9,443 matches
-
și dinspre pământul Încă reavăn al grădinii cu straturi proaspete pe care o traversați amândoi până ajungeți pe prispă. Bătrânul se oprește puțin Înainte de a urca treptele și privește cerul. Ca și tine, e convins că se apropie o furtună neobișnuită, o furtună ca-n timpul verii, inexplicabilă În această parte a lunii aprilie. Vă așezați pe două scaune joase de lemn, taburete lucrate la tâmplar și nu cumpărate de la magazinul de mobile. Prispa e destul de largă și pe ea Încape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Ți se pare ciudată mentalitatea lui cavalerească. În imaginația ta, probabil și În funcție de tot ce-ai apucat să citești despre război, al doilea război mondial nu ți s-a părut deloc o confruntare dominată de cavalerism. De unde atunci această revoltă neobișnuit de naivă a fostului plutonier T.R. Popescu, Învățător Într-o comună din regat, În fața unei mici nedreptăți pierdute În uriașa nedreptate a conflagrației? „Păi, În Ungaria, spre exemplu, eu mergeam Înainte și luam legătura pentru cartiruire cu oficialitățile locale. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
puțin comune pentru ei. De obicei nimeni nu se apuca să vorbească despre război la simpla cerere a unui copil. Filmele de război arătau altceva decât oameni din satul nostru povestind lucruri greu de imaginat, striviți ei Înșiși sub povara neobișnuitului a ceea ce aveau se povestit. E ușor de captat atenția cu asemenea lucruri, dar mult mai greu de păstrat. Cu invenția de fapte sau locuri trebuie să fii atent, oricând poți fi prins cu minciuna. Variantele scrise (sau oficiale) ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
după clădiri, oameni sau drumuri, ci mai ales după animalele care-l populau. Așa cum la Început povestise despre peștii pe care-i prindea cu mâna și-i ținea apoi În dinți să nu-i scape, tot așa și acum lucrul neobișnuit pe care Îl aducea el În prim-plan, În timp ce noi eram curioși să vedem În ce fel a supraviețuit o companie Întreagă rămasă fără hrană și apă, a fost viață și dimensiunile șerpilor de pe insula ce le purta numele. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
piciorul un vas de tablă cu care se scotea de obicei cenușa, crezuseră cu toții că aud tunete nu departe de ei. Ipoteza s-ar fi susținut oricum căci cu numai două zile În urmă chiar fusese o furtună grozavă și neobișnuită pentru luna aprilie. Acum, deci, erau cu toții În luna aprilie a anului 1942 și Înaintau Între Odessa și Nikolaev imediat după o furtună ca cea de alaltăieri. În camioane era foarte frig și tot pământul era acoperit cu frunze smulse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un pretext și o temă convenabile. Popescu se plictisi să mai aștepte reluarea inepuizabilului șir de inepții ale Subalternului și ieși pe culoar. Directorul Îi făcu semn să lase ușa deschisă. Căldura din tren era de-a dreptul sufocantă. Oricum, neobișnuită pentru luna aprilie. În partea opusă rampei cu mărfuri se afla câmpul. O tarla de culoare verde, un verde crud și foarte intens, bătând spre albastru (probabil o tarla cultivată de mai mulți ani cu lucernă) și o alta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acestea numai În funcție de ierarhii bine stabilite, ierarhii adesea personale și greu de folosit În comunicare. În ce fel persoane situate cvasi-constant În același ambient pot vorbi despre ambientul lor? De ce, la schimbarea locului ambiant, elementele din vechiul mediu devin „noi“, neobișnuite, se Încarcă cu semnificații pe care până atunci nu le-au avut, pot provoca nostalgia sau repulsia? Vreau să zică abia astfel ne putem explica de ce o roată veche de căruță poate deveni un așa de apreciat lampadar, de ce sfeșnicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tremuram de frig. Frig pe care Îl simt și acum În oase. (Nicolas Sarkis, apud J. J. Servan-Schreiber, Sfidarea mondială, Editura Politică, 1982) Dar singurul om tânăr din Întreaga adunare „liniștită“ din marginea șantierului este În sfârșit descoperit de privirea neobișnuită de mobilă a bătrânului Bobocică. — Să trăiți, domnule profesor! - spune el. Îi răspund la salut și iată că Întrebarea pe care tocmai mi-o puneam În legătură cu felul caracterului acestui om (personaj) rămâne suspendată. Ca o muscă bâzâind În jurul craniului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu cunoșteam o potecă sau un drum mai scurt pentru ținta noastră. Ajunsesem la barieră. Nici un suflet de om nu era încă deștept; numai câțiva câini, prea harnici poate, își făceau datoria bătând la noi, sau -mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pâine. 2. Scrieți pe aproximativ cinci rânduri ce morală se desprinde din text. 3. Formulați enunțuri folosind cuvintele: prețuită, a se rumeni, dospită, vegheau. 4. Explicați expresiile: a zbughit-o, urechea ciulită, foame cumplită, grânele râd pe camp. Un oaspete neobișnuit Călin Gruia La malul apei era o salcie uriașă. Sub salcie creștea cea mai frumoasă iarbă din lume. Apa șușotea printre pietre, vântul legăna încet ramurile copacului, iar Mădălina citea cu glas tare o poveste. Glasul fetiței se amesteca lin
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să-i alung, dacă veneau. Aprinsesem un foc și, culcat în iarbă, stătusem la pândă, copleșit de mirosurile nocturne ale pădurii, fără să închid ochii. Nu avusesem curajul să-l contrazic pe tata, refuzând o treabă care nu reprezenta nimic neobișnuit în Lisa, dar cred că eram speriat. De aceea, alimentam continuu focul. Când am auzit grohăituri, am luat-o la fugă. Pe urmă, m-am întors, am început să țip și să arunc cu crengi aprinse, fără sa văd, ce
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
tuberculoză prin București, unde se angajase slujnică, și un băiat. Tatăl meu. Probabil, spre deosebire de celălalt bunic, nu prea punea preț pe învățătură, de aceea nu l-a impresionat, se pare, faptul că băiatul său dădea semne ale unei înzestrări intelectuale neobișnuite. I-a îngăduit să se învîrtă iarna în jurul unui preot bătrân, care l-a învățat pe tata, înainte de școală, să scrie și să citească, împrumutîndu-i apoi cărți, dar, după ce treceau Paștile, îl trimitea cu vacile pe Calea Secii. N-avea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să alungăm șerpii cu pietre, când mâncam mure oloage, unde să căutăm bureți de pajiște ori "ciuciulei", după ploaie, și ce "fîntînițe" aveau apa cea mai rece, de te dureau dinții când beai. A întîlni un urs nu era ceva neobișnuit. Fugeam atunci și ne cățăram în primul copac pe care-l vedeam. Când ploaia ne uda chibriturile, aprindeam focul cu iască și amnar. Am încercat și altă metodă, să răsucim, îndelung și repede, o bucată de lemn uscat între două
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la "unchiul George", cu totul neașteptată: "Felicitări pentru stil". A fost unul din puținele lui gesturi de tandrețe. 26. Multe sunt în Asybaris inexplicabile, dar, probabil, mărimea neobișnuită a rododendronilor, atingând proporții aproape gigantice, e tot atât de misterioasă ca pâcla care îngălbenește cerul pe timpul verii și ca reținerea, din discuții, când vine vorba despre marea de la miazănoapte. Căci lipsesc cu desăvârșire datele ce ar putea s-o lămurească și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ambalează motorul și pornește mașina. Se aud țipete de gâște și rațe intrate în panică. Mă uit pe geamul din spate, să mai văd o dată munții, dar în urma noastră s-a ridicat o mare perdea de praf care acoperă totul. Neobișnuit cu legănarea unei mașini, deprins să merg doar cu carul tras de vaci sau de bivoli, mi se face repede rău. Mă cuprinde o spaimă cumplită. M-am ghemuit lângă geam, pe bancheta din spate, lângă Norița, în vârstă de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
băiete, într-o toamnă, tot ce poate trăi un bărbat. Ce mai pot face acum e să-mi bat joc de mine. Ceru un pahar cu apă, plîngîndu-se de căldura de iad de-afară, după care continuă cu o voce neobișnuit de tristă. ― Singurătatea, află de la mine, n-o poate umple lumea, ci o singură ființă. Una care te poate ridica sau nimici. Deodată, obrazul roșu al bătrânului deveni palid. Speriat, Julius l-a întrebat dacă nu vroia să se întindă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Pistoale, mașinuțe, roboți ! Dă cu ochii cu mine... e serios. - Ești supărat ? îl întreb. - Nu ! Mă duc la serviciu ! Viața în capsulă Portalul era încărcat cu aeronave până aproape de capacitatea maximă... o mulțime căutau adăpost. Se anunțase o furtună electromagnetică neobișnuit de puternică. Pe Radu, comandantul aeronavei, îngrijorarea îl devastase, însă chiar atunci auzi un mesaj îmbucurător: i se permise aterizarea în ultima clipă pe un aerodrom îndepărtat. Pericolul fusese iminent. El cu echipajul se întorceau dintr-o misiune riscantă, care
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ceasul bătând ușor în geam; nu a terminat bine că profesorul îl ridică în picioare pe Stelică; mai avea un singur minut și ar fi scăpat. L-a pus să copieze lecția de 25 de ori, totuși era un record neobișnuit, iar dacă n-o făcea ar fi fost în acel trimestru mai mult ca sigur corigent și s-a conformat. Stani nu știa cum se simțeau ceilalți colegi însă această materie i-a scos peri albi și abia în ultimul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apartamentul acela ispititor. Mă consideram nevinovat; numai Giulia, cu ochișorii aceia copilăroși băgase fitiluri; în sfârșit așa sunt unii, ghinioniști în dragoste! N-a mai vrut să mă vadă niciodată... nu știu de ce! Dar eu...? Aerul rarefiat al dimineții era neobișnuit de rece și limpede însă eu acumulasem căldură, poate sufletească; mergeam descheiat la haină și nu-mi păsa. De la stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
o speriase cu siguranță de la bun început, ea insista și era tot mai relaxată și tot mai vorbăreață. Nu-mi amintesc cât a stat sau despre ce am vorbit, dar îmi amintesc că mi-a plăcut, la început, treaba asta neobișnuită - trăncăneala - și cred că a trecut ceva vreme, după câteva pahare, până când am început să mă simt din nou obosit și neliniștit. Nu înțeleg de ce trebuia să se întâmple asta, pentru că mă simțeam bine în continuare, dar m-a cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
continuă drumul cu unicul scop de neclintit de a ajunge la ușa principală și mașina se opri în curtea pietruită din fața ei. Când coborâră, Phoebe se uită în jur, redusă la tăcere de uimire, dar și de o teamă ciudată, neobișnuită. Își dădea seama că Roddy reușise s-o atragă într-o situație de bizară izolare și vulnerabilitate și începu să tremure. Apoi, în timp ce el scotea bagajele din portbagaj, își ridică privirea spre etajul al doilea și ceva ce se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
care sunt teoriile dumneavoastră personale? — Va dura cam mult să ți le explic. Hai să așteptăm măcar până ajungem la mașină. Faci sport, Michael? Te duci la o sală, sau ceva de genul ăsta? — Nu. De ce mă întrebați? — Ai fesele neobișnuit de tari. Pentru un scriitor. A fost primul lucru pe care l-am remarcat la tine. — Mulțumesc, am spus, în lipsă de ceva mai inteligent. Dacă descoperi că mâna mea se rătăcește în direcția lor la un moment dat pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
familie îngrozitoare. Pot să te întreb ce oare a determinat un tânăr atât de fermecător și - dacă nu te deranjază - de frumos, ca tine, să aibă de-a face cu șleahta asta nenorocită? I-am povestit despre Tabitha și despre neobișnuita comandă pe care am primit-o de la ea. — Ciudat, spuse el. Foarte ciudat. Trebuie să fie o nouă conspirație în spatele acestei povești. Mă întreb ce pune la cale. Ai luat legătura cu avocatul ei? — Avocatul? — Gândește-te un pic, dragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el. „Vreau să aveți grijă de acest plic, doar câteva ore. Și promiteți-mi că dacă nu voi fi la biroul dumneavoatră mâine dimineață la ora nouă, îl veți înmâna domnișoarei Winshaw personal cât mai curând posibil.“ Părea o rugăminte neobișnuită și i-am spus-o: dar a refuzat categoric să divulge ce avea de gând să întreprindă la ora aceea târzie din noapte. „Măcar spuneți-mi ce conține“, l-am rugat eu, pe bună dreptate, cred că ești de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spus după aceea că scosesem un chiot de bucurie. Eu nu mi-am dat seama. — Deci, spuse ea, ai de gând să-mi povestești despre noul tău proiect misterios? — Încă nu e clar, am insistat, apoi i-am povestit despre neobișnuita întâlnire din tren. Lui Joan i se tăie răsuflarea când auzi cum mă nimerisem în același vagon cu cineva care citea una din cărțile mele. — Extraordinar! exclamă ea. După ce am terminat, m-a întrebat curioasă: Cred că era drăguță femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]