva se laudă copiindu-l pe Ulise povestind întâmplări fantastice de adormit copii.) Nu putem să nu observăm subtila intertextualitate internă această intratextualitate care multiplică asocierile, ecourile, trimiterile în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Reece se întreabă dacă o astfel de scenă ține de xenia, pentru că, în lumea homerică, xenia se referă la relația între oameni cu același statut social. Oaspetele este un cerșetor, un implorator și nu un xenos propriu-zis. Este de o ironie evidentă și emoționantă să vezi un servitor care oferă ospitalitate stăpânului său. Primirea este în același timp indubitabilă, dar fiind vorba despre cocioaba unui porcar, dicția este lipsită de emfaza tradițională, iar Homer recurge la un limbaj vernacular, adaptându-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
au "smuls" mulți bani, "în case în care altădată am făcut prostia să mă duc și în care servitorii m-au făcut întotdeauna să plătesc scump ospitalitatea stăpânilor" (A noua plimbare). Voltaire nu se înșeală când se răzbună cu o ironie superbă pe Rousseau prin spațiul închis al unei ospitalități fără rezerve. Este cunoscută anecdota în care Voltaire, căruia i se să citește o pagină îngrozitoare, pe care cetățeanul din Geneva o scrisese împotriva sa, se înfurie, se dezlănțuie, făcându-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
absolute? Prin ce efect pervers, provenit din nu se știe ce nevroză, ospitalitatea devine un ideal mistic și sub pretextul de caritate creștină, mortificare ultimă într-o iluzie derizorie? Și totuși acest vis ne este descris, e drept cu oarecare ironie, de către Flaubert în Sfântul Iulian cel Primitor, arătându-l pe Sfântul Iulian primind, după ce a trecut prin multe aventuri, pe cel căruia îi este foame, îi este sete și frig și oferindu-i ca sacrificiu trupul său gol pentru a
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]