8,847 matches
-
gata să-l lichideze. Național-comunismul ceaușist nu era totuși prea departe, să recunoaștem. „Spiritul critic este termometrul cu care putem constata dacă democrația dintr-o țară este reală sau numai verbală. Dușmanii spiritului critic și ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul”, scrisese Paul Georgescu imediat după război, anume În 1946 (avea 23 de ani), În Tinerețea din 3 februarie. Nu se dovedise oare, deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
deja, atunci, comunismul sovietic un feroce dușman al democrației și spiritului critic? Nu deveniseră, ulterior, imposibilitatea alternativei și Înăbușirea brutală a oricărei critici boala fără leac și până la urmă mortală a comunismului est-european? Nu dominau, oare, În perioada postbelică românească, prostia și Îngâmfarea Nomenclaturii de partid? Comunismul internaționalist opunea, desigur, fascismului naționalist esențiale diferențe ideologice și nu numai. Sunt diferențe care nu ar putea fi ignorate decât de cei cu memorie scurtă și deficit de luciditate, dacă nu și de onestitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce a vorbit vor rămâne, cu siguranță
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
care vorbeau În numele maselor. La ce Îmi folosea luciditatea, de vreme ce „corul popular” nici să râdă nu mai avea dreptul? „Sfidarea” istoriei, promulgată de unii „elitiști” de dreapta, după ce le eșuase proiectul totalitar, Îmi părea, pe de altă parte, nu doar prostie și minciună, ci și o măgărie, pur și simplu. Nu, de ignorat nu puteam să ignor ceea ce vedeam și trăiam. Ce valoare mai avea Însă convingerea că scriitorul trebuie să urmeze criteriile estetice În creație și cele etice, ca cetățean
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la moarte În Atena dictaturii de dreapta de după război, trăind În democrația occidentală de multe decenii (adică din 1945, când avea doar 23 de ani, și credea, probabil și el, că dușmanii spiritului critic, ai ironiei și ai surâsului sunt: prostia, Îngâmfarea și fascismul), trecut prin toate cutremurele stângii mondiale, antistalinist convins, antitotalitar convins, combativ. Co-fondator și animator al celebrului grup și al celebrei reviste Socialism sau Barbarie, promovase dialogul democratic, ideea autogestiunii muncitorești, critica societății birocratice și a malformațiilor ei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu eram printre aceștia, mă interesau cu adevărat dilemele celor care mă precedaseră, deși serveam cu destulă aroganță, pentru a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În categoria prostiei inițiale, scuzabilă doar dacă fusese adolescentină și efemeră. Lucrurile erau, firește, mai complicate (explicația cinică dată de Andrei Șerbulescu, alias Belu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a irita interlocutorii din vechea gardă, incluzând-o pe Nina, argumentația elementară că nu există decât două explicații ale bolii comuniste: prostia sau carierismul. „Idealul” pe care Îl invocau atâția nu putea fi luat În considerare, susțineam, decât În categoria prostiei inițiale, scuzabilă doar dacă fusese adolescentină și efemeră. Lucrurile erau, firește, mai complicate (explicația cinică dată de Andrei Șerbulescu, alias Belu Zilber, despre „amorul cu Partidul” pare mult mai verosimilă). Nina Îl considera pe Anatol Vieru, aveam să-mi dau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
alt prieten al lui Ionescu. Bérenger se numea, pe vremea aceea, la București, Eugen Ionescu, martor Îngrozit al rinocerizării prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fier mă micșorau, În bancă, rușinat de rușinea colegului de la tablă și Îngrozit de spaima să nu mi se Întâmple, cumva, curând, la fel. Unul dintre drepturile pe care exilatul Îl descoperise În America era chiar acesta: dreptul la... „prostie”. Prostie, ignoranță, candoare, inocență culturală, politică, socială și de toate felurile. Siguranța cu care se proclamă aberante convingeri, sentimente, experiențe? Justificarea sacrosanctă: „asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asta este părerea mea!...”. Vidul plin de „self-esteem”. Reperele, comparațiile, inhibițiile anulate? Orice admonestare devine „paternalistă”, deci inacceptabilă? Spectacolul nu este obligatoriu amuzant. Și totuși, exhibarea liberă a calităților și defectelor nu este săracă În revelații (chiar și aceea că „prostia” nu este totdeauna atât de prostească precum pare...). Neobosita energie de autorealizare marchează chiar „specificul” și succesele democrației americane. Populară democrație (cum altfel?), deci și „vulgară” și „proastă”, dar nestăvilită În dinamismul ei Înnoitor. Exilatul nu uitase cuvintele poetului Întors
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
of an appropriate idiom”). Criză a relației umane, până la urmă, automatizată de clișee și redundanță. Ceea ce aducea, Însă, teza din urmă cu 7 ani era tocmai șocul „Întoarcerii pe dos” a interpretării. Răsturnarea era, cumva, În spirit ionescian?... „Dreptul la prostie”? Cât de „proastă” era prostia de ieri și de azi?... Mi-ar fi plăcut să reiau asemenea Întrebări cu părintele teatrului absurdului. Drept fundamental la candoare, Îndoială, provocare, eșec? Forme ale libertății, ale individualității, adică? Ionescu ar fi avut destule
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a relației umane, până la urmă, automatizată de clișee și redundanță. Ceea ce aducea, Însă, teza din urmă cu 7 ani era tocmai șocul „Întoarcerii pe dos” a interpretării. Răsturnarea era, cumva, În spirit ionescian?... „Dreptul la prostie”? Cât de „proastă” era prostia de ieri și de azi?... Mi-ar fi plăcut să reiau asemenea Întrebări cu părintele teatrului absurdului. Drept fundamental la candoare, Îndoială, provocare, eșec? Forme ale libertății, ale individualității, adică? Ionescu ar fi avut destule de spus, presupun. Îl văzusem
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
combatem și să-i biruim. Iar cei mai mulți dintre ai noștri, pentru care luptăm, nu știu nimic de lupta noastră. Unii nu o cunosc, alții sunt indiferenți, iar câți dintre români nu ne dușmănesc și ni se pun în cale din prostie, din interes personal sau din suflete întunecate ce sunt. M-am gândit la Căpitan, la toată răbdarea lui în fața tuturor neînțelegerilor și răutăților omenești. Începusem să mă rușinez de sentimentul pe care l-am încercat la încheierea zilei aceleia și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
așa ceva. Și încă după prima întâlnire! Ție nu ți se pare că ești cam nerușinat? — Cred că așa e, cum zici, dar n-am încotro. Sunt încolțit și nu-mi rămâne decât să mă arunc la picioarele tale. Hai, lasă prostiile! Dă-mi adresa și spune-mi cum să ajung. 8 La capătul lumii Colonelul — Mă îndoiesc că-ți mai recuperezi Umbra, zise Colonelul în timp ce-și bea cafeaua. La fel ca toți cei obișnuiți să dea ordine ani de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
apă murdară în vaze de flori... gladiole tăiate în memoria unui luptător pe câmpul de bătălie... așezate pe pieptul unui pulover bej de cașmir cu o pată de cerneală Pelikan pe mânecă... de mărimea unei mingi de golf... Toate niște prostii și gunoaie. Nimic mai mult. Un munte de gunoaie. Microorganismele care mor devin petrol. Copacii doborâți devin cărbuni. Ceea ce zăcea în fața ochilor mei n-avea însă în ce să se transforme. Era gunoi pur din care nu se putea face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
casetofon, un ceas deșteptător, o cutiuță cu pilule de tuse. A dat peste o cutie neagră cu un dispozitiv de reglat sonorul. L-a verificat de câteva ori. — E în perfectă stare. Merge bine. Or fi crezut că e o prostie de aparat. Am avut mare noroc, pentru că e foarte sensibil și s-ar fi defectat la cea mai mică lovitură. Fata s-a dus apoi într-un colț al încăperii, s-a aplecat și a scos un căpăcel de pe un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
iar celălalt l-a înfășurat în jurul taliei sale. — Cred că așa e mai bine. N-o mai luăm razna. — Dacă nu cumva adormim amândoi în același timp, am zis. Nici tu nu stai prea bine cu somnul. Nu mai vorbi prostii! Dacă începi să te vaiți de lipsă de somn, o să avem numai probleme. Înțelegi? — Înțeleg. — Atunci, hai să mergem! Nu prea avem timp de pierdut. Am pornit la drum legați unul de altul cu funia de nailon. Făceam eforturi uriașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
l-am întrebat pe Colonel în timpul partidei de șah. N-ar trebui protejate de zăpadă, vânt și frig? Nu să li se construiască cine știe ce adăpost, dar măcar un țarc cu acoperiș. S-ar salva multe vieți în felul acesta. — Vorbești prostii, zise bătrânul fără să-și dezlipească privirile de pe tabla de șah. Chiar dacă li s-ar face un țarc, cum zici tu, animalele n-ar intra în el. Ar continua să doarmă pe pământ, pentru că acolo se simt ele bine. În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Am ajuns să mă gândesc la bibliotecara cu părul lung și cu stomacul dilatat. Și la fiascoul meu total. Cam de pe-atunci toate au început s-o ia razna. Dar nu puteam să mă gândesc o veșnicie la asemenea prostii. Nu erecția este scopul principal în viață. Asta am înțeles din Mănăstirea din Parma a lui Stendhal. O citisem cu mulți ani în urmă. Mi-am scos imediat din cap problema erecției. Îmi dădeam seama că ceva nu era în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
extraordinar de talentat și cântă jazz ca nimeni altcineva, s-a apucat de băutură. Mi-am dat seama într-o fracțiune de secundă că eram de-a dreptul tâmpit și că n-avea rost să mă mai gândesc la asemenea prostii. Nici nu putea fi un scenariu real. Cu cât mă gândeam mai mult la realitate, cu atât se amplifica haosul din mintea mea. Era ca o cutie de carton în care se tot îndesau diverse și din pricina asta devenise grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prețul biletelor. Dumneavoastră vă amintiți cât costă o cafea la McDonald’s? — Eu nu beau cafea la McDonald’s, zise controlorul. Nu-mi arunc banii pe-așa ceva. Am presupus și eu. Bineînțeles că nu se țin minte tot felul de prostii. — S-ar putea să aveți dreptate, dar cei care pretind că și-au pierdut biletul dau întotdeauna numele unei stații apropiate ca să nu plătească prea mult. Toți cei care coboară aici și n-au bilet spun că au urcat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să sfințească cerdacul ospitalier al colocviilor estivale numai pentru rostirea celor două cuvinte blestemate. Intr-o asemenea familie m-am născut, am crescut și am învățat să resping cu orice preț flagelul tumoral crescut din balta carnală a urii și prostiei. Sărut în genunchi lumina aprinsă perputuu în sufletul părinților mei, Niculina și Ghiță Tacu, izvoare curate în care Dumnezeu își spală fruntea în fiecare dimineață. Domnul Casian Maria Spiridon figura în anturajul meu și cunoștea că echipaje ale securității îmi
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Kennedy, Galați, 1996; Evanghelia lui Barabas, București, 1996; Mireasa tuturor, Piatra Neamț, 1997; Poetus Captivus, Galați, 1999; Meșterii de clopote, București, 1999; Memorialul plăcerii, București, 2000; Strada Plantelor, București, 2001; O noapte cu Patria, pref. Luca Pițu, București, 2001; Româna cu prostii, postfață Gheorghe Grigurcu, București, 2001; Diapazonul plictisit, Galați, 2002; Mormântul meu se sapă singur, București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Știri despre mine”, RL, 1987, 29; Gheorghe Grigurcu, Un gheizer liric, RL, 1988, 52; Valentin F. Mihăescu, Nonpoezia deconstrucției, „Azi
GALAŢANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]
-
un gânsac și gânsacul pe o pungă (goală), seria de schimburi catastrofale mai întâi amuză, apoi însă scandalizează, stupefiază. Din personaj comic, Dănilă devine o victimă ca oricare alta, o victimă neajutorată, rostogolindu-se inexorabil pe panta neputinței sale. Rareori prostia și-a râs de om cu atâta cruzime: „parcă dracul mi-a luat mințile”, se miră eroul, rămas perplex, „c-o pungă goală” în mână, de proporțiile autopăcălirii sale. Dracul i le-a luat, dracul i le dă înapoi. Căci
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]