8,714 matches
-
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țerii umeri dalbi. Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară! Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară; Soarele rotund și palid se prevede printre nori Ca un vis de tinerețe printre anii trecători. Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare; Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare; Și pe-ntinderea pustie
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Lacul Ciad și munții Lunii cu Pustiu-ngrozitor, Nilul alb cărui se-nchină un cumplit negru popor. Călătoare scumpe mie!... Au lăsat în a lor cale Asia cu-a sale râuri, Cașemirul cu-a sa vale, Au lăsat chiar Ceylanul, mândra insulă din rai, Și revin cu fericire pe al țării dulce plai! Alecsandri a presimțit parnasianismul (și nu s-ar putea ști în ce măsură l-a cunoscut), mergând instinctiv în sensul contemporanilor lui Gautier și Ménard. Impasibilitatea asiată a mandarinilor printre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luă cu sine O juncană, un taur, doi albi elefanți, O măsură plină de rododafine, Două porumbițe, două căprioare, Din Iran o urnă de mirositoare Ș-alte flori de arbori odoriferanți. Astfel el se urcă pe un deal de unde Mahaarul mândru curge spumător, Revărsând departe albele lui unde Prin câmpii smălțate de mii de buchete, Ce nici Kanaverul p-ale lui tapete N-a produs vrodată frumusețea lor. N. NICOLEANU Ardeleanului Neagoe Tomoșoiu, travestit sub numele N. Nicoleanu (1835-1871), i s-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de două ori, de la havuz până la rondul cel mare, răsturnată pe un fund de mătase albastră, vânătă sau galbenă; apoi să se coboare ca să-și târască nițel coada rochii prin praf, înconjurată de trei-patru elegante, urmată pas cu pas de mândrul lacheu care-i duce manteluța de cinci dramuri pe brațe." Ion Ghica are pe deasupra un dar de narator incomparabil, o imaginație arabă. Cu puncte de plecare documentare, amintiri, studii economice, sociale, prozatorul trece în mijlocul celui mai arid memoriu la anecdotă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cărți ei mi le rod. Se trage în concavitatea odăii, reintră în cursul propriei existențe și de aci în mitul nației, încît, pierdut departe în fabula fără fund, abia simte mâinile reci ale femeii. Se-ntunecă. Apoi cade într-o mândră indiferență: Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă!... îndreptățită de conștiința formei ciclice a lumii: Căci acelorași mijloace Se supun câte există, Și de mii de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Frumos copil cu umerii de neauă. Chiar cuvintele Domnului către zmeu sunt mai încărcate de gînduri: Și tu ca ei voiești a fi, demone, Tu, care nici nu ești a mea făptură; Tu ce sfințești a cerului colone Cu glasul mândru de eternă gură, Cuvânt curat ce-a existat, Eone, Când Universul era ceață sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu poate suferi gândul că copilul ar putea rămâne al ortodocșilor. Dintre toate personagiile, zugrăvite pozitiv, Mara este cea mai vie. Ea înfățișează tipul comun al femeii de peste munți și în genere al văduvei, întreprinzătoare și aprige. E lacomă, avară, mândră de copii, de o concepție a vieții aproape cinică. Slavici a intuit bine și rotația caracterului într-o familie, fenomen mai evident într-o societate rudimentară, unde individul se diferențiază puțin. Cu toate că s-ar părea că stau față în față
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de a fi Poet ("couronné par la Société des gens de lettres; par le Ministère des beaux arts et par l'Académie roumaine"), închipuind drame specifice geniului. El pune mai presus de dragoste Arta și, nesatisfăcut în iubire, se retrage mândru "în munți". Evenimentele vieții au ca osie crearea poemului, prin care, cu "jertfe grandioase", "neajutat de nimeni", poetul a "cucerit" viața. Când ar fi cazul să salveze o existență, poetul ar renunța "în fine" la artă, pentru care și-a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe câmp și între frunzele care se dau în vânt. MATEIU I. CARAGIALE În poezii de o factură parnasiană savantă, Mateiu I. Caragiale, fiul dramaturgului (1885-1936), își căuta înfrigurat strămoșii pe care îi credea aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit la zări cuprinde
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pălmuiește, spre a-l sili să se bată în duel, voind instinctiv să-și refacă prin bravadă prestigiul pe care-l crede compromis prin reaua înfățișare vestimentară. Același tânăr se așează pe pământ și ia țărână în mână cu sentimentul mândru al unei profunde filozofii panteistice, salvează un șoarece de la înec, se roagă în biserică, plânge fără sens, se admiră, se uimește de prezența unui lac, încearcă, sub latura estetică, a descoperi "un demon nou". Războiul micului Tristan de Mircea Gesticone
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
schimbările majore demografice și socio-economice care au avut loc începând cu cel de-al Doilea Război Mondial. Încă sunt necesare reforme serioase la acest nivel. În ceea ce privește regiunea, nu ne putem îndoi de faptul că a fost serios afectată de atitudinea mândră față de propriul sistem electoral adoptat de către socialiști în primii ani ai reformelor de descentralizare. După 20 de ani, există semne de îmbunătățire concretizate prin adoptarea unei singure circumscripții regionale și a unei reforme a sistemului electoral pentru a evita fragmentarea
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
săraci pentru a face lumea de rușine; dezvoltarea la care a ajuns Ordinul este o dovadă a voinței divine, căreia i se datorează mărimea actuală a acestuia. Salimbene merge și mai departe, arătând un dispreț vădit pentru frații laici; e mândru de Ordinul căruia îi aparține și manifestă un aer aristocratic de superioritate față de clerul secular sau alte mișcări religioase. El nici măcar nu-și poate aminti timpurile eroice, fiindcă și-a petrecut tinerețea într-un Ordin care de-acum se clericalizase
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ca pe un alt Sfânt Francisc. Toma din Eccleston este apologetul provinciei sale minoritice și își susține fiecare argument cu o inteligență lucidă, fără să pună nimic la întâmplare. Cu cât își laudă mai mult provincia, cu atât e mai mândru de Ordin, prezent la Londra la fel ca la Paris și Roma, la curtea regelui ca și la cea a papei, sărac la Oxford ca și la Paris. El își împarte tratatul în teme bine alese, oprindu-se la cele
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
fidelității rigide de la început, dar le amintește cu emoție și recunoștință, așa cum își amintește de propria copilărie. Dacă, pe de o parte, privește cu admirație la primele timpuri eroice, pe de altă parte, nu-și exprimă nostalgia pentru acestea. Este mândru și fericit de începuturi, ca de un fundament cu aureolă, dar este conștient și fericit de frumusețea și necesitatea schimbării și a progresului provinciei în toate aspectele sale: locațiile trebuie mărite, pentru a fi capabile să susțină dezvoltarea viitoare (nr.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
lui Francisc: acesta era considerat slujitorul pe care Domnul, în ceasul al unsprezecelea, îl trimisese în via sa «pentru a smulge spinii și buruienile» (BF I, p. 42, nr. 1: FF 2721). Sfântul era prezentat astfel în hainele unui războinic mândru, «un alt Samson» (Ibidem, nr. 2: FF 2722), orientat în întregime, prin predicarea sa, spre eliminarea noilor filisteni. Chiar dacă au fost folosite imaginile lui Abraham și ale lui Iob (BF I, p. 43, nr. 3: FF 2723), prin intermediul unor referiri
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
menit să mai smulgă câteva chicoteli, are un efect secundar minunat. Astfel, tânărul inginer exersează căutarea de idei noi În fiecare zi. Nu e de mirare că În companie este considerat cea mai creativă persoană, lucru de care e foarte mândru. Companiile care le solicită angajaților idei creative sunt cele care vor avea cea mai mare abilitate de a se reinventa atunci când presiunile pieței o impun. Iar acest lucru se va Întâmpla, cu siguranță. După cum spune Jeff Immelt, președintele General Electric
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
au ales alt furnizor.” Dintr-odată, s-a făcut liniște. „Atunci ce mai sărbătorim?”, a Întrebat cineva pe un ton sarcastic. „Sărbătorim faptul că, În ochii cumpărătorului, am meritat să primim comanda”, am spus. Am continuat mărturisindu-le cât de mândru eram de eforturile lor și că mai mult nu se putea face. „Mai degrabă pierd meritând să câștig”, am spus, „decât să câștig fără să merit”. După o oră, angajații s-au Întors la muncă cu fruntea sus, simțindu-se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
poetul îl felicită pe Graecinus pentru favoarea destinului de a fi fost numit consul. Ovidiu ne prezintă diferitele etape ale ceremoniei de instalare în funcția de consul, ca și cum ar fi fost de față. Se arată în același timp fericit și mândru. Ar fi fost și mai fericit, dacă ar fi putut fi prezent. Dar zeilor nu le-a surâs ideea și poate pe bună dreptate: la ce i-ar mai folosi poetului să nege cauza pedepsei sale? Nam quid me poenae
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Paulus Fabius Maximus. În cazul unei asemenea ipoteze, Fabia ar fi avut cu adevărat motive să se rușineze de soțul său și de exilul acestuia. Ovidiu, însă, se preface că nimic nu s-a întâmplat și o incită să fie mândră și să se laude cu asta. Dar ce fel de vină e aceea cu care trebuie să te mândrești? Oricum, scandalurile amoroase ale Iuliei Minor trec fără îndoială în planul doi, în caz că ar fi avut vreodată ceva de-a face
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu invocă pretexte pentru a se scuza: "Cum îmi lipsesc forțele și puterea de a mă conduce singur: sunt târât precum nava împinsă de valuri puternice"444. În alt loc445, Tragedia îl dojenește pe poet (dar el, se subînțelege, este mândru de acest lucru): Despre viața ta desfrânată vorbesc banchetele bine stropite 446, vorbesc răspântiile care te-au dus pe mai multe drumuri... Tu ești, și nu-ți dai seama, bârfa întregului oraș, când, trecând peste orice pudoare, îți povestești cuceririle
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de voie, În foc fără nevoie! .......................................... A ochilor tăi rază Îmi place să mă arză! În focu-ți cînd mă prigonesc, Atunci Îmi pare că trăiesc! Atunci mă știu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este o Împlinire sacră. El Înnobilează, astfel, conjugalilatea și face din ea figura dominantă a vieții afective. Mitul poeziei lui nu este Don Juan, nu este, pînă la capăt, nici Tristan (mitul pasiunii devoratoare). Este mitul cuplului biblic, simbolul unei mîndre singurătăți În doi. Un Portret din 1836 este mai Încurajator. Liniile sînt mai ușoare, mai fine, imaginile se deplasează dinspre iarna conjugală spre primăvara logodnei. SÎnt imagini, nici vorbă, gata făcute: zîmbetul „vesel” strălucește pe buze, chipul este „dulce ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el trăsnitoare”, ființa ei este o combinație de zeități etc. Toate acestea indică o Înseninare a condeiului, paralel cu diminuarea simțului moralizator. În afara unei trimiteri: „marea-cuviință Îți dă al său glas” - nu sînt formulate opreliști morale. Copila cu pasul mâi mîndru decît acela al Aurorei (să reținem transparența, diafanitatea imaginii!) este un „model al virtutei”, dar virtutea, dacă luăm În seamă argumentele poetului, virtutea decurge din frumusețea obiectului erotic. Frumusețea e virtutea ei sau invers. Imaginile, puține cîte sînt și deja
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Epistolelor este consecvent cu principiile pe care le propune. Poemele sînt pline de sfaturi utile pentru sine și pentru alții: „a lucra cu hotărîre”, după „un plan ce Îmi croiesc”, „a preface cîte sînt de Îndreptat”, a căuta „rima mîndră” etc. A osteni, a lucra, a Îndrepta, a preface sînt verbe ce se repetă În artele lui poetice (Epistolele). Verbele ar putea fi Înscrise Într-o figură retorică: aceea a desăvîrșirii: travaliul lent, obsesia gramaticii, iluzia perfecțiunii. În același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
accentul de la relieful grandios la sunetul grav al naturii, În Umbra lui Mircea. La Cozia, sugestia ștergerii reliefurilor, a impresurării nopții este admirabilă: „Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se Întind, se prelungesc, Ș-ale valurilor mîndre generații spumegate Zidul vechi al mănăstirei În cadență Îl izbesc. Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară: De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor; Mușchiul zidului se mișcă... printre iarbă se strecoară O suflare, care trece ca
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]