10,211 matches
-
produs o politică totală (totalitară) care presupunea un limbaj total, iar el nu ar fi putut fi pus în pericol decât de o narațiune de același calibru. Stalin a înțeles perfect că nu Ilf și Petrov sunt marii dușmani ai „narațiunii“ lui politice, ci Platonov cu al său Cevengur. Poate mai periculos chiar și decât Bulgakov, Platonov a construit o distopie narativă care avea puterea unei prorociri, a unei revelații. Avea forța să arate că marea utopie stalinistă se încheiase tragic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Dincolo de asta, maniera ei particulară stă în orchestrarea muzicală, estetizantă a sintaxei (un sound de modă retro, cu tăietură rafinată, foarte modernă), în balansul abil al discursului între oralitatea populară și distincția cultă, și mai ales în dramatizarea accentuată a narațiunii. Multe dintre scrierile acestei autoare sunt parcă scrise pentru a fi puse în scenă. Unele au și fost, cu un important succes de public. Oricum, de la „autoficțiunea feminității de provincie“ din Drumul egal al fiecărei zile până la ficțiunea exilului ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
și negri, dintre stăpâni și sclavi, în care fiecare este, deopotrivă, exploatatorul și victima celuilalt. Mai mult decât un text literar marcat de amprenta copilăriei lui Doris Lessing, colecția ei de povestiri africane este un adevărat document antropologic, pentru că scurtele narațiuni nu sunt altceva decât variațiuni fictive pe aceeași temă inspirată dintr-o realitate istorică: sentimentul covârșitor de dezrădăcinare al albilor colonizatori și existența tragică a negrilor ce nu pot depăși condiția de simple instrumente - ce-i drept, indispensabile - pe plantațiile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că în Aventurile lui Rama sau Ramayana, cea de-a doua mare epopee din mitologia
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
deși cel din urmă ascunde dorința de a stabili o citire aproape monolitică a istoriei, una care este pur și simplu contrară celei anterioare. Această situație este nu numai nefezabilă, ci și de nedorit, pentru că istoria post-modernă respinge noțiunea de narațiune unică a adevărului, în favoarea credinței că vor fi mereu mai multe interpretări ale oricărui eveniment istoric. În plus, cum știu românii care au trăit sub comunism, impunerea unei interpretări atât de monolitice a evenimentului este posibilă doar într-o societate
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
ducă la violență și revolte politice. Participând în această dezbatere uneori încinsă, diversele părți acceptă implicit existența punctelor de vedere diferite și faptul că problemele ridicate de trecut trebuie să fie adresate. Importantă la acest stadiu nu este apariția unei narațiuni consolidate, ci faptul că prejudiciile ancorate în trecut sunt făcute cunoscute integral și că ele câștigă recunoaștere publică. După această recunoaștere, societatea poate apoi să facă pasul important spre recunoașterea trecutului. Aceasta nu înseamnă atât acceptarea de către un anume grup
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
asemene, intențiile diferă fundamental. Dansul prin aporturile sale oferă perspective educative unice, având ca finalitate crearea de sensuri În emoție, precum și construirea expresivității motrice, prin angajarea individului În procesul de creație artistică. Comunicarea În dansul artistic (scenic) ajunge până la povestirea (narațiunea) unor librete coregrafice, În care interpreții utilizează forme complexe nonverbale de transmitere a semnalelor (ideilor), Îndelung studiate În procesul de antrenament. Orice dans este un mijloc de comunicare nonverbală, dacă este bine făcut. El poate fi Înțeles atunci când i se
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
empiric „pe coala albă a minții“ tuturor. Fiecare „adevăr“ e o ficțiune subînțeleasă, cu consecințe rechizitorii. Sunt chestionate războiul pentru democrație, inerția exploatării, prejudecățile burgheze, uzura sistemelor politice. Creînd mici monumente ale contradicției și contrarierii, Perjovschi disrupe socluri ale acceptării „narațiunilor oficiale“, propunând interpretări ironice, uneori chiar cinice, care ar reevalua situații impuse imperativ ca status quo-uri. La rândul lor, reprezentând participarea României în competiția culturală a pavilioanelor, Cristi Pogăcean, Victor Man, Mona Vătămanu și Florin Tudor reconsideră ideea și materialitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Otiliei“, cum o numea criticul Dan C. Mihăilescu. Unii o consideră o secvență fabuloasă, alții spun că nu i-au văzut rostul... Cum v-a venit ideea acestei secvențe? Ce v-ați gândit să transmiteți? C.M.: Secvențele vin din logica narațiunii - e ceea ce e cel mai plauzibil să te gândești că s-ar fi întâmplat cu personajele respective în acel moment. Pentru mulți critici, e o secvență monumentală a filmului tocmai pentru complexitatea ei: e vorba despre execuția publică de care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
Home Companion/Ultimul radio show. Cel din urmă film al lui Robert Altman, profesiune de credință vie, caldă, tristă, veselă, extrem de umană despre viața din lumina reflectoarelor și, poate mai mult, despre viața în general. » Requiem/Recviem de Hans-Christian Schmidt. Narațiune rece, nemțeasca, bine chibzuita, dar care se acumulează spre final, când și spectatorul simte nevoia unor descărcări energetice. Cu atat mai mult cu cât abordarea cazului fetei despre care se crede că e posedata e pe cât de riguroasă pe atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
roman despre iubire, despre durere și despre milă. Într-un decor apocaliptic, eroii lui Sarah Waters încearcă să depășească umilințele și răutățile războiului. Ceea ce atrage în Veghea este felul în care autoarea știe să reconstruiască o epocă și să orchestreze narațiunea astfel încât să capteze atenția cititorului de-a lungul întregului roman, un roman psihologic, în care viața interioară a personajelor este surprinsă în cele mai mici detalii. Veghea este un titlu care se potrivește perfect tuturor personajelor, pentru că fiecare dintre eroii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
fiecare dintre eroii lui Sarah Waters, într-un moment sau altul al acțiunii, stă de veghe în noapte, în timp ce întreg orașul doarme. Cele patru personaje din romanul Veghea sunt pândite la tot pasul de spaimă, de gelozie și de anxietate. Narațiunea este la persoana a treia, iar cronologia este inversată, cititorul coborând din anul 1947 în 1944, apoi în 1941. Ceea ce are cu adevărat importanță în Veghea nu este prezentul, ci trecutul, nu intriga, ci mai ales personajele care trăiesc din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
științifică a raționamentului, în arta construirii unui plan larg și clar, a compoziției, a structurii și în inventarea faptelor pentru operele de ficțiune. Știu să contureze personaje cu o psihologie ascuțită, observată, fină și adevărată, care acționează puțin într-o narațiune care nu avansează. Știu mai bine să simtă și să vadă decât să creeze: sunt foarte puțin simboliști; au un spirit realist, concret, practic; au rămas romani. Vom parcurge rândurile strânse ale scriitorilor lor, pe care-i vom clasa pe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
și inteligenței, nu se pot adapta la condițiile vieții. Opera D-lui Brătescu-Voinești dovedește o justețe a observației, prin sobrietate și compasiunea înduioșată pentru învinșii vieții. Îl regăsim aici pe Duiliu Zamfirescu: acesta pune o culoare vie, pitorească, romantică în narațiunile sale: Viața la țară, În fața vieții, Lume nouă și lume veche, În război, Fără titlu, Anna, Tănase Scatiu etc. În sfârșit, Eugenia Ianculescu de Reuss evocă în romanele sale, cu un relief curios, tipuri din România. Teatrul Teatrul nu este
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Eroticul / 38 3. Pornografia și interdicția / 47 1. Cele trei zone / 47 2. Pornografia canonică / 50 3. Pornografia non-canonică/ 55 4. Constrângerile narative / 61 1. Scena / 61 2. Înlănțuirea scenelor / 66 3. O pseudo-narațiune / 70 4. "Personajele" / 74 5. O narațiune tipică / 79 5. Enunțarea pornografică / 83 1. Punerea în tablou și afectele / 83 2. O euforie necesară / 88 3. Un focalizator / 91 4. Vocabularul / 99 6. De la regimul tipărit la regimul audiovizual / 105 1. Regimul tradițional/ 107 2. Regimul de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
XVIII-lea, romanul este cel care se impune definitiv în fața povestirii pornografice: nu mai este vorba de formarea unor prostituate, personajele feminine nu mai sunt decât rareori niște profesioniste ale activității sexuale. Scriitura pornografică nu dă deplin randament decât în narațiunile în proză. Poezia nu este o formă de scriitură bine adaptată dispozitivului pornografic; în schimb, ea este preferată pentru a reprezenta erotismul și obscenitățile, cum vom vedea în continuare. Prin natura ei, poezia pune, într-adevăr, în prim-plan materialitatea
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
de o lectură individuală, se străduiește constant să aducă în scenă un al treilea complice: personaje, narator, cititor, toate se presupune că aparțin aceleiași comunități, întemeiată pe valorile hedoniste asumate la modul ostentativ atât în povestirea propriu-zisă, cât și în narațiune. Reculul poveștilor deocheate tradiționale și difuzarea masivă a pornografiei sunt incontestabil legate. De altfel, literatura pornografică este ea însăși derivată din universul vorbelor deocheate. Într-adevăr, grației tiparului, textul pornografic a putut să se elibereze de constrângerile interacțiunii orale și
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Contrastul dintre un registru de scriere literară (erotic) și un registru "vorbit" la timpul prezent, indicativ (pornografic) este revelator: suntem aproape de monologul interior la prezent. Aici însă nu este vorba despre un prezent care istorisește o întâmplare deja încheiată (prezentul narațiunii) sau care evocă evenimente ce se desfășoară în momentul enunțării (prezentul deictic): aceste enunțuri la prezent creează ceea ce pretind că descriu într-un univers de fantasme unde naratorul este totodată creator și actor. Dacă Le Roi des fées operează o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
crupa care i se oferă și pătrunde în ea, până la capăt. Dintr-o dată rămâne nemișcat. Femeia părea că s-a pietrificat"*. E. Arsan, Emmanuelle 2, 10/18, 1974, p. 318. Acest văl de mătase care dezvăluie și maschează totodată este narațiunea însăși: se evocă o scenă care ar putea fi pornografică dacă nu s-ar transforma în spectacol estetizant. Consumatorul este chemat să ia mai degrabă poziție de contemplator decât de voyeur, ca în dispozitivul pornografic. În clipa în care se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
care autorizează un discurs de tip igienic: există o inocență profundă a dorinței, a cărei satisfacere este necesară sănătății morale și fizice a ființelor umane și ale cărei modalități de satisfacere sunt obiectivabile; ceea ce autorizează procesele de transmitere, de învățare. Narațiunea pornografică se dezvoltă astfel într-o lume în care orice dorință este legitimă și primește cu regularitate răspunsul unei dorințe corespunzătoare. Sociabilitatea revendicată a acestei pornografii canonice se manifestă în narațiune prin stabilirea unui contract mai mult sau mai puțin
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
sunt obiectivabile; ceea ce autorizează procesele de transmitere, de învățare. Narațiunea pornografică se dezvoltă astfel într-o lume în care orice dorință este legitimă și primește cu regularitate răspunsul unei dorințe corespunzătoare. Sociabilitatea revendicată a acestei pornografii canonice se manifestă în narațiune prin stabilirea unui contract mai mult sau mai puțin explicit între indivizi, care devin astfel parteneri voluntari. Propunerea de a se angaja într-o relație sexuală nu se împiedică de verosimilitate, fiindcă adevăratul contract este, de fapt, cel care se
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
dar, o dată demarată relația, tânăra, deosebit de înzestrată pentru activitatea sexuală, devine, la rându-i, activă. Slobozirea spermei de către ambii parteneri le atestă satisfacția și legitimează o interacțiune care ar putea părea, la început, asimetrică. Așa cum bine subliniază J.-M. Goulemont, narațiunea pornografică "nu înfățișează niciodată o rezistență la actul dragostei. Nu sunt decât trupuri care se oferă, dorințe spontane și voluptăți imediate. Dacă evocă o rezistență, e pentru a face mai bine schița unui viol, cu o anumită savoare, de altfel
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
și polivalența fantasmelor proprii: foarte puțini dintre cititorii lui Sade ar suporta să vadă pe ecran un număr mare de scene pe care le citesc, desigur, cu plăcere în romanele acestuia. Este, de altfel, suficient să întărești caracterul fictiv al narațiunii prin semne foarte clare de neverosimilitate pentru a se instaura o mai mare libertate. Lucrul acesta se observă, de pildă, în Anti-Justine. În prefață, autorul denunță operele lui Sade; afirmă, într-adevăr, că a scris o carte unde "libertinajul nu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
treacă pe la ea a doua zi, însă Elena nu vine. Dublul eșec nu este decât superficial: în realitate, nu e decât un fel de a pregăti scena completă care, peste câteva zile, le va satisface pe ambele partenere. Organizându-și narațiunea în jurul unor asemenea scene, scriitura pornografică răstoarnă ceea ce a constituit, pentru mult timp, norma literaturii "vizibile", acceptate. Să luăm drept exemplu următorul pasaj din romanul Une Page d'amour [O pagină de dragoste] de Zola. Un bărbat însurat și o
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
cealaltă draperie a ușii. Când Hélène se întoarse, cu picioarele goale, să-și caute pantofii, în fața focului care se stingea, se gândi că niciodată nu se iubiseră mai puțin ca în ziua aceea"*. Livre de Poche, IV, 4, p. 359 Narațiunea pornografică s-ar desfășura așadar în acest spațiu tipografic gol dintre cele două paragrafe, un gol care corespunde unei scene. Romanul lui Zola îi marchează exact limitele ("se lăsă dusă" și "când Hélène se întoarse..."). De fapt, blancul este înlocuit
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]