10,381 matches
-
mai lat decât al celorlalte biwe, au formă de evantai și deseori o lățime de 25 cm sau chiar mai mult. "Satsuma biwa" este făcută în mod tradițional din lemn de dud japonez, dar câteodată se folosește lemn de zelkova japoneză ("Zelkova seratta"). Deoarece dudul japonez crește foarte încet, lemnul de biwa se ia de la pomi care au o vârstă de cel puțin 120 de ani, care apoi este uscat timp de 10 ani. Coardele, care pot fi de la trei la
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
biwe, au formă de evantai și deseori o lățime de 25 cm sau chiar mai mult. "Satsuma biwa" este făcută în mod tradițional din lemn de dud japonez, dar câteodată se folosește lemn de zelkova japoneză ("Zelkova seratta"). Deoarece dudul japonez crește foarte încet, lemnul de biwa se ia de la pomi care au o vârstă de cel puțin 120 de ani, care apoi este uscat timp de 10 ani. Coardele, care pot fi de la trei la șase la număr, dar de
Biwa () [Corola-website/Science/314990_a_316319]
-
mondial și a afirmat că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei bombe atomice” care să poată fi observată de comandamentul armatei japoneze și de cetățenii japonezi, înainte de a fi folosită pentru a omorî mii de oameni. „"Mai bine un scut decât o sabie"” a fost titlul uneia din cărțile scrise de el despre acest subiect. Dovezile privind această poziție a lui Teller
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
că, înainte de bombardarea orașului Hiroshima, ar fi încercat să-l convingă pe Oppenheimer să susțină la Casa Albă posibila suficiență a unei „explozii demonstrative a unei bombe atomice” care să poată fi observată de comandamentul armatei japoneze și de cetățenii japonezi, înainte de a fi folosită pentru a omorî mii de oameni. „"Mai bine un scut decât o sabie"” a fost titlul uneia din cărțile scrise de el despre acest subiect. Dovezile privind această poziție a lui Teller sunt contradictorii. În anii
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
găuri produc următoarele sunete: re, fa, sol, la și re. Shakuhachi-urile nu pot fi produse în masă, fiecare bucată de bambus fiind unică, astfel că prețul unui instrument poate atinge până la 10.000 de dolari americani. Ca multe alte instrumente japoneze, shakuhachi își are originea în China, dar secole de evoluție izolată în Japonia au făcut ca acum shakuhachi să fie un instrument distinct. În Evul Mediu japonez, instrumentul este legat în primul rând de secta "Fuke" a budismului Zen. Călugării
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
instrument poate atinge până la 10.000 de dolari americani. Ca multe alte instrumente japoneze, shakuhachi își are originea în China, dar secole de evoluție izolată în Japonia au făcut ca acum shakuhachi să fie un instrument distinct. În Evul Mediu japonez, instrumentul este legat în primul rând de secta "Fuke" a budismului Zen. Călugării sectei, numiți "komusō" ("călugări ai neantului") foloseau shakuhachi-ul ca instrument spiritual. Piesele pe care le cântau se numeau "honkyoku", și erau considerate atât muzică cât și meditație
Shakuhachi () [Corola-website/Science/315022_a_316351]
-
Bakugan.com, comunitatea oficială, și prin alte suporturi, Spin Master a anunțat un al treilea sezon, numit "Bakugan: Invadatorii Gundalieni". A avut premiera în Canada pe 23 mai 2010 și a fost difuzat în Statele Unite pe 29 mai 2010. Versiunea japoneză a avut premiera pe 3 aprilie 2011 și s-a încheiat pe 22 ianuarie 2012, înainte de a fi înlocuit de versiunea japoneză a lui "Zoobles!" în locul său inițial. Noul serial intra în jocul online Bakugan Dimensions prin folosirea codurilor speciale
Bakugan () [Corola-website/Science/315024_a_316353]
-
premiera în Canada pe 23 mai 2010 și a fost difuzat în Statele Unite pe 29 mai 2010. Versiunea japoneză a avut premiera pe 3 aprilie 2011 și s-a încheiat pe 22 ianuarie 2012, înainte de a fi înlocuit de versiunea japoneză a lui "Zoobles!" în locul său inițial. Noul serial intra în jocul online Bakugan Dimensions prin folosirea codurilor speciale DNA evidențiate de căldură în nouă serie de invadatori Gundalieni Bakugan. Premieră în România a fost pe 25 martie 2011 pe Cartoon
Bakugan () [Corola-website/Science/315024_a_316353]
-
fâșie de pânză care este înfășurată în jurul brâului, trecută printre picioare, apoi legată la spate fie prin înnodare sau prin vârâtul capătului sub partea înfășurată. Înainte de al doilea război mondial a fost forma principală de lenjerie de corp pentru bărbații japonezi. Însă odată cu răspândirea după război a chiloților în Japonia, a căzut în desuetudine, iar astăzi este folosit doar la festivaluri ("matsuri"), sau uneori ca și chiloți de baie. Judecând după figurinele de lut "haniwa" din perioada Kofun (ca. 300-700), se
Fundoshi () [Corola-website/Science/315034_a_316363]
-
rectal; e de presupus că de-a lungul unei astfel de artere sunt dispuși ganglioni limfatici. Diseminarea cancerului pe acest traiect limfatic ar duce la metastaze în ganglionii iliaci interni, obturatori și iliaci comuni. Această ipoteză, susținută de unii autori japonezi (42, 46-48), stă la baza atitudinii unei limfadenectomii extinse cuprinzând așa-numitul compartiment limfatic lateral. Limfaticele rectului au fost descrise pentru prima dată de D. Gerota. Pentru studierea limfaticelor rectale s-au folosit până acum cinci metode: injectarea de coloranți
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
are importanță minoră pentru diseminarea cancerului rectal propriu-zis - doar în tumori joase, care depășesc inferior linia pectineată, la care există deja o metastazare masivă în ganglionii căii limfatice principale, ascendente (51). Importanța căii limfatice mijlocii este subiect de dezbatere. Autorii japonezi definesc patru grupuri (arii) limfatice rectale: grupul mezorectal (ganglionii limfatici perirectali), grupul (aria) arterei rectale superioare, grupul (aria) arterei mezenterice inferioare și aria laterală (46). Aria mezorectală se împarte în două regiuni: mezorectul adiacent tumorii (distal de nivelul tumorii și
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
ascendent. Acest tip de diseminare a fost găsit de Grinnell la doar 1 caz din 118 studiate, din care 63 cu metastaze ganglionare (51); alți autori constată de asemenea o proporție foarte mică a metastazării pe această cale. Observațiile autorilor japonezi sugerează însă că diseminarea laterală poate fi însă importantă în cancerele rectului subperitoneal. Ueno și colab. (46) au găsit metastaze ganglionare la 41 de pacienți din 455 (16,8%) la care s-au practicat diferite tipuri de rezecție a tumorii
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
nivelul pelvisului este în cursul disecției laterale. Tracțiunea excesivă a rectului aduce plexul hipogastric inferior în sus și spre medial, expunându-l lezării în cursul ligaturii / electroacoagulării arterei rectale mijlocii și secționării ligamentului lateral respectiv. Limfadenectomia extensivă recomandată de autorii japonezi (incluzând ganglionii din compartimentul lateral) are un risc major de lezare a acestor nervi, care cuprind la acest nivel atât fibre simpatice, cât și parasimpatice. A treia zonă majoră de risc la nivelul disecției pelvine este în cursul disecției anterioare
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
laterale. Importanța acestei arii în cancerele rectului subperitoneal rămâne controversată. De altfel și semnificația stadială a mestastazelor în această arie este interpretată diferit: în stadializarea TNM autorii europeni și americani încadrează aceste metastaze în categoria M1 (boală sistemică), în timp ce autorii japonezi o încadrează în categoria N3 (diseminare regională) - categorie neprevăzută de clasificarea AJCC (81, 88). Autorii japonezi (42, 46, 53, 89) pledează pentru limfadenectomia extinsă la compartimentul lateral în cancerele rectului subperitoneal, dar aceasta are o rată consistent mai mare de
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
mestastazelor în această arie este interpretată diferit: în stadializarea TNM autorii europeni și americani încadrează aceste metastaze în categoria M1 (boală sistemică), în timp ce autorii japonezi o încadrează în categoria N3 (diseminare regională) - categorie neprevăzută de clasificarea AJCC (81, 88). Autorii japonezi (42, 46, 53, 89) pledează pentru limfadenectomia extinsă la compartimentul lateral în cancerele rectului subperitoneal, dar aceasta are o rată consistent mai mare de sechele uro-genitale. Analizând o serie de variabile și eliminând statistic pe cele nerelevante Sugihara și colab
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]
-
film se înscrie în lunga carieră a muzicilor însoțitoare, veche de mai multe milenii. Acompanierea teatrului de către muzica de scenă și de dans s-a produs începând din Antichitate - o trecere în revistă cuprinde: teatrul greco-roman, teatrul european medieval, teatrul japonez Kabuki, opera, baletul, comedia muzicală. Privitor la aceste situații de relaționare a muzicii cu teatrul, compozitorul american Richard Davis remarcă: „"[cele două] pot fi separate în entități izolate, însă îmbinarea lor are ca rezultat un întreg mai mare decât suma
Muzică de film () [Corola-website/Science/315080_a_316409]
-
nevăzut! Glasul lui se aseamănă cu clinchetul unor clopoței sau cu sunetul scos de niște tigăi de alamă. Hrana lui favorită sunt rândunelele prăjite. Dragonul Imperial Chinezesc are cinci gheare la fiecare picior, dragonul obișniut are patru gheare, iar Dragonul Japonez are trei. De obicei acest dragon vânează - sau se joacă - cu o minge de lumină care variază ca nuanță de la alb-albăstrui, la roșu sau auriu. Aceasta este interpretată în mod diferit, unii crezând că este un tunet, alții că este
Dragonul asiatic () [Corola-website/Science/315097_a_316426]
-
s-a împrietenit cu scriitorul Kyōka Izumi, care l-a rugat să-i ilustreze coperțile și paginile de titlu ale trilogiei sale „Sanmai tsuzuki”. Cam în aceeași perioadă a devinit tot mai interesat de stilul de pictură nihonga (stilul autohton japonez), stil pe care l-a folosit cu precădere de atunci înainte. În 1903 a ilustrat în mod repetat paginile de titlu ale revistei Bungei Kurabu, revista care domină viața literară a epocii, devenind astfel cunoscut în toată Japonia că ilustrator
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]
-
a epocii, devenind astfel cunoscut în toată Japonia că ilustrator de primă clasa. În 1915 ucenicii săi Shinsui Itō și Shimei Terashima au format un grup numit „Kyōdo-kai”, afirmând prin această poziția mentorului lor că unul din liderii vieții artistice japoneze de la începutul erei Taishō, lucru consolidat și prin faptul că a câștigat ulterior Marele Premiu (cu pictură intitulată „O ploaie trecătoare”) la a 9-a expoziție de pictură organizată de Ministerul Învățământului din Japonia din acel an. Următorii ani au
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]
-
acceptat ca membru (după ce fusese membru al Academei de Arte Frumoase din 1929), iar în 1944 a fost numit „teishitsu gigeiin” („Pictor al Curții Imperiale”). După război, în 1946, a fost unul din membrii juriului al primei expoziții Nitten (Expoziția japoneză de arte frumoase). Tot în 1946 s-a mutat la Kamakura, de la Gotenba, unde fusese evacuat din "Ushigome-Yaraichō", cartierul din Tokio unde locuise, cartier care fusese și el distrus de bambardamentul incendiar de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]
-
Ordinul Meritul Cultural". În anul 1998 a fost inaugurat la Kamakura Muzeul Memorial Kaburaki Kiyotaka în fosta locuința a pictorului. Este înmormântat la cimitirul "Yanaka" din Tokio. Două dintre lucrările lui Kaburaki au fost selectate că timbre comemorative de către guvernul japonez:
Kiyotaka Kaburaki () [Corola-website/Science/315106_a_316435]
-
XIX-lea, cel mai însemnat reprezentant al acestui nou curent a fost Edgar Degas (1834-1917). A tratat cu predilecție subiecte în mișcare, redate ca și cum erau surprinse cu o cameră ascunsă. Stilul său este influențat de arta fotografică și de stampele japoneze, aflate la modă în acea perioadă. Picturile sale cu dansatoare, muzicieni, spălătorese, femei făcând baie, apar la prima vedere neglijent elaborate, dar compoziția, de multe ori sugerând mișcarea prin asimetrie, este opera unui studiu profund. Degas se mai remarcă și
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
urmași ai lui, devenind un înfloritor centru cultural și comercial. Negustorii din Portugalia, Anglia, Franța, Olanda și China au întemeiat aici factorii. În 1605, Ayutthaya avea deja 1.000.000 de locuitori. Stăpânii țării aveau la dispoziție trupe de mercenari japonezi și perși, iar orașul era dominat de 2.000 de turnuri de apărare, unite între ele. Ayutthaya se numără, fără îndoială, printre cele mai influente centre ale Orientului. Regele Somdet Phra Ramathibodi I și-a înconjurat capitala cu un val
Ayutthaya () [Corola-website/Science/315152_a_316481]
-
Insula este situată în extremitatea sudică a Arhipelagului Japonez. Este despărțită de insula Honshū prin strâmtoarea Shimonoseki, iar de insula Shikoku prin strâmtoarea Bungo. Insula se află într-o zonă seismică, o dovadă în acest sens reprezentând-o numeroșii vulcani și izvoarele termale, în jurul cărora au apărut stațiuni balneoclimaterice
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
Insula se află într-o zonă seismică, o dovadă în acest sens reprezentând-o numeroșii vulcani și izvoarele termale, în jurul cărora au apărut stațiuni balneoclimaterice și stațiuni de odihnă (pe se află Beppu, unul dintre cele mai populare centre balneare japoneze). Datorită frumuseții naturii (pe insulă existând patru parcuri naționale, dintre care cel mai căutat este cel de lângă vulcanul activ Aso), Kyūshū este vizitată cu plăcere de către turiști. Legătura cu restul țării este facilitată de numeroasele poduri și de tunelurile submarine
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]