9,277 matches
-
mâncat ș-au băut cât pentru paișpe vieți, orice om normal ar fi crăpat, ei nu, li se lărgea stomacu ca la șarpe, ori parcă erau cămile și-și umpleau o ditamai cocoașă care nu se vedea. Șoferul repeta la nesfârșit ceva neînțeles jeosuitrist, lapliui meo fe trist, la pliui, le deliuj, iar ăștia trei trebeau să dea din cap în semn că așa e și să îngâne îhî, de câte ori auzeau păsăreasca șoferului, li se părea că merită efortu, pentru cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
sper să încolțească, trebuie să încllțească. După suferința lui Ilie ILAȘCU, Basarabia va fi îndreptățită să-și aibă în cărțile de istorie un însemn de scuză pentru înstrăinarea ei care continuă și de speranța că aceasta nu va dura la nesfârșit. O țară care mai are oameni gata să se sacrifice oricând pentru ea , e una care are viitor. Ilie Ilașcu e omul care pune mărturie de „viitor de aur” al națiunii române. Nicolae DABIJA DESCOPERIREA BASARABIEI în ultimii ani ai
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
afectiv, însă n-ar fi îndrăznit să înfrunte nici una dintre rigiditățile familiei. Dacă în Anglia toleranța poate să semene uneori cu prietenia, în Canada - altfel spus, departe de pământul britanic -, simțământul britanic se acutizează, îi face pe oameni glaciali. În nesfârșitele ierni canadiene, te întrebi dacă nu cumva clima s-a luat după oameni, dacă nu cumva era mai cald înainte de venirea primilor emigranți. Nu e vorba despre discriminare, ci despre un soi de incompatibilitate afectivă de care e preferabil să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
coincidă cu punctul practic de sosire, nu vă gîndiți la mijloace - căci călătoria e un spațiu virtual care se Încheie atunci cînd se Încheie, și există tot atîtea mijloace cîte moduri de a o „Încheia“. Cu alte cuvinte, mijloacele sînt nesfîrșite. Mi-am amintit de sugestia lui Alberto: „Brățara, altfel nu ești cine crezi că ești“. MÎinile Chichinei au dispărut În peștera Închipuită de mîinile mele. „Chichina, brățara... Pot s-o iau cu mine, să mă Îndrume și să-mi amintească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
excursia. Ne imaginam ferestre mari de la care să se vadă tot lacul, iernile care acoperă pămîntul cu o pătură albă; șalupa pe care aveam s-o folosim ca să traversăm lacul; cum vom pescui, dintr-o barcă, pe mijlocul lacului; excursii nesfîrșite În pădurea aproape virgină. Cu toate că s-a Întîmplat adesea ca, pe parcursul călătoriei noastre, să vrem să rămînem În locurile formidabile pe care le vizitam, numai jungla amazoniană ne-a mai răscolit latura sedentară atît de puternic cum a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că În curînd nu vom mai fi În raza lor de acțiune. Aveam impresia unei nopți fără de sfîrșit, plină de plesnituri frenetice și de scîncete ascuțite, de jocuri nesfîrșite de cărți asemănătoare cu efectul narcoticelor, de fraze aruncate aiurea pentru a Întreține orice conversație și pentru ca timpul să treacă mai repede. Dimineața, febra debarcării a făcut ca un hamac să rămînă liber, iar eu m-am așezat În el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai erau arestați și alți enoriași care veniseră la Sf. Liturghie la orele 7. Am fost transportați la închisoarea din Bacău, unde am fost luați în primire cu tot felul de insulte și loviți în fel și chip. Au urmat nesfârșitele interogatorii de zi și noapte, și mai ales noaptea, timp de 18 luni. Am fost bătuți ca hoții de cai cu ciomagul. Am fost supuși la șocuri electrice până n-am mai dat semne de viață. Am fost duși la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ioan privea pe Preasfânta Fecioară Maria ca pe Maica sa, spune Evanghelia: iar Maria, din acel moment, ne-a cuprins pe noi toți în inima sa. O, ce fericire! Maica lui Dumnezeu să fie și Maica noastră! Maica unui Dumnezeu nesfârșit de bun, de sfânt, atotputernic, este și Mama noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios, care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
divin să ne străduim a deveni curați la suflet, albi ca crinul, slobozi, departe de orice păcat. Să ne spovedim des, ca să fim mereu fără prihană, precum cere Sf. Paul (1Tim 3,2). În această muncă purificatoare să avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et robur multiplicat...” - El dă tărie celui obosit... și cei ce se încred în Domnul, își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc”. (Is 40
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
scrie de acum 1900 de ani și să mai scrie până la sfârșitul lumii și tot n-ar reuși să spună tot ce s-a petrecut atunci. Aici un singur cuvânt este de ajuns ca să spună tot, dar acest tot este nesfârșit mai mult. Și acesta-i cuvântul nemăsurat, cum faptul însuși ni-l spune: „Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi”. La fel sună și de acum Angelus. Sună în toate îndrăgitele dimineți, căci razele sunt trimise mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
muncească constant și din toate puterile pentru înaintarea sa în virtute. A nu urmări această înaintare pe calea virtuții, înseamnă a regresa. Mijlocul de a lucra la perfecționarea proprie și de a progresa în virtute nu constă în multiplicarea la nesfârșit a rugăciunilor, a ajunurilor și a celorlalte exerciții de pietate. Niște călugărițe zeloase, care timp de un an de zile, au ajunat de trei ori pe săptămână, crezând că, pentru a înainta din ce în ce mai mult în virtute, ar fi obligate ca
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
dacă dragostea mea te poate ajuta cu ceva, te implor, fă cu ea ce dorești, numai fă ceva cu ea! O, Doamne, la ce sărăcie de cuvinte și de fapte e redus acest chin al meu pentru binele tău, această nesfârșită duioșie care mă copleșește... Pierre, din București, lui León la Iarăș 4 august 1952 Dragă Florino, Cu toate că m-am împotmolit în Bucureștiul ăsta cu mult peste prevederile mele, totuși nu m-am învrednicit, pe cât se pare, să primesc vreun rând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un caz aparte, dezirabil fără doar și poate, dar care punea prea multe probleme inutile și nu dădea nici satisfacții sută la sută. Nu eram nici ca D.N. ori Giglio - spirite cultivate și sofisticate, cu care se puteau teoretiza la nesfârșit tot felul de pro bleme, despicând firul în patru... și nu eram nici ca X, Y, Z - băieți viguroși de la țară sau de prin mahalale - frizeri, muncitori, soldați ori, pur și simplu, golani și șantajiști, care puneau la încercare nu
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
candidați din toate colțurile țării, reușiți ca și mine la examenele prealabile, inva daseră Bucureștiul. Comisia, prezidată de Victor Iliu, se întrunea zilnic, fie dimineața, fie după amiaza, lucrând câte șase-șapte ore la rând, dar nu reușea să dovedească numărul nesfârșit al celor ce aspirau la a șaptea artă. În primul rând intrau în examen cei veniți din provincie, cărora institutul trebuia să le asigure casă și masă, bucureștenii urmând să se prezinte abia la urmă... și astfel, zilele verii treceau
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ne amintea schematic de Făgăraș și de lacurile sale, apoi Păpușa, de pe înălțimea domoală și verde a căreia puteam cuprinde dintr-o privire aproape toți Carpații Meridionali. Aici drumurile erau și ele domoale, iar lipsa accidentelor pregnante ne dispunea la nesfârșite convorbiri pe toate temele posibile... „Universitățile mele“. În sfârșit, profitând de autocarul unui grup de excursioniști - o incursiune la osuarul de la Dragomirna, zugrăvit în culori pastelate de Olga Greceanu, iar apoi la Peștera Dâmbovicioarei... Rămași singuri dincolo de Podul Dâmboviței, am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care una dădea în stradă, iar cealaltă se deschidea înspre un balcon interior îngust, pe care erau îngrămădite de-a valma toate mobilele ce serveau drept decor și pe care tot noi, hamalii, trebuia să le cărăm pe rând, cu nesfârșite sforțări, pentru a le aranja pe scena unde urma să evoluăm apoi ca actori. Bineînțeles că în aceste condiții, în care fiecare decor se instala timp de cel puțin o oră, iar fiecare repetiție dura alte câteva, zilele nu ne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dorita externare. Era o zi frumoasă, însorită și Vally venise de dimineață să mă conducă acasă. Eu eram amețit, dar totodată fericit de cacialmaua pe care reușisem s-o duc la bun sfârșit. Am plecat cu tramvaiul și am făcut nesfârșite planuri de va canță împreună. Dat fiind că prietenul meu venea de unde venea, iar eu ieșeam de unde ieșeam, aveam nevoie amândoi de o vacanță plăcută și liniștită, care să ne repună pe picioare. Visam la Satulung, locul fabuloaselor mele vacanțe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nici nu mai știu cu ce să încep, atâtea minunății și atâtea frumuseți sunt împrejur și e așa de bine la casa noastră, încât ar trebui o sută de cărți poștale, nu una, pentru a le putea descrie: poiana și nesfârșita pădure de pini din dosul casei, ștrandul de la marginea pădurii, râul de munte cu ochiuri adânci și limpezi și cu tineri băieși, pe care Vally îi învață să facă pluta; zmeură cu zahăr și cu lapte proaspăt muls, câmpia Bârsei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Căci Bucureștiul e la fel și noi suntem aceiași, doar mai osteniți puțin... Fiecare zi aduce după sine o mulțime de neplăceri și un foarte mic număr de realizări. Ultimele trei zile s-au ținut Consfătuirile... Au fost zile de nesfârșite întârzieri, de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei ca de-alde mine, care au colocatari cu o poftă de mâncare sănătoasă și cu o rezervă serioasă de pretenții iraționale, iar pe deasupra - o groază de reproșuri, împunsături și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
student la regia de teatru. Sun tem aproape colegi, doar că sunt ceva mai mare. A crescut, s-a voinicit, a devenit cam pătrat. Mai roșește însă! 23 septembrie 1954 Ziceam zilele acestea că m-am săturat de toamna asta nesfârșită, că nu pot suporta la infinit cerul de azur. În sinea mea mergeam și mai departe și-mi spuneam că primăvara veșnică din insulele minunate ale Oceaniei nu e făcută pentru mine, și renunțam la visurile de odinioară de a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Tot restul e numai închipuire și prejudecată zadarnică. PARTEA A II-A De profundis clamavi, Domine! 1 199 1. Dintru adâncuri am strigat, Doamne! (lat., v. Psalmul 129) Alb și Negru 14 decembrie 1954 Astăzi - o zi plicticoasă, lungă la nesfârșit în plictiseala ei zadarnică... Dictatorul le pune capac la toate: o comedie care nu mai e comedie, tristă, sfâșietoare în cruda ei realitate, realitatea noastră cea de toate zilele... Pași prin ploaie cu Florino... Liniște. Drumul drept înainte. Elogii lui
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de grevist juca un rol în treaba aceasta. Ziua ne-o petreceam șezând, neavând dreptul să stăm întinși. Dat fiind că celula era mică, ședeam pe jos, sprijinindu-ne de pereți, ceea ce făcea șederea mai comodă, și vorbeam, vorbeam la nesfârșit: autobiografii, filme, story-uri de tot felul... Din motive de precauție, am ținut secret motivul arestării mele, în schimb eram foarte apreciat pentru tot felul de povești pe care le puteam debita la nesfârșit, cum ar fi mitologia Atrizilor sau aven
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
șederea mai comodă, și vorbeam, vorbeam la nesfârșit: autobiografii, filme, story-uri de tot felul... Din motive de precauție, am ținut secret motivul arestării mele, în schimb eram foarte apreciat pentru tot felul de povești pe care le puteam debita la nesfârșit, cum ar fi mitologia Atrizilor sau aven turile celor trei muschetari. În felul acesta, timpul trecea destul de ușor, cu atât mai mult cu cât eram continuu susținut de conștiința rezistenței mele interioare. De câteva ori în viața mea, când am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Iarăș 14 august 1956 Dragul meu, După trei săptămâni și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi. Cele mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit... și, de aproape sau de departe, toți se îngrijesc de fericirea și de bucuria ta, toți îți vor binele: toți au scris, au compus, au cântat, au muncit pentru tine, pentru tine s-au dăruit omenirii, pentru tine au suferit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]