8,976 matches
-
trăiau în lux și rafinament, având băi, instalații sanitare și grădini. Țăranii purtau haine croite din pânză groasă, lână și piele. Ei purtau ca încălțăminte saboți din lemn sau umblau desculți. Hainele nobililor erau elegante, făcute din materiale mai scumpe (mătase, stofă subțire) și purtau ghete din piele groasă sau cizme înalte. Din anii 1400, femeile purtau pălării înalte, numite ,hennin’’, care semănau cu turlele de biserică. Țăranii se bazau pe consumul cerealelor (orz, secară, grâu) făcând pâine neagră. În schimb
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
al SOE, a fost responsabil pentru dezvoltarea unui nou set de coduri superior din punct de vedere al securității. În cele din urmă, SOE a pus la punct un sistem de cifrare, a cărui cheie era imprimată pe batiste de mătase. SOE a fost obligat să dezvolte o gamă largă de echipamente pentru lupta clandestină a agenților. Printre produsele dezvoltate de „Secția IX” a fost o biciletă cu motor miniaturală pliabilă pentru dotarea parașutiștilor, un pistol cu amortizo și o serie
Special Operations Executive () [Corola-website/Science/311966_a_313295]
-
lumânare din ceară care indică faptul că s-a ținut o slujbă religioasă. Poziționarea mormântului în partea centrală a bisericii arată că acolo a fost înmormântată o persoană importantă. Osemintele, fără craniu, erau acoperite de o tunică din stofă de mătase, brodată în fir de aur și argint. Persoana decedată fusese înmormântată acolo în prima jumătate a secolului al XVII-lea, acest lucru fiind demonstrat de prezența în mormânt a unei monede poloneze din 1626. Osemintele rezultate în urma săpăturilor arheologice din
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
s-a născut pe 9 ianuarie 1928 în Craiova. Tatăl său, "Constantin Drăguț" (1887- 1959, București), s-a născut în comuna Murgași din județul Dolj; religie ortodoxă; meseriaș (boiangiu), cu atelier în Craiova (“Buangerie și Vopsitorie Chimică de Haine - Stofe - Mătăsuri - Fire de lînă și Blănuri Costică I. Drăguț), ulterior în București; făcea parte dintr-o familie de țărani, cu 9 copii (8 băieți și o fată), frații au rămas în sat, la munca cîmpului, a viei. („Timbrul vocii se modifică
Vasile Drăguț () [Corola-website/Science/311411_a_312740]
-
l-a recunoscut a fi relicva originală. El a aranjat ca acesta să ajungă la muzeul armatei olandeze din Leiden. Acolo a fost identificat ca aparținând Batalionului 2 „Nassauche Ligte Infanterie” (Infanterie Ușoară Nassau). Numai centrul mai rămăsese atunci. Pe mătasea de un galben deschis era brodat scutul stemei Orania-Nassau. Agresivul leu încoronat se găsea pe un câmp plin de cantonamente. Coroana prezenta cinci cercuri iar zona ovală era limitată de o cunună. Rămășița nu se afla în cea mai bună
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
Acesta se caracteriza prin cârpa neagră, cu ciucuri, prin ia de ""giolgiu"" plină de "pui" cusuți cu arnici negru, prin fusta ""prisată"" acoperită de "șurțe" negre, "tipărite", prin "fustița" cu "cipcă", completate cu pantofi "cu ciucurei" și ciorapi negri de mătase, majoritatea acestor piese fiind cumpărate din târg.
Portul popular din comuna Racovița () [Corola-website/Science/312946_a_314275]
-
l-a trimis pe Thomas Roe ca ambasador la curtea lui Jahangir. A fost semnat un tratat comercial, prin care mogulii permiteau Companiei să construiască posturi comerciale în India în schimbul unor plăți în natură. Compania a făcut comerț cu bumbac, mătase, nitrat de potasiu, indigo și ceai. Pe la mijlocul secolului al XVII-lea, Comapnia stabilise posturi comerciale în aproape toate marile orașe indiene - Bombay, Calcutta și Madras. În 1670, regele Charles al II-lea a oferit Companiei dreptul de a ocupa teritorii
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
Răsăritene Britanice puteau ataca pe diverse căi orice hotărâre judecătorească, care îi condamna pentru brutalități sau omoruri comise împotriva indienilor Politicile economice ale Companiei Indiei Răsăritene provocau nemulțumiri printre indieni. Cea mai mare parte a aurului, pietrelor prețioase, argintului sau mătăsii indiene erau exportate în Regatul Unit cu titlu de taxe și impozite, unde erau vândute de multe ori în licitații publice. India a fost secătuită de una dintre marile sale bogății naturale - pietrele prețioase. Pământurile au fost reorganizate dând prioritate
India Britanică () [Corola-website/Science/310856_a_312185]
-
versuri Mihai Maximilian "CU TINE" (1965), versuri Aurel Storin, solist Margareta Pâslaru "LUNA LA MAMAIA" (1965), versuri Constantin Cârjan, solist Constantin Drăghici "CÂNTA UN MATELOT" (1966), versuri Ion Minulescu, solist Doina Badea "ȘI DACĂ" (1966), versuri Mihai Maximilian "SCARA DE MĂTASE" (1967), versuri Mihai Maximilian, solist Dan Spătaru "FIR-AI INIMĂ SĂ FII" (1968), versuri Jack Fulga "HĂULITA" (1968), versuri Mihai Maximilian "O MASCĂ RÂDE, O MASCĂ PLÂNGE" (1969), versuri Mihai Maximilian, solist Margareta Pâslaru "COPII DE BUCUREȘTI", versuri Mihai Maximilian
Vasile Veselovski () [Corola-website/Science/310946_a_312275]
-
Viena, Johann Nepomuk Czermak reușește să fotografieze corzile vocale în acțiune. În 1888, americanul Oberlin Smith publica un articol în revista „Electrical World” în care aborda posibilitatea înregistrării magnetice permanete. Ca suport, omul de știință propunea fire de bumbac sau mătase acoperite de praf de oțel sau chiar fire subțiri de oțel. Primul aparat pentru înregistrare fonografică, numit "fonoautograf", aparține francezului Édouard-Léon Scott de Martinville. Invenția sa a fost patentată pe 25 martie 1857. Prin procedeul său, Scott putea inscipționa vibrațiile
Începuturile înregistrărilor sonore () [Corola-website/Science/309558_a_310887]
-
în apropierea serei și o alta în spatele vilei, care comunica, printr-o scară de marmură, cu toate încăperile. Arhitectul s-a ocupat și de decorația interioară a locuinței, din care au mai rămas lustre, policandre, șemineuri cu feronerii, tapetul din mătase, dar și patru picturi, de mari dimensiuni. Arhitectul Blanc a apelat la colegul său Ion D.Berindei, pentru a construi, în curtea vilei, grajduri pentru caii proprietarului. Această clădire a suferit modificări radicale, aici funcționând în prezent un institut de
Palatul H. Spayer () [Corola-website/Science/309998_a_311327]
-
copil mort la o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema "Nihil sine Deo" ("Nimic
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribuția soldaților români la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă în mâna stângă. În dreapta lui Iisus se află înscris în românește „Vitejia dreaptă să biruească” și trei stele cu
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
Azerbaidjanului. Baza economică a Azerbaidjanului în secolele al XI-lea - al XII-lea o constituiau agricultură, producția meșteșugăreasca și creșterea sezoniera de animale în munți și pe pășuni. Că și mai înainte, țara era vestită pentru culturile pământului, pentru producerea mătăsii, a bumbacului, pentru viticultura, creșterea albinelor, producerea inului, vinăritul, cultivarea orezului și pomicultura. Orașele azere au cunoscut o nouă perioadă de înflorire, valoarea lor în viața economică, politică și culturală a țarii crescând mereu. În secolele al XI-lea - al
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
orașele Beylegan, Baku, Nahcivan, Gandja, Tabriz, Maragha și Ardebil. Baku a devenit unul dintre cele mai mari centre din regiune, cel mai important port al Mării Caspice. Orașele azere livrau pe piața internă și externă petrol, carmiz (rubiacee), bumbac, covoare, mătase și articole de mătase, vase din ceramică și lemn, arme, țesături, produse metalice, materii prime minerale, sticla, podoabe, sare, fructe. Comerțul a pus Azerbaidjanul în legătură cu Rusia, cu Asia Mică și Centrală, Siria, Egipt, Iran, precum și cu țările din Transcaucazia și
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Gandja, Tabriz, Maragha și Ardebil. Baku a devenit unul dintre cele mai mari centre din regiune, cel mai important port al Mării Caspice. Orașele azere livrau pe piața internă și externă petrol, carmiz (rubiacee), bumbac, covoare, mătase și articole de mătase, vase din ceramică și lemn, arme, țesături, produse metalice, materii prime minerale, sticla, podoabe, sare, fructe. Comerțul a pus Azerbaidjanul în legătură cu Rusia, cu Asia Mică și Centrală, Siria, Egipt, Iran, precum și cu țările din Transcaucazia și Orientul Îndepărtat. Așadar, Azerbaidjanul
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
putere de gelificare foarte mare. este un stabilizatorare codul E406 Fiind un stabilizator (E406), este folosit ca aditiv alimentar în industria alimentară la prepararea înghețatei, cremei, gemurilor, bomboanelor. Este utilizat și în scopuri tehnice - la producerea vacsului pentru încălțăminte, linoleumului, mătăsii, pieilor artificiale, săpunului, vopselei, acuarelei, la producerea peliculelor fotografice foarte fine. De asemenea, este folosit pe larg la prepararea jeleurilor în industria de patiserie, la pregătirea mediilor de cultură în bacteriologie, în industria textilă și cea farmaceutică. În ultimii ani
Agar-agar () [Corola-website/Science/310516_a_311845]
-
el nu iubea o femeie reală, ci imaginea ideală a feminității pe care o proiectase liric. Despre aceasta C. Popescu-Cadem scrie: MS 6441 București, 1879. Cunoscut sub denominația de „caietul roșu”. Pe forzatul III însemnare autografă Mite Kremnitz. Supracoperta din mătase roșie. Document transpus integral în format electronic. Achiziționat de la Georg Kremnitz prin intermediul prof. Octavian Schiau. Fond Mite Kremnitz, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca.
Mite Kremnitz () [Corola-website/Science/308894_a_310223]
-
secole și jumătate doar faptului că dușmanii săi se luptau între ei și că fiicele împăratului erau dăruite ca soții diferiților conducători. Când Bagdadul a căzut în mâinile mongolilor în 1258, Trapezuntul a devenind un punct comercial important, din cauza Drumului Mătăsii. Marco Polo a trecut prin Trapezunt, în 1295, în drum spre Veneția. Sub Alexios III Megas Comnen, orașul a devenit unul din centrele comerciale cele mai importate din lume. La început, imperiul era puternic din punct de vedere militar, însă
Imperiul din Trapezunt () [Corola-website/Science/308859_a_310188]
-
imaginea este creată să ajute privitorul în înțelegerea fenomenului reprezentat - efemeritatea vieții sentimentale unei tinere burgheze, stilul ei de viață și psihologia clasei din care face parte. Femeia a fost reprezentată în picioare, din față, îmbrăcată într-o rochie de mătase neagră cu trenă și cu un decolteu înalt care are o broderie de dantelă albă similară mânecilor. Ea este în plinătatea tinereții, blondă și ține o scrisoare în mâna stângă, plicul scrisorii fiind căzut pe podea. Tânăra are o poziție
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
o poziție rezemată de un dulap din oglinda căruia se desprinde o siluetă feminină plină de eleganță. "Femeia cu scrisoarea" este în sine o concepție neobișnuită și îndrăzneață pentru vremea în care a fost pictată. Cromatica folosită cu reflexe de mătase sugerează efecte de lumină discrete care au determinat artistul să nu recurgă la o analiză coloristică, ci numai la o tehnică a degradării tonurilor. Recunoscută de critica de artă ca fiind o capodoperă, lucrarea aparține prin implicațiile de natură ideologică
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată arheologic sub pavimentul actualei biserici. La deschiderea mormântului, personajul domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat Personajul poartă o tunică purpurie lungă până la jumătatea femurului și strânsă pe trup. Tunica este cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special la mâneci (manșete și coate), și este închisă în față cu 30 de nasturi
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
lebădă cu cap de femeie. Sub tunică se afla o vestă din care nu s-au mai păstrat decât bordurile de la gât, mâneci și din față, bogat ornate cu mărgăritare. Din cămașă a mai rămas doar dantela de la guler, din mătase și fir, realizată în tehnica „pointe de Venise”. Pantalonii și încălțămintea nu s-au păstrat, însă e probabil ca acestea din urmă să fi avut vârfuri ascuțite și lungi, după moda vremii. Pe cap, personajul poartă o diademă de fir
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
instruire teoretică și practică. Chiar și plierea unei parașute cere asimilarea unor cunoștințe. Pliajul defectuos, dar și manevrarea incorectă în timpul căderii, pot conduce la producerea unor accidente, de cele mai multe ori fatale. La început, parașutele erau confecționate din in, apoi din mătase. În prezent se folosesc materiale sintetice moderne, mai rezistente, cum este nailonul, de multe ori învelit în silicon, pentru a spori performanța și a mări durabilitatea. Când au fost introduse parașutele de formă dreptunghiulară (numite și parașute aripă), producătorii au
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]
-
i-a atenuat căderea, el suferind doar leziuni minore. În secolul al XIII-lea, în „Cuvântul lui Daniil Zatocinik”, manuscris rusesc, se descriu petrecerile populare la slavi, în timpul cărora oamenii se lansau în aer cu ajutorul unor echipamente speciale, confecționate din mătase. Leonardo da Vinci a făcut prima schiță a unei parașute în perioada 1480-1483, când trăia la Milano. Este posibil ca ideea parașutei să nu îi aparțină. Istoricul Lynn White a descoperit un mascris italian anonim din jurul anului 1470, în care
Parașută () [Corola-website/Science/309281_a_310610]