10,542 matches
-
20 ani ca învățător într-un sat din Bucovina, unde a fost remarcat de inspectorul, pe atunci, Todicescu și adus la Facultatea de Pedagogie din Iași) a fost numit ... se înțelege, fictiv ... în această improvizată funcție de pedagog-șef. L-am pomenit ... nu din întâmplare ... ci pentru că a fost pentru noi ... pedagogi tineri ... o sursă de învățăminte și un exemplu de comportare în școală și în viață. Revenind la funcția mea, de acum oficială, de pedagog, cu acea modestă retribuție lunară și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
stins cu discreția celui care n-a pretins nimic de la viață ... nici când a meritat, dar și în anonimatul condamnabil al celor care am beneficiat de vasta sa cultură. Dumnezeu să ne ierte. Profesorul Nicolae Lupu, fost student al celor pomeniți anterior și adus la catedră de M.David, a funcționat ca didact de rară distincție până în anul fatidic 1948, când a fost "epurat" pe motiv de origine mic burgheză și de activitate politică reacționară. Pregătirea științifică de bază a primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cai la Vidra în același scop. Căutând să nu mai întrețin speranțe deșarte, nu am mai răspuns, gest, cred, cel puțin tot atât de laș. Nemaiștiind ce să creadă, bieții oameni au recurs la ultima încercare. În toamna acelui an, 1949, mă pomenesc cu părintele-tată și preoteasa-mamă la Școala Normală din Iași, unde încă eram pedagog, cu toate că terminasem facultatea și eram în așteptarea repartiției. Cred că altă situație mai ingrată nu am avut de suportat în viață. După ce îmi înmânează o scrisoare de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cât nu voiam să abdic de la pretențiile nivelului universitar. Îmi amintesc (știu că e greu să fiu credibil, dar o spun pentru mine) cum nu de puține ori mă prindea miezul nopții în biroul de lucru de la Universitate ... când mă pomeneam cu portarul semnalându-mi cât e de târziu (desigur, nu din grijă pentru mine ... ci pentru a încuia ușa de la intrare și a se putea deda somnului), iar dimineața eram la lucru înainte de ora șapte pentru a-mi pune ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Armenia. "Bine, dar să vină și ei ... câți sunt?" ... șase, îi răspund. Și în timp ce a transmis dispoziții unui subaltern, am plecat să-mi aduc colegii. Mai greu mi-a fost să-mi conving colegii ... "că așa ceva nu s-a mai pomenit" ... și doar la intervenția unui prelat superior ... administrator al Palatului ... au îndrăznit să pășească pe pământ sfânt. A fost un ceai cu adevărat patriarhal ... banchet în regulă ... și strașnic de binevenit căci tot nu apucasem a gusta ceva la plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cu care intenționam (cum am mai spus și cu alte ocazii) să-mi elaborez teza de doctorat. Oricum ... știu că mi-am burdușit cu astfel de probe de pământ galben (loess) două valize mari ... pe care abia le urneam. Am pomenit despre aceste valize pentru că ele mi-au creat două serioase probleme finale. Prima s-a întâmplat la aeroportul Vnuckovo din Moscova. În așteptarea plecării cu avionul spre București ... tot plimbându-mă prin magazinele aeroportului, am cheltuit și ultimele ruble pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tată suspect, un șarlatan care pretindea că are viziuni și se prefăcea că vindecă oameni. Tim însuși își vindecă bunica de un tremurat permanent al întregului corp, înconjurând-o cu brațele și închipuindu-și că e mama lui. Nimeni nu pomenește această minune, fapt pentru care ne simțim frustrați atunci când tăcerea autorului refuză să comenteze ceea ce nu înțelegem. La cinci luni după plecarea lui Tim, doi din adepții tatălui (Margaret și Stanley) vin să-l ia pe furiș înapoi la Londra
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mă pătrundă pur și simplu rotirea lumii. Tim e la început pasionat de muzică și profesorul de muzică îi dezvăluie că Cecilia e sfânta care patronează muzica, și deci întreaga carte. Aflăm că vorbele cu care tatăl lui Tim o pomenea ("Ave! Strălucitoare Cecilia...") sunt un fragment din Purcell, care a murit chiar în ajunul lui 22 noiembrie, ziua Sfintei Cecilia. Se recurge masiv la tehnica motivului repetat, care dă coerență textului în T.S. Eliot. Chiar și tărâmul pustiu e invocat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a conversației), eroul n-are poveste, nu simțim suspans. Detaliile par să fie fără rost spre deosebire de tehnica lui Ackroyd, Ishiguro, Lodge, unde fiecare amănunt are locul lui în poveste. Întâmplări mici vin și pleacă, multe se uită, nu mai sunt pomenite nicăieri. Economia cărții e laxă din punct de vedere al detaliilor, toate inventate de eroi vorbăreți. Auzite și pierdute. Săgeata timpului e o cantitate de informație care se lasă peste mintea adormită a lectorului până ce în acesta se trezește cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ceea ce ar fi păcat fiindcă descrii poezia Desperado, cum o numești, poezia mea în special, cu mare acuitate.) LV. Two Blue Dresses (Două rochii albastre) e un fel de definiție a poeziei tale în versurile care într-un context diferit pomenesc " Probabilitatea / însingurării". Toți autorii (lectorii, criticii) Desperado dau piept cu realul singuri, într-o singurătate emfatică. Poezia ta este firească și mută, iar uneori alunecă în ironie. Faci din refuzul etalării sensibilității un scop în sine, ori e acesta doar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
expresii e limbajul, sunt cuvintele, și, cu cât artistul e mai priceput la folosirea uneltelor lui, cu atât exprimă mai exact inspirația de la care a pornit. Cred că dintre cele patru alternative pe care le menționezi, aș alege muzica. LV. Pomenești în poemul The Demonstration (Demonstrația) cuvântul "franchețe". Lectorul este impresionat de fervoarea cu care te "deschizi" (termenul îți aparține). O faci, din nou în mod paradoxal, discret și vehement în același timp. Ai vigoarea fragilității, care e mai cruntă decât
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tine, ori sunt doar un fond de amintiri ale altora? RF. Am avut norocul să fiu cruțată de Holocaust, nu am avut experiența lui directă, nici familia mea. Dar e de la sine înțeles că, fiind evreică, m-a afectat profund. Pomenești spaime vârstă, singurătate, pierdere, eșec; nu le avem cu toții? Poetul resimte poate mai intens, e drept, și pune pe hârtie mai articulat emoțiile esențiale, bucurie sau spaime, pe care cu toții le trăim. Cred că sunt "normală" în reacții, ca toți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai înainte, renunțaseră și la faimoasele sovromuri - societăți mixte româno-sovietice care exploatau țara - așa cum, sub Hrușciov, sumele uriașe pe care le cereau ca despăgubiri au scăzut un pic. Cu ocazia plecării trupelor, Gheorghiu-Dej a dat banchetul de care am mai pomenit și - după ce a făcut elogiul URSS-ului, mulțumindu-i pentru tot ce făcuse - a sfârșit prin a spune că asta nu înseamnă că populația va putea face ce vrea. În fond, orice dictator dorește să aibă cât mai multă putere
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
și nu știu cum i s-a infectat o mână și a făcut un început de septicemie. țin minte că dormeam deasupra lui. Semnul cel mai rău era că ne dădea nouă toată mâncarea lui, ba chiar și pâinea. Apoi, ne am pomenit cu un individ cu șapcă și cu un doctor deținut care i-a făcut niște injecții, probabil cu penicilină. Omul și-a revenit și noi eram tare bucuroși pentru el, dar i-au oprit injecțiile. Probabil că infecția nu fusese
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
de locuitori, cam 2,5 milioane erau „vagabonzi“, cărora li se adăugau un milion de șomeri din toate categoriile sociale. Pentru aceste două categorii sociale, regimul prevăzuse lagăre de muncă, în special vestitul canal Dunăre-Marea Neagră, pe care l-am pomenit deja, unde munceau, în 1949, cam 60 000 de deținuți politici, șantierul hidrocentralei de la Bicaz, gospodăriile de stat unde munceau mai ales soțiile foștilor mari demnitari închiși încă din 1948 -1950 și o mulțime de alte lagăre mai mici, răspândite
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
destin post mortem. Pentru contele și contesa de La Ferronays, ca și pentru nora lor, Alexandrine, cerul în care sperau să ajungă era varianta veșnică a unei vieți de familie fericite. După ce îi invocă îndelung pe toți cei apropiați, muribunda Alexandrine pomenește de viziunea Domnului și a Sfintei Fecioare. Era și timpul să se gîndească la aceasta, comentează AriŁs. O astfel de menționare tardivă a viziunii divine demonstrează că ea era resimțită ca secundară, în ciuda tuturor eforturilor pioase : adevărata fericire a Paradisului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
zi era sărbătoare mare. Baba Iova îi făcu pe plac, căci vai de cojocul ei ar fi fost, să nu fi ascultat vreodată de Moș Crăciun. Recuse de miezul nopții. Era pe la al doilea cântat de cocoși, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, sculă pe baba Iova să-i pună la foc bucatele să fiarbă pentru a doua zi. Țâști din somn biata babă Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Domnului, de lângă omul ei Iosif. Dumezeul cel sfânt a dorit să ajung la casa ta și să facă minunea asta, ca să- ți arate și ție că s-a apropiat împărăția cerurilor. De azi numele tău e menit să fie pomenit în veac de veac, de toate națiile pământului. Iar ziuat ta de azi, Crăciune, va fi pomenită odată cu nașterea fiului meu sfânt. Crăciun și Crăciuneasa stau în genunchi, uimiți de lumina ce se revarsă din cer asupra pruncului lui Dumnezeu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
facă minunea asta, ca să- ți arate și ție că s-a apropiat împărăția cerurilor. De azi numele tău e menit să fie pomenit în veac de veac, de toate națiile pământului. Iar ziuat ta de azi, Crăciune, va fi pomenită odată cu nașterea fiului meu sfânt. Crăciun și Crăciuneasa stau în genunchi, uimiți de lumina ce se revarsă din cer asupra pruncului lui Dumnezeu. - Vreau să fiu aspru pedepsit pentru fapta mea, zise Crăciun, podidindu-l lacrimile, zguduit de remușcări. - Deoarece
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
că-l vorbește oarecine de rău. Când la masă se varsă vinul din pahar, e semn de veseleie. În casă să nu se ardă trei lumânări deodată, fiind rău de moarte. Pentru cela care sughite, e semn că cineva îl pomenește. Pentru cela care strănută, e semn că va face chef. Cometa care se arată pe cer aduce veste despre vreun răzbel sau boală. Cel care mănâncă mult, trage a sărăcie. Să nu-ți coși ceva la haină îmbrăcat cu ea
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
urechea dreaptă, se recomandă să-ți muști umărul stâng, pentru ca cel ce te vorbește de rău să-și muște și el limba și să nu te mai poată vorvi de rău. Sughițul: La noi, se crede că, dacă sughiți, te pomenește cineva sau te doresc prietenii. La fel cred cele mai multe popoare europene. Dacă te gândești la persoana care ți-a provocat în felul acesta sughițul, atunci îți trece. Sughițul cică încetează imediat dacă rostești tare numele persoanei care te-a pomenit
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
pomenește cineva sau te doresc prietenii. La fel cred cele mai multe popoare europene. Dacă te gândești la persoana care ți-a provocat în felul acesta sughițul, atunci îți trece. Sughițul cică încetează imediat dacă rostești tare numele persoanei care te-a pomenit. Dacă sughițul nu trece ușor, trebuie să procedezi astfel: - cel care sughite trebuie speriat tare. - cel cuprins de sughiț nestăpânit trebuie să bea apă cu fărța, pe nerăsuflate. - îi smulgi deodată celui cuprins de sughiț un fir de păr din
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
același volum. ) Să spunem de la început că această idee reprezintă raportul Sfintei Treimi față de lume. Concepută transcendent, Sophia e necreată; concepută imanent, Sophia e creată. E același lucru ca lumina necreată și lumina creată. Cărțile sfinte, pe care le-am pomenit, întradevăr așa ne-o înfățișează. Sophia e mai întâi supranaturală sau necreată. „Din veci am fost întemeiată, la început, înainte de facerea lumii”glăsuiește ea în Proverbe, VIII, 23. „Mai înainte de veac, dintru început m-a zidit și până în veac nu
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mistică a Sophiei create cu Sophia necreată. Și dacă viața religioasă culminează în acest fapt, care e tot așa de experimental ca și cel estetic obișnuit, înțelegem cât de neserioasă apare ultima obiecțiune modernă, din cele pe care le-am pomenit, că anume contemplația religioasă a naturii trebuie eliminată din preocupările esteticii fiindcă nu e o emoție pură. Obiecțiunea ne apare cu atât mai neserioasă cu cât, mărginindu-ne numai la sfera artei, majoritatea covârșitoare a capodoperelor, ce constituie patrimoniul frumos
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vedere directă, ce se produce însă fără mijlocirea simțurilor și e prin aceasta, infinit mai pură decât cea estetică. Dar viața religioasă are diferite grade de contemplație, pe care nu e locul să le numărăm aici. Cea despre care am pomenit e treapta culminantă, dar treapta începătoare, cea mai de jos, e contemplația sensibilă, care e aproape identică cu contemplația estetică obișnuită. Și una și cealaltă se produc prin simțuri, prin văz și prin auz, care sunt organele nobile ale frumosului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]