KorAP: Find »[drukola/base=pic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...340 341 342 ...572 >

14,286 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

Bez păru surprins. —Mașiniștii fac chestia asta de ani de zile, nu? Au un al șaselea simț. Oricum, au toți căști, așa că dac-o dau în bară, DSA-ul poate să strige la ei, să-i facă să dreagă un pic treaba. DSA-ul e directorul de scenă adjunct. Tot uit că pentru tine toate lucrurile astea sunt noi. Bun. Deci dacă Marie se mișcă cu unul din astea, mobile vreau să zic, coarda ei va fi manevrată de jos, de pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-se de clopoțit în timpul liber, spuse Bez. Ce mi-e una, ce mi-e alta. Ai văzut tot ce voiai pe aici, pe sus? Îl privii, mușcându-mi buzele. Știi, spusei eu încet, tare aș vrea să mă urc un pic pe unul dintre podurile alea. Pot? — Nu te-apucă amețeala, nu? Numai când sunt filmată. Ce glumeață ești. Da, te rog nu te duce prea departe, că dau de necaz. În mod normal ar trebui să ai un ham, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de Sylvester Stallone în Cliffhanger 2. — Am probleme cu scara lui Iacob, mărturisi Ben, rușinându-se ca un copil de școală. Știa cum să se comporte cu Bez, după cum observam, îndeajuns de sigur pe el încât să-l ia un pic peste picior. N-avea nici un sens să se bazeze pe funcția lui de director adjunct. Se vedea că lui Bez îi place de el și înțelegeam de ce. La nevoie, o urc, dar nu mai mult de atât. Cu condiția să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
sunt administratorul teatrului. Mă bucur să te cunosc. Dădu mâna cu mine. Avea o mână rece și uscată. —Vrei să vii puțin până în biroul meu? continuă ea. Nu durează mult. Era clar că Margery Pickett mă pândise. Curioasă, deși un pic obosită, am urmat-o în birou. Diferența față de podeaua acoperită cu linoleum găurit și lumina simplă, fluorescentă de pe holuri era așa de mare, încât mă oprii în prag, cu gura căscată. Apartamentul de lux al lui Margery Pickett avea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
am spus: — Ar putea să consulte un articol despre mine apărut în ziarul Herald, cam acum șase luni. —O, ți-au luat interviu cei de la Herald? spuse Margery punându-și ochelarii și notând informația. Mi se păru că întinde un pic cam mult coarda, dar era o lovitură de maestru. —N-aș zice. Mă surprinde că nu v-a spus nimeni nimic. O privii fix. În ochii ei ușor măriți din spatele ochelarilor, apăru un licăr ușor și-mi dădui seama că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cafea proaspătă. Și zărisem o cutie de biscuiți pe măsuța din bucătărie. Am ochi de vultur, cel puțin când e vorba de biscuiți. De altfel, îmi oferi din nou cafea, dar o refuzai, cu regret. Trebuie neapărat să lucrez un pic la mobilul lui Puck înainte ca Marie să înceapă să exerseze săriturile de pe el. — Păi, când mai treci pe aici, zise ea. Și, apropo, chiar îmi place tricoul tău. Mi-am dat seama că nu m-ai crezut adineauri. Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ea un fir de iederă, la fel de delicat și de puternic. — Frumos! exclamă Sally, cu o convingere care mă făcu să mă simt bine. Pe bune? întrebă Marie, descolăcindu-se. Arăta frumos? Sau ar trebui să mă aplec pe spate un pic mai mult când fac așa? — Mă refeream la mobil, Marie. Dar și ce faci tu este frumos. — Te simți confortabil? întrebai eu. Adică, na, pe cât de confortabil te poți simți în situația dată. Marie își scoase un picior, apoi pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în mâini, pe jumătate, și sări în sus aproape imediat, dar cu ciudă. — Chiar am nevoie de o coardă care să mă coboare, zise ea. Dacă o mânuiesc corect, oricine mă trage poate să mă ducă în sus și un pic într-o parte, ca să pară că am sărit. — Ești bine? întrebă Bez. Nu-l zărisem când intrase. — Ai fost minunată acolo sus. — Mulțumesc. Va trebui să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
de perlă rămas. Au fost ai lu’ bunica. Nu i-am dat jos niciodată. — Tre’ că s-a desprins când erai cu capu’n jos, zise Lurch. Ok, dacă era să pice, ar fi luat-o încoace. O ia un pic la vale. Se târau pe podeaua murdară, în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în genunchi, ignorând cu eroism talașul, șpanul, bucățelele de sârmă și gunoiul, în general, asta dacă nu le luau la mână în căutarea cercelului. În cele din urmă, Lurch strigă triumfător. — Uite acolo! S-a prins în balama. Stai un pic. Aproape de peretele din fund era o trapă de lemn, fixată exact pe podea, cu o margine de metal ce-și pierduse strălucirea din cauza vechimii. Cercelul se plasase fix între balamale; cred că Lurch are niște ochi de vultur. Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ceilalți actori. Mi-a răspuns Matthew, care mi-a spus pe cel mai frumos ton al său de om important că MM regiza și nu putea fi deranjată și mă întrebă dacă vreau să las un mesaj. Își pierdu un pic din tonul autoritar când auzi ce aveam să-i spun, acesta fiind înlocuit de o serie de sunete ciudate de înghițit în sec. În cele din urmă, îmi spuse că va vorbi cu MM și că mă va suna. După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
maximă de aici și până în Cucuieții din deal1. Dacă lucrurile ar fi stat altfel, adică dacă Hawkins n-ar fi fost polițist sau dacă eu n-aș fi fost un flutură-vânt boem, am fi putut să luăm idila noastră un pic mai în serios, dar eu înclinam să cred în teoria conform căreia singura ei rațiune de a fi era fiorul imposibilului. Vorba ceea, nu prea avusesem multe relații serioase, pe termen lung („Shades of the prison house close/ around the

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
asta a ta, zise Hawkins cu noblețe. Ar fi fost mult mai nobil dacă nu aș fi avut o vagă amintire despre cum mă luase la întrebări chiar înainte să leșin. Mă descususe destul cât să cerceteze și el un pic problema, lucru pe care știam că-l va face. Cel puțin, asta însemna că urma să mă susțină în fața ofițerilor care investigau cazul. Chiar aveam nevoie de așa ceva. Am mai descoperit ceva. Ceva grav. —O galetă? îl întrebai eu, pasându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
norocul în altă parte. Ce păcat că Marie e fată, altfel aș fi putut s-o molestez, așa, în trecere, medită Hugo. S-o pipăi când și când. Ar putea fi un băiețaș de-al meu, care a crescut un pic. Prea mare ca să mi se mai pară atractiv, dar care-mi trezește o plăcută nostalgie a vremurilor bune petrecute împreună. Bill șuieră ca aburul care iese dintr-un ibric înfierbântat. —Bill! Bine ai venit! N-am observat că ești aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
sunt eu, găsi el curajul să spună, cu vocea pierdută. Adică a doua oară. N-am mai lăsat nici un alt mesaj. — Ah, pentru Dumnezeu, hai, recunoaște! zise Violet cu furie. Nu, pe cuvânt, n-am fost eu! Ia stai un pic, zise MM. Violet, Matthew nu ți-ar fi lăsat nici un mesaj - de ce să-ți lase? Ești sigură că a fost el? Violet, prinsă la mijloc, rămăsese fără cuvinte, în mod evident. — Păi, așa cred, zise ea în cele din urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
povești de genul: „dar Hazel a jucat-o așa de bine pe Helena... oare ce s-a întâmplat cu ea?“ Asta în timp ce ea e pe undeva la un curs de reciclare, ca să devină bibliotecară. Căscă. — Rămâi să vezi repetiția? —Un pic. Mă fascinează întotdeauna schimbările de stare de spirit. În fața mea erau un grup de oameni care se concentrau atât de intens asupra unei scene și atât de absorbiți de ceea ce făceau încât erau surzi și orbi pentru lumea din afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Sigur suntem suflete pereche. De ce nu vii pe la mine, la ceai, să ne uităm împreună la el? — Nu scap nici o ocazie să-l văd pe Tony Curtis în pantaloni de piele mulați. — Tu și cu mine, după cum ar spune fără pic de eleganță verii noștri Americani... deși Tariq ar fi făcut o treabă mult mai bună cu pantalonii mulați. Să zicem mâine la patru? Îți dau adresa. N-ar trebui să repeți? —Toți ceilalți pun la cale un mini-exod pentru audițiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
faci față stresului, după cum am zis. Și el n-a fost. Câteodată, îmi fac griji pentru Philip, dar nu știu cum face de-o scoate la capăt întotdeauna. Bine că tocmai a fost în vacanță. Veneția, foarte frumos. O să-l ajute un pic, la câte are pe cap acum. Ține audiții pentru Casa păpușilor, nu? — Da, așa e. Margery își puse jos ceașca de cafea și se uită la ceas. — Și cum merge? insistai eu. — O, asta e specialitatea lui Philip, zise ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești că polițaii sunt niște încuiați, nu? Ei bine, nu și ăștia din echipa de la omucideri. Fluieră un pic din melodia filmului The Bill, dar foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră, orbindu-ne pe amândoi. — Hei! Termină, băi prostule! Bez îi arătă degetul tipului de la lumini și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
mi se părea tot timpul că e o tânără măicuță foarte competentă, se apropie ușurel, așezându-se între combatanți, și zise pe un ton dulce: — Steve, e o problemă cu unul dintre monitoare. Poți să vii să te uiți un pic? Așa cum Lousie anticipase deja, cu siguranță, Steve își vărsă imediat amarul asupra ei: — Nu sunteți în stare să faceți nimic singure? țipă el, bătând din picior. Uitase complet că nu trebuia să o deranjeze pe faimoasa actriță care acum cânta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-i. Spuse totul exact pe tonul potrivit, ca un profesor de istorie, care știe foarte bine că fata e îndrăgostită de el. Recompensează o elevă deșteaptă, dar e îndeajuns de detașat încât să nu-i dea speranțe. — Suntem cu toții un pic tensionați. E de înțeles. A, da, șopti Louise timid. — Uite care e treaba. Dacă vezi că se împute, știi tu, dacă vezi că se înfierbântă oamenii, poți să vii să mă cauți dacă simți că nu poți face față. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
pe furiș, și apoi îl băgă în gură. După care clătină din cap către mine. Nici mie nu-mi venea a crede că Violet trăgea la măsea pe ascuns, dar nu se știe niciodată. —Violet, vrei să te așezi un pic, cât timp Hazel își face scena cu Paul? sugeră MM. — Da, poate. Îmi pare așa de rău, repetă Violet, care părea năucă. Nu știu ce mi s-a întâmplat. Capul... mi se învârtește... ca titirezul. Rosti ultimele cuvinte mult prea rar. Sophie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
ai dat jos hainele în fața mea. Apropo, ai mai folosit vreodată tactica asta? — Nu prea. A fost un moment de inspirație, când mă săpuneam la sub braț și mă gândeam că a cam venit momentul ca lucrurile să avanseze un pic. Mi se părea că nu te-ar deranja deloc dacă am face-o. — Dacă n-am mâncat nimic, nu înseamnă că... Când o tipă declară că e dependentă de biscuiții cu unt și după aceea abia dacă ciugulește câte ceva, de parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
cameră. În liniștea care se așternu îl auzirăm cum se îndepărtează cu pași repezi, plin de furie, de parcă ar fi călcat în picioare treptele acoperite cu linoleum. Ridicai din sprâncene, gândindu-mă că Ben părea să-și fi încurcat un pic prioritățile. Totuși, îmi părea rău că-l călcasem pe nervi. —Ben e un monument de dârzenie, zise Margery, văzând că fusesem luată prin surprindere și încercând să-mi explice accesul lui de furie. I-o fi ajuns și lui. Philip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
apoi se stinseră. —Se poate să scadă luminile în trei secunde și să le ținem stinse încă o secundă? ceru ea. — Se schimbă luminile înainte să intru eu? zise Hugo de pe scenă. — Da, se sting de tot și - stai un pic -, zise MM ridicând o mână. Stătea pe culoarul central, așezată pe un scaun de bar și cu un alt scaun în fața ei, pe care era sprijinită cartea piesei - un dosar cu spiră care avea pe o parte textul, și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]