9,574 matches
-
obicei foarte sufocante; primăvară și toamnă sunt distincte și răcoritoare perioade de tranziție. În majoritatea Carolinei de Nord, temperaturile merg rareori peste 100 °F (38 °C) sau scad sub 10 °F (-12 °C), dar diferențele de altitudine și apropierea de ocean creează variații semnificative locale. Temperaturile medii în ianuarie variază de la 36 °F (21 °C) la 48 °F (9 °C), cu o medie zilnică ,maximă a lunii ianuarie de 51 °F (11 °C) și minimă de 29 °F (-2 °C ). Temperaturile
Carolina de Nord () [Corola-website/Science/303795_a_305124]
-
lumii. În mitologia egipteană, la începuturile lumii exista doar o mare întunecată care plutea peste tot. Ea era cufundată în tăcere, era lipsită de orice sunet sau de vreun clipocit, și se spune că era corpul zeului primordial Nun, zeul oceanului. Într-o zi însă, din adâncimile acvatice s-a ridicat un munte la suprafață, iar pe vârful lui s-a născut zeul soare, Atum (Ra). Acest zeu avea înfățișarea unui om, a unui bărbat și deținea o energie universală prin
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
dimineața se deschidea din nou. În această legendă, din gura lui Atum au țâșnit zeii, iar din ochii lui, oamenii. În limba egipteană, "om" și "lacrimă" se pronunță la fel. La Memphis apare o altă legendă despre originea lumii. Din oceanul Nun răsare un munte și apare înțeleptul zeu Ptah. Acesta începe să rostească numele fiecărei ființe și al fiecărui zeu, oferindu-le odată cu el și viață. Apoi Ptah creează primele temple și orașe, fabrică pâine și o oferă oamenilor. Un
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Izanami, și le-a însărcinat cu crearea lumii. Pentru a săvârși aceasta, ei le-au dat o naginată (un fel de suliță) fermecată. Stând pe podul dintre cer și Pământ, Izanagi și Izanami au făurit prima insulă, Onogoro, cu ajutorul apei oceanului și a halebardei. Apoi cei doi au construit o columnă uriașă și, în jurul ei, un palat numit "Yahirodono". Izanagi și Izanami au ținut un ritual de împerechere, mergând în jurul columnei, iar când s-au întâlnit, Izanami a fost prima care
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
se numără cei opt Ōyashima, sau cele opt insule mari ale Japoniei antice. Awaji, Iyo (Shikoku), Oki, Tsukushi (Kyushu), Iki, Tsushima, Sado, Yamato (Honshu). În textele aparținând mitologiei hinduse, cum ar fi Bhagavata purana, Mahaa-Vishnu, Zeul Suprem, plutește pe suprafața Oceanului Cosmic, iar din porii pielii lui se emană un număr imens de universuri. Apoi, aceste universuri sunt inhalate de zeu și sunt readuse în corpul lui, încetându-și funcționarea, pentru ca apoi să iasă din nou, să renască, la următoarea expirație
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Embla, aflați la țărmul mării. Odin le-a dat viață, Hoenir le-a dăruit minte, iar Lodhur le-a dat formă antropomorfă și simțuri. Oamenii au fost orânduiți să trăiască pe tărâmul Midgard (“lăcașul de mijloc”), tărâm înconjurat de un ocean și apărat de o împrejmuire făcută din genele lui Ymir. Mitologia fino-ugrică vede haosul primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
dat formă antropomorfă și simțuri. Oamenii au fost orânduiți să trăiască pe tărâmul Midgard (“lăcașul de mijloc”), tărâm înconjurat de un ocean și apărat de o împrejmuire făcută din genele lui Ymir. Mitologia fino-ugrică vede haosul primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ de pe fundul Oceanului Primordial. Doar Pasărea Iguru
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
primordial sub forma unui ocean imens. Num este primul zeu care a apărut din acest haos, fiind cel care a creat lumea. El trimite pe rând lebede, gâște, „scufundătorul polar” și Pasărea Iguru, pentru a aduce puțin pământ de pe fundul Oceanului Primordial. Doar Pasărea Iguru reușește să îndeplinească porunca zeului. Din puținul pământ căpătat, Num creează lumea sub forma unei insule. Când își termină creația, un bătrân misterios i se arată și îi cere voie să se odihnească pe insula lui
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
zeului Tangri și au apărut câteva variante ale mitului genezei care recunosc drept creatori pe alți zei. Într-un mit care a circulat printre popoarele turce, rolul de demiurg îi aparține lui Sombol-Burkan. La începuturile lumii el plutește pe apele Oceanului Primordial. Zărind o pasăre acvatică, îi cere să se scufunde în adâncuri și să îi aducă pământ. Din lutul primit de la ea, zeul creează lumea. Un mit al tătarilor vorbește despre Lebed, o lebădă albă, care se scufundă la rugămintea
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Mai târziu își face apariția Diavolul, care face mlaștinile. La mongoli, un mit al genezei îi descrie pe Ocirvani și Tsagan-Sukurty, doi zei ce coboară din cer în Marea Primordială. Ocirvani îi cere tovarășului său să aducă niște nămol din ocean. După ce întind nămolul pe spinarea unei broaște țestoase, adorm amândoi. Sosește mai târziu diavolul Sulmus, care încercând să îi arunce în apă pe cei doi, rostogolește din greșeală bucata de nămol, bucată care crescând formează Pământul. Un alt mit asemănător
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
propriu. Tsagan-Sukurty aduce ceea ce i s-a cerut, dar devine înfumurat zicând că fără el Ocurman nu ar fi reușit să dobândească pământ. Lutul i se scurge atunci printre degete, iar Tsagan este nevoit să se scufunde din nou în ocean, de data aceasta în numele lui Ocurman. După creația lumii apare demonul Sulmus și cere o bucată de pământ cât să cuprindă cu vârful toiagului. Fiindu-i acceptată cererea, Sulmus lovește cu toiagul în pământ și creează șerpii. În mitologia tibetană
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
contra titanilor, ieșind învingător. Zeus, Hades și Poseidon își împart marea împărăție a lumii trăgând la sorți, astfel încât Zeus capătă tărâmul cerurilor de pe muntele Olimp, Hades devine rege peste tărâmul subteran al morților, iar Poseidon primește lumea mărilor și a oceanelor. În Coran, geneza lumii se remarcă printr-o multitudine de aspecte miraculoase. Creația este la început perfectă, bine pusă în ordine. Numeroase cărți în limba arabă și alte limbi islamice descriu creația ca pe un proces care a durat șapte
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
cu colecția sa proprie și din alte donații. În 1917 pleacă împreună cu familia de la Iași, unde locuise în timpul ocupației germane a Bucureștiului, într-o misiune diplomatică la Paris, trecând prin Rusia și ajungând în Scoția după o traversare primejdioasă a Oceanului Înghețat de Nord. Se reîntoarce în țară în 1921. Primele sale cercetări (1882-1886) sunt de geologie, studii preparatoare pentru harta României. A studiat cu deosebită atenție terenurile terțiare românești, ceea ce a făcut obiectul mai multor comunicări către "Societatea Geologică a
Sabba Ștefănescu () [Corola-website/Science/304006_a_305335]
-
și de gravitație. În cursul parcurgerii acestui circuit, apa își schimbă starea de agregare fiind succesiv în stare solidă, lichidă sau gazoasă. Apa se mișcă dintr-un element component al circuitului în altul, de exemplu dintr-un râu într-un ocean, prin diferite procese fizice, dintre care cele mai însemnate sunt evaporația, transpirația, infiltrația și scurgerea. Științele care se ocupă cu studiul mișcării apei în cadrul acestui circuit sunt hidrologia și meteorologia. a fost descoperit, sau măcar intuit, foarte devreme în istoria
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
a dedus că într-un trecut îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism. Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în cursul căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era la originea întregului proces, el a emis ipoteza că soarele și stelele ar fi fost generate tot de acești nori. În sfârșit, după el, curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși ciclul
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
curcubeele nu ar fi altceva decât un tip special de nor. Deși ciclul solului nu a fost confirmat ulterior și teoriile sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl au oceanele a fost corect intuit. Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei meteorogene și susținea că pământul plutește pe oceanul planetar. Conform acestei teorii, apa mării subterane, pe care plutește pământul, se ridică prin pământ, printr-un fel de infiltrație
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
teoriile sale asupra norilor sunt inexacte, descrierea ciclului apei este în general corectă și rolul esențial pe care îl au oceanele a fost corect intuit. Elaborată de Hippon din Samos, inversa ipotezele teoriei meteorogene și susținea că pământul plutește pe oceanul planetar. Conform acestei teorii, apa mării subterane, pe care plutește pământul, se ridică prin pământ, printr-un fel de infiltrație inversă. De la suprafața pământului, apa se evaporă în atmosferă și se reîntoarce în mare prin precipitații. Teoria menține ideea unui
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
ciclul natural al apei. Moleculele de apă se mișcă în mod continuu de la un compartiment sau rezervor al hidrosferei la altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese: În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
la altul, prin diferite procese fizice. În principiu, ciclul apei constă din următoarele procese: În principiu, apa se evaporă de la suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
suprafața oceanelor, formează nori din care apa cade sub formă de precipitații pe pământ și apoi se scurge înapoi în oceane. Totuși moleculele de apă nu își efectuează în mod necesar mișcarea în această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi urmat o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
această ordine. Înainte de a se reîntoarce în ocean, o moleculă de apă poate să fi fost evaporată, condensată, precipitată și scursă de repetate rânduri sau poate să fi urmat o cale mai scurtă și să fi fost precipitată direct în ocean, fără a mai parcurge celelalte componente ale ciclului. Cantitatea sau masa totală de apă care ia parte la circuitul apei în natură rămâne constantă. De asemenea, ca medie în timp, se menține constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
constantă cantitatea de apă înmagazinată în fiecare din rezervoarele circuitului. Acest principiu se numește "legea conservării masei". Tabelul alăturat arată cantitățile de apă care cad sub formă de precipitații sau care se ridică prin evaporație de pe suprafața uscatului sau a oceanelor. De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
legea conservării masei". Tabelul alăturat arată cantitățile de apă care cad sub formă de precipitații sau care se ridică prin evaporație de pe suprafața uscatului sau a oceanelor. De asemenea, se arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
arată cantitățile de apă care se scurg de pe sol spre oceane. Din tabel se poate constata că totalul precipitațiilor pe suprafața uscatului este egal cu suma dintre cantitatea de apă evaporată de pe suprafața uscatului și cantitatea de apă scursă spre oceane. Similar, cantitatea totală de apă pierdută de oceane prin evaporație este egală cu suma dintre cantitatea de apă care se scurge în oceane de pe suprafața uscatului și cea care provine din precipitațiile pe suprafața oceanelor. În sfârșit, cantitatea totală de
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]