9,387 matches
-
august 1976). Tot în revista Luceafărul (nr. 1163 din 16 august 1984) îi va apare publicat un grupaj de 5 poezii sub același pseudonim, Emil Georgius. Este prezent în Almanahul Anticipația al revistei "Știință și tehnică" pe 1982 și 1983. Nuvela "Comando", publicată în Anticipația 1983 primește în 1983 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură de anticipație. A publicat nuvele, povestiri fantastice și științifico-fantastice în reviste literare precum "Argeș", "Magazin", "Viața Militară", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului (SLAST)", "Supliment Police Magazin al
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
de 5 poezii sub același pseudonim, Emil Georgius. Este prezent în Almanahul Anticipația al revistei "Știință și tehnică" pe 1982 și 1983. Nuvela "Comando", publicată în Anticipația 1983 primește în 1983 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură de anticipație. A publicat nuvele, povestiri fantastice și științifico-fantastice în reviste literare precum "Argeș", "Magazin", "Viața Militară", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului (SLAST)", "Supliment Police Magazin al revistei Poliția Română" etc. Este inclus în antologii de proză SF precum "O planetă numită anticipația" (Editura Junimea
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]
-
Leopardul de argint”" în cadrul Festifalului Internațional de Film de la Locarno și premiile pentru "“Cel mai bun actor”" și "“Cea mai bună actriță”" în cadrul Festivalului Internațional de Film de la Valenciennes. Scenariul, scris de Peter Sehr și Mărie Noëlle se bazează pe nuvelă "“Yi ban Shi Huo Yan, Yi Ban Shi Hai Shui”" a scriitorului chinez Wang Shuo. Filmul ne prezintă povestea de dragoste a doi tineri provenind din lumi total diferite, care aparent nu au nimic în comun. "Jack" (Adrien Brody) este
Iubește-mă la greu! () [Corola-website/Science/317225_a_318554]
-
a se submina controlul lui Neferet asupra școlii și ura colegilor față de Rephaim. Venirea unui aliat neașteptat pornește un șir de evenimente care poate duce în sfârșit la deconspirarea lui Neferet în fața Consiliului. "Lenobia's Vow" (Jurământul Lenobiei) este o nuvelă despre trecutul Lenobiei, până când aceasta a fost Însemnată. Este unu dintre prieteni lui Zoey care are o afirmație față de aer.Acesta ești homosexual și a fost împreună cu Jack Twist Shaunee este o fată de descendentă Jamaican-Americană foarte bogată, cu o
Casa Nopții () [Corola-website/Science/317224_a_318553]
-
lansat pe 28 februarie 2005 în Norvegia, pe 31 martie în Europa și pe 11 aprilie în SUA. Pe 14 decembrie 2005, Madrugada lansează primul album live: Live at Tralfamadore. Tralfmadore reprezintă ficționala planetă casă a extratereștrilor din mai multe nuvele ale autorului de origine americană Kurt Vonnegut. Până la sfârșitul lui 2005, la mai puțin de o lună după lansare, a devenit cel mai bine vândut album din acel an în Norvegia. Anul a fost încheiat de Madrugada cu câștigarea a
Madrugada () [Corola-website/Science/317587_a_318916]
-
Emil Brumaru și ilustrat de Mircia Dumitrescu. și "Cad castane din castani "(2014)" "dialoguri cu Emil Brumaru. Povestiri de-ale ei au fost incluse în antologii precum "Kikinda Short 06", antologie internațională de proză scurtă, Serbia, 2012; "Scräpliv", antologie de nuvele românești, Editura 2244/Bonnier, Suedia, 2013; "10+," Antologie de proză Tiuk!, Editura Tracus Arte, 2013; "Best of - proza scurtă a anilor 2000", Editura Polirom, 2013. A tradus în premieră în limba română numeroase romane din opera lui Vladimir Nabokov, printre
Veronica D. Niculescu () [Corola-website/Science/317877_a_319206]
-
atât ca o culegere de trei povestiri, cât și ca un roman în trei părți care tratează colonialismul, amintirile și natura identității personale. Prima povestire, care dă și titlul cărții, a fost nominalizată la premiul Nebula pentru "Cea mai bună nuvelă". În general, Wolfe nu urmează convențiile genului. De obicei apelează la relatarea nedemnă de încredere a persoanei întâi, spunând: "Oamenii reali nu sunt povestitori de încredere, chiar dacă încearcă să fie". Cauzele lipsei de încredere în personajele sale diferă. Unele sunt
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
acestea din urmă întâlnindu-se episodic. În plus, toate producțiile sale se întrepătrund. Regăsim atât personaje comune - că Edmond Wells în trilogia "Furnicilor" și, ulterior, în "Imperiul îngerilor" - cât și teme recurente - "Arborele psobilităților" al lui Isidore Katzenberg, sau elementele nuvelei "L’École des jeunes dieux", reluate în românul "Nous leș dieux". În două române, Bernard Werber descrie autori de literatură. Sunt prezentați autori care, la sfârșitul vieții lor, au scris o carte care dă un sens întregii opere a lui
Bernard Werber () [Corola-website/Science/318105_a_319434]
-
-se citi: "Vor merge din surpriză în surpriză până la extraordinarul deznodământ bazat pe o descoperire științifică puțin cunoscută, dar reală". Alți critici pun semnul egal între futurologie și pseudoștiința, operă intitulată "L'Arbre des possibles" fiind considerată o culegere de nuvele SF. Anumiți critici trec dincolo de simplul scepticism. În special mică publicație specializată în literatura imaginarului "Bifrost" este extrem de negativă. Din contră, alți critici sunt extrem de laudativi: François Busnel, în cronică de pe 14 noiembrie 2012 din "L'Express", îl denumește pe
Bernard Werber () [Corola-website/Science/318105_a_319434]
-
multe ori textul romanului "Frații Potcoavă", redenumindu-l "Șoimii".” Varianta finală a romanului "Șoimii" a fost publicată în volum în august 1904, fiind editat de Editura Minerva din București. În același an Sadoveanu a mai publicat trei volume de povestiri și nuvele: "Povestiri", "Dureri înăbușite" și "Crâșma lui moș Precu", aceste patru cărți fiind primele sale volume publicate. Istoricul Nicolae Iorga scrie că anul 1904 „s-ar putea numi anul lui Sadoveanu”. Nemulțumit de romantismul naiv al primului său roman, Mihail Sadoveanu
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
ca obiectiv principal eliberarea țării de sub jugul turcesc, dar dorește, ca și Ion-Vodă cel Viteaz, să răzbune suferințele oamenilor de rând, striviți de biruri și de nedreptăți. Atunci când intră în capitala țării, populația orașului se răscoală și cere, ca în nuvela „Alexandru Lăpușneanul” a lui Costache Negruzzi, să i se predea pentru a fi judecat marele armaș Sima Ghiorț, vinovat de multe samavolnicii. Deși nu are o formă științifică, conflictul social între clasele sociale este exprimat cu claritate încă de la începutul
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
că "Nicoară Potcoavă" este o epopee tristă din care „a dispărut orice urmă de iluzionare romantică și romanțioasă”, precum și „zgomotoasa iresponsabilitate a eroilor din "Șoimii"”. Criticul Nicolae Manolescu considera că "Șoimii" este un roman „schematic și superficial epic, pripit”, „o nuvelă înrudită cu acelea de haiduci ale lui N.D. Popescu (lecturile de liceu ale viitorului scriitor)”. Spre deosebire de romanul său de tinerețe în care Sadoveanu manifestă un interes mai mare pentru acțiune, "Nicoară Potcoavă" are o complexitate narativă și un ton grav
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
Alexander. De asemenea, Hachikō este subiectul unei cărți pentru copii apărută în 2004 și intitulată "Hachikō: The True Story of a Loyal Dog" sub semnătura scriitoarei Pamela S. Turner, cu ilustrații de Yan Nascimbene. O altă carte pentru copii, o nuvelă scurtă recomandată tuturor categoriilor de vârstă intitulată " Hachikō Waits", scrisă de Lesléa Newman și ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 și de Square Fish într-un volum broșat din 2009. Hachikō este remarcabil
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
categoriilor de vârstă intitulată " Hachikō Waits", scrisă de Lesléa Newman și ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 și de Square Fish într-un volum broșat din 2009. Hachikō este remarcabil caracterizat într-o nuvelă din 2008 "The Story of Edgar Sawtelle" de David Wroblewski.. Nuvela gravitează în jurul relației extraordinare dintre subiectul din titlu, familia sa și câinele pe care aceștia îl cresc. În 1994, Culture Broadcasting Network (CBN) a reușit să refacă și să
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
ilustrată de Machiyo Kodaira, a fost publicată de Henry Holt & Co. în 2004 și de Square Fish într-un volum broșat din 2009. Hachikō este remarcabil caracterizat într-o nuvelă din 2008 "The Story of Edgar Sawtelle" de David Wroblewski.. Nuvela gravitează în jurul relației extraordinare dintre subiectul din titlu, familia sa și câinele pe care aceștia îl cresc. În 1994, Culture Broadcasting Network (CBN) a reușit să refacă și să redea sunete cu Hachikō lătrând folosind o înregistrare veche deteriorată. A
Hachikō () [Corola-website/Science/319726_a_321055]
-
moară. Numele Laikăi este legat de pionieratul aerospațial astfel că apare într-o lista uriașă de lucrari, articole și cărți de specialitate care tratează misiunile spațiale și istoria lor. A inspirat sau a fost subiectul unor cărți science fiction și nuvele precum „Star Wreck 7: The Fido frontier” de Leah Rewolinski (1994), „Laika” de Nick Abadzis (2007), „Sputnik sweetheart” de Haruki Murakami (1999), „Dr. Who - Alien Bodies” de Lawrence Miles (1997), „Habitus” de James Flint (1998) sau „Intervention” de Julian May
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
a sentimentelor, orizontul intelectual al personajelor limitându-se la dimensiunile lumii cu mistere a Bucureștilor, începând să fie ilustrată tematic pe la mijlocul secolului al 'XIX'-lea de 'Pantazi Ghirica' sau ' G.A.Baronzi'. Construcția romanului ține mai mult de arhitectura unei nuvele extinse, cu detalii baroce semnificative, conținând o lume crepusculară. Epicul propriu-zis nu există, fiind înlocuit de detaliile descriptive sau de contemplare a unei lumi în derivă;astfel, în capitolul ""Întâmpinarea crailor"", scriitorul-narator participă la fanteziile celor trei personaje, 'Pantazi', "Pirgu
Craii de Curtea-Veche (roman) () [Corola-website/Science/319103_a_320432]
-
Othello este o tragedie scrisă de William Shakespeare în 1603. Titlul complet al piesei în se traduce prin "Othello, maurul din Veneția". Subiectul se bazează pe o nuvelă italiană "Un Capitano Moro" (Un căpitan maur), scrisă de Cinthio, un discipol al lui Giovanni Boccaccio și publicată în 1565. Peronajele principale sunt: Piesa a stat la baza libretului operei Othello de Verdi. Sursa tragediei este a șaptea povestire din
Othello (Shakespeare) () [Corola-website/Science/319164_a_320493]
-
făcut parte din cercul poeților romantici germani, "Schwäbische Dichterschule". Este autorul operei "Povestea lui Muck cel Mic", pe baza căreia s-a realizat un desen animat în 2003 în Rusia. A scris basme romantice cultivând fantasticul popular autohton și oriental, nuvele cu accent de satiră social-politică. Hauff a fost fiul lui August, un jurist care lucra în administrația din Würtenberg, și al Wilhelminei (n. Elsässer). În 1800 tatăl lui a fost închis, fiind acuzat că ar fi membru al unei organizații
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
Germania de Mijloc și de Nord. În timpul sejurului de 6 săptămâni la Paris a scris un al doilea almanah al poveștilor și "Controvers-Predigt über H. Clauren", o analiză perspicace a genului de romane triviale. Tot în același an a scris nuvela "Die Bettlerin vom Pont des Arts" („Cerșetoarea de la Pont des Arts”) și un al treilea almanah de povești ("Das Wirtshaus von Spessart", „Hanul din Spessart”). În 1827 a preluat funcția de redactor-șef al ziarului "Morgenblatt für gebildete Stände", publicat
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
de editura din Stuttgart Cotta. Venitul regulat i-a permis să se căsătorească, cu verișoara Luise Hauff, cu care se logodise de Paști în 1824. În 1827 publică și "Phantasien im Bremer Rathskeller" („Fantazii din crama primăriei orașului Bremen”) și nuvelele "Die letzten Ritter von Marienburg" („Ultimii cavaleri din Marienburg”), "Jud Süß" („Evreul Süß”) și "Das Bild des Kaisers" („Portretul Împăratului”). În august întreprinde o călătorie în Tirol pentru a aduna material pentru un roman despre Andreas Hofer, din care se
Wilhelm Hauff () [Corola-website/Science/319281_a_320610]
-
ca invitat în multe emisiuni celebre cum ar fi Punk'd și Crossing Jordan. Șansa cea mai mare de afirmare a lui Ashley a apărut când a fost selectată pentru rolul lui Alice Cullen în Twilight, un film bazat pe nuvela cu același nume a scriitoarei Stephenie Meyer. Ea va interpreta rolul lui Alice și în următoarele filme ale seriei: The Twilight Saga: New Moon(2009) și The Twilight Saga: Eclipse(2010). Ashley și colegul ei de filmări în Twilight, Kellan
Ashley Greene () [Corola-website/Science/315572_a_316901]
-
Despina (aflat la colecția de stampe a Academiei Române), precum și pictura intitulată "Oștean din timpul lui Ștefan cel Mare". Această ultimă lucrare este lucrată neglijent și pare a fi un tablou executat de un începător. Această compoziție a fost inspirată din nuvela "Alexandru Lăpușneanul" a lui Constantin Negruzzi și ea este cea mai importantă realizare din tematica istorică a lui Apcar Baltazar, cu toate că nu a fost terminată. Pictorul a ales pentru acest tablou scena în care vornicul Moțoc, care-l trădase pe
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
lui Moțoc vrem !" se află astăzi la Muzeul Național de Artă al României. Pictura de gen intitulată "Moartea lui Lumânărică", se constituie un caz de excepție în contextul acelor vremuri când a fost realizată. Apcar Baltazar a preluat motivul din nuvela lui Constantin Negruzzi și a pictat compoziția pe o pânză de proporții neobișnuite pe atunci, 2.000 cm x 970 cm. Lucrarea are un înalt grad de originalitate, impus de câteva particularități evidente. Ea a fost creată pe lung, o
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
de George Coșbuc încă de pe băncile școlii, ilustrații care au rămas necunoscute până astăzi. Au rămas în schimb, ilustrațiile la volumul lui Emil Gârleanu intitulat " Cea dintâi durere". Au mai rămas o copertă pentru volumul "Bătrânii" și o ilustrație pentru nuvela "", publicată în revista "Convorbiri literare". Ilustrațiile pe care le-a făcut la proza lui Gârleanu au urmărit textul scris și se remarcă dintre ele " Bătrânul cu pipă", "Pompierul accidentat", "Țărani la căpătâiul unui mort" și "Peisaj", ultimele două fiind mai
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]