12,849 matches
-
tărăgăna șederea În fața rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. Deodată, toate luminile se stinseră. Lucas se Împiedică și lăsă să-i scape o exclamație. Auzi vocea Mariei, sarcastică. - Nu te teme, sînt aici. E doar furtuna. Se Îndeptă spre disjunctor. Fulgerele luminau scurt sala mare, dînd obiectelor un aspect fantomatic. Se duse să deschidă tabloul electric, cînd ceva strălucitor Îi atrase privirea pe peretele din fața ei. Lumina deveni brusc mai strălucitoare și niște litere luminoase se iviră net Într-o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe scaune, că se simțise invitat să facă pe animatorul serii și că se achitase cu mult curaj de această funcție. Stăteau alături, sprijiniți În coate pe balustrada pasarelei, În vreme ce o briză ușoară se juca cu pletele Mariei. În noaptea luminată de o lună ascunsă intermitent de nori, se putea contempla practic Întreaga insulă. Cam la douăzeci de metri mai jos, valurile izbeau surd piciorul farului, explodînd apoi În jerbe de stropi a căror albeață luminoasă cădea Înapoi cu zgomot. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
unui copil care experimentează o jucărie nouă. Marie simți că-i vine să-l ia la bătaie. Nervii ei constant puși la Încercare s-ar fi descărcat cu dragă inimă peste trupul mătăhălos al mutului, Însă zîmbetul larg care Îi lumină fața la vederea ei o dezarmă de orice urmă de agresivitate. - Pierric, ieși de acolo, asta nu e jucărie! Ieși de acolo, băiete, hai! Marie se Încordă din răsputeri ca să-l tragă afară din vehicul, apoi Îl Îndemnă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
urca În pantă lină. Se tîrÎră cam vreo douăzeci de metri, cu veșmintele agățîndu-se de asperitățile pietrei, cînd galeria se lărgi, Îngăduindu-le să se ridice. Exclamația tinerei femei răsună Îndelung ca un ecou. Mai Înainte chiar ca lanterna să lumineze locurile, știa deja despre ce era vorba. Se aflau Într-o vastă cavitate naturală și circulară - avînd cel puțin zece metri diametru - scobită chiar În stîncă de apa mării În vremuri imemoriale. În centru se Înălța un altar primitiv, cioplit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și părțile laterale. Lucas rula Încet, În direcția reședinței familiei Le Bihan, cînd mobilul Începu să sune. Răspunse. Un glas de femeie, sugrumat de ceea ce el identifică drept spaimă, se făcu auzit, năvălind copleșitor În interiorul mașinii. - Marie... Marie... Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen era cu mine! exclamă Marie. Vino aici după mine, Stéphane! - Păi... Comandantul mi-a ordonat să merg la fabrica de faianță și... - Imediat! CÎteva minute mai tîrziu, mașina Méhari frîna brusc lîngă cea de teren ale cărei faruri anticeață luminau plaja, prea puțin frecventată din pricina nisipurilor mișcătoare foarte primejdioase de care era Împănată. Lucas era acolo, cu nisipul ajungîndu-i la bărbie, pe care se străduia s-o țină cît mai sus, cu brațele Întinse În cruce. Marie Își mușcă buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
telefon. Specialistul În crime ritualice aruncă o privire spre nisipul care Înghițise celularul Mariei și, odată cu el, misterul acelui apel. Fără să vrea, se Înfioră. * * * Se lăsase noaptea, iar În jandarmeria pustie doar biroul pus la dispoziția comandantului Fersen era luminat. Totuși el nu era acolo. Marie Îl convinsese, nu fără bătaie de cap, s-o lase pe ea s-o interogheze pe Gwen. Singură. Dacă aceasta avea să treacă la mărturisiri, n-avea să le facă În fața unui străin. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ultima vreme pe socoteala Mariei și a polițistului ăluia de la Paris. Nimeni n-are să-ți spună nimic, ca să nu te mîhnească. Eu ți-o spun pentru că mi se pare că fericirea ei este altundeva, departe de aici. Privirea azurie se lumină. O rază de speranță trecu prin ceață. Apăsă ușor mîna aceleia care i-o aducea În dar. - Am s-o fac fericită, Jeanne, ți-o făgăduiesc. Mama Mariei se mulțumi să Încuviințeze și plecă. * * * Mașina de teren trecu de situl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se făcu mai limpede, deși mereu la fel de copilăroasă. - Gwen! Mi-e frică... Pierric nu mai era În camera de spital. Era În bătaia furtunii, avea șase ani, se refugiase lîngă tumulus, stătea tupilat sub ploaie, tresărea la fiecare fulger care lumina marea spumegîndă și dezlănțuită, la fiecare bubuit de tunet care izbucnea, apoi se rostogolea mai departe vuind. Tremura strîngînd la piept o legătură de cîrpe și nu-și lua ochii de la dolmen. Ca și cum ar fi răsunat chiar sub monstrul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dădea nici o atenție; femeia continua să se miște deasupra bărbatului, Începea să geamă. Nu i se distingeau trăsăturile feței. Bărbatul Începu să respire și el zgomotos. Mișcările femeii se accelerară; pentru o clipă, Își lăsă capul pe spate, luna Îi lumină puțin sânii; fața Îi rămânea ascunsă de masa părului Întunecat. Pe urmă se lipi de partener Îmbrățișându-l; el respiră și mai apăsat, scoase un geamăt lung, după care tăcu. Rămaseră Înlănțuiți două minute, apoi bărbatul se ridică și ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre verile din casa tatălui său. Christiane asculta mângâindu-i părul. Își petrecură săptămâna Împreună, iar În ajunul plecării lui Bruno cinară la un restaurant din Saint-Georges-de-Didonne, specializat În fructe de mare. Aerul era calm și cald, flacăra lumânării ce lumina masa aproape că nu tremura. La picioarele lor se Întindea estuarul Girondei, În depărtare se zărea capul Grave. Când privesc luna strălucind deasupra mării, spuse Bruno, Înțeleg mai clar ca oricând că nu avem nimic, dar absolut nimic În comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
gândeau să instaleze un dispozitiv de respirație artificială. Deocamdată, acul unei perfuzii Îi intra În braț puțin mai sus de cot, un electrod era fixat la tâmplă și asta era tot. O rază de lumină străbătea cearșaful imaculat și-i lumina o șuviță din superbul păr blond. Chipul ei, cu ochii Închiși, doar cu puțin mai palid decât de obicei, părea nespus de Împăcat. Părea eliberată de orice teamă; lui Michel i se părea mai fericită ca oricând. E drept, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
decât oglinda unui adevăr univoc și atestabil. Publicarea volumului Clifden Notes, amestec complex de amintiri, impresii personale și reflecții teoretice puse pe hârtie de Djerzinski Între 2000 și 2009, În același timp În care Își elabora marea teorie, avea să lumineze mult evenimentele vieții lui, bifurcările, confruntările și dramele ce i-au determinat viziunea despre existență; cu toate astea, În biografia ca și În personalitatea lui rămân multe zone de umbră. Ceea ce urmează, dimpotrivă, aparține Istoriei, iar evenimentele ce decurg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
în piept adânc. — OK. A sosit clipa. — Noroc. Nathaniel ridică o sprânceană. Deschid ușa de la bucătărie și îi văd pe Trish și pe Eddie rătăcind prin hol, cu paharele de sherry în mână. — A, Samantha ! Gata ? Lui Trish i se luminează fața de nerăbdare și simt apăsarea unei vine uriașe pentru ceea ce tocmai urmează să fac. Dar nu am nici o altă soluție. Inspir adânc și-mi iau cea mai umană față de-spus-veștile-rele-unui-client. — Doamnă și domnule Geiger. Mă uit de la unul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
într-un final, și el încuviințează. — Și nu mi-a plăcut deloc. Pe bune. Dar ce... adică de ce... — Eram în anul de dinainte de universitate, și eram chelner. Apartamentul meu se afla vizavi de un supermarket deschis nonstop. Toată noaptea era luminat cu neoane puternice. Iar zgomotul... Are o grimasă. În cele zece luni cât am stat acolo, n-am avut nici măcar o secundă de întuneric sau de liniște totală. N-am auzit niciodată o păsăre ciripind. N-am văzut nici o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E foarte drăguț din partea dumneavoastră. — Trebuie să plec și eu, spune Iris, ridicându-se. Noapte bună și mersi. Te putem cumva ispiti să vii cu noi la cârciumă, Iris ? spune Eamonn. — În seara asta nu. Zâmbește, și chipul îi e luminat de luminițele de basm. Noapte bună, Samantha. Noapte bună, Nathaniel. — Noapte bună, mamă. — Noapte bună, Eamonn. — Noapte bună, Iris. — Noapte bună, bunicule, zic. O spun automat, fără să-mi dau seama ce spun. Rămân împietrită, cu sângele ridicându-mi-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
E așezat În fotoliul lui preferat, de piele, la radio se aude muzică clasică, și În fața lui, pe jos, sînt vreo șase cutii de carton pline cu tot felul de chestii. — Bună, bunicule, zic. — Emma ! Ridică privirea și i se luminează fața. Fata mea, scumpă și dragă. Vino-ncoa’ ! Mă aplec și Îl pup, iar el mă strînge tare de mînă. Are pielea uscată și rece, și părul chiar mai alb decît Îl avea ultima oară cînd l-am văzut. — Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cel mai grețos zîmbet artificial. Unul dintre principiile politicii noastre este cel de a da angajaților noștri Începători responsabilități cît se poate de devreme. Un lucru foarte Înțelept, spune Jack Harper, Încuviințînd. Privirea lui zăbovește asupra biroului meu și se luminează brusc În clipa În care se oprește asupra paharului meu de polistiren. Ridică ochii și-mi Întîlnește privirea. Cum e cafeaua ? Întreabă amabil. Bună ? Îmi revine În minte, ca Înregistrat pe bandă, glasul meu idiot, Înșirînd toate prostiile din lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la o ședință. Mă fixează, cu ochii cît cepele. Și zi, cum e tipul ? — E... nu știu. Brunet... american... Și cum a fost la ședință ? Connor Îmi ignoră cu desăvîrșire tentativa de a schimba subiectul. E incredibil, nu ? I se luminează toată fața. Jack Harper ! Cred că da. Ridic din umeri... Oricum... — Emma ! Văd că nu ești deloc impresionată ! Pare de-a dreptul uluit. Vorbim despre fondatorul companiei ! Vorbim despre cel care a creat conceptul de Panther Cola. Cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
-mi ! — OK. Trag aer În piept adînc și-mi netezesc părul spre spate, Întrebîndu-mă de unde naiba să Încep. OK, Îți aduci aminte cînd ți-am povestit de zborul ăla cumplit În Scoția, de săptămîna trecută ? — Da ! Chipul lui Lissy se luminează brusc. Și Connor a venit să te ia de la aeroport și totul a fost nemaipomenit de romantic... — Da. Ei. Îmi dreg glasul. Înainte de asta. În avion. LÎngă mine a stat... un tip. Iar avionul a intrat Într-o zonă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
instantaneu expresiile impasibile și ne Îndepărtăm ușor unul de celălalt. Se deschid ușile și parcă mi-a dat cineva un pumn În stomac. În fața liftului, se află Connor. În clipa În care dă cu ochii de Jack Harper, i se luminează fața instantaneu, și pare că nu-i vine să-și creadă ce noroc are. — Hei, bună ! spun, făcînd eforturi ca vocea mea să sune firesc. — Bună, zice, cu ochii strălucitori de surescitare, și intră În lift. — Bună ziua, spune Jack amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
zic. Hai să mergem. Nu se poate ! Lissy se uită la ceas. E prea devreme. — Ba da, se poate. Ne facem că am trecut doar un pic pe acolo, Înainte de a merge la altă petrecere cu vedete. — A, da. Se luminează la față. Cool. Hai să mergem ! Ne ia cam un sfert de oră să ajungem cu autobuzul din Islington pînă În Clerkenwell. Lissy mă conduce pe un drum pustiu, din apropierea pieții Smithfield, plin de depozite și clădiri de birouri, vacante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai În vîrstă ? — Dumnezeule, spune Încet și pe frunte Îi apar cute de concentrare. Acum că spui tu, cred că da, așa e, toată lumea e destul de ... avansată În vîrstă. Dar, sincer, Emma, ar trebui să vii și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. SÎnt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărînd cu trei pahare. ZÎmbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă stresez. E un pic cam sinistru. Ce naiba fac, n-au de gînd să Înceapă să danseze odată ? CÎnd au de gînd să tragă cortina asta ? CÎnd au de gînd să... Buf ! Cineva icnește În clipa În care sala e luminată brusc de un spot puternic de lumină, care aproape că mă orbește. Răsună o muzică duduitoare și pe scenă apare o siluetă În costum negru lucios, care se Învîrte și face salturi. Dumnezeule, oricine-ar fi, se mișcă incredibil. Clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o vreme și se uită În Împletitura de lăstari pe care o lăsase pe fundul luntrei. Se uită la cer și se strâmbă, după care dădu drumul unor bobi care prinseră a se legăna Între lăstari. Încet-Încet, fața moșneagului se lumină. - Acum să fii atent, Îmi șopti Dyas. Mai așteptarăm o vreme, după care Vishu Își reluă cântul: - Valuri mici de bungdokerik vin’ pe kelib Și-l Înmoaie, Marea verde e mai dulce Și miroase a picioare de femeie. Soarele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]