10,353 matches
-
Breban și a faptului că, în numele revoluției, Ministerul Culturii i-a oferit acestuia revista sa, în care se fac ades afirmații nedrepte la adresa exilului. Am aflat de la colegi că, în aceeași zi, acest text apăruse deja în Contemporanul și am respirat ușurată. Altfel, ar fi trebuit să-l propun spre publicare în Viața Românească și, dat fiind tonul său, nu aș fi făcut-o cu bucurie. Pentru că, în dorința lui de a trezi lumea la realitate și de a o forța
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
solidă, în pofida vechimii ei, sau poate chiar datorită acesteia. Fără să vreau m-am gândit la misterul prin care e prevestită Prăbușirea Casei Usher și am început să văd aievea cum pereții între care stau încep să se dezmembreze. Am respirat ușurată când a venit și Rodica Palade și nu mai eram singură. Oricât de primitor s-a dovedit a fi acel oraș și oricâtă trecere avea acolo taraful acela care cânta atât de frumos, cei care făceau parte din el
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
alergică, făcuse niște vezicule pe căile respiratorii. La țară îi spune bolii ăsteia „broască năprasnică”, pentru că animalele mor asfixiate. Știam de când eram copil că în asemenea situații trebuie să-i bagi mâna pe gât și să spargi veziculele ca să poată respira. Am făcut toate astea și după aceea m-am dus să sun un prieten, un medic veterinar dintr-un sat învecinat, la vreo 20 de kilometri. În timp ce vorbeam cu el la telefon, aud o voce pe fir care-mi spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
un scriitor trebuie să facă politică? A.B.: Vrei, nu vrei, faci politică, pentru că nu știu cum, dar politica a intrat așa, ca aerul, în toate, din literatură până în viața casnică. Politica a ajuns, din păcate, parte din aerul pe care îl respirăm. Dar atunci nu aveam idei foarte limpezi despre ce înseamnă politica. La mine era numai bună-credință, o enormă dorință de a face bine și o la fel de enormă dorință de a da ceea ce este mai bun în mine. Acest fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
Îl ascultă”. Un alt studiu publicat cuprinde descrierea clericilor - oameni de cultură și spiritualitate. ”Ei au ostenit de-a lungul vremurilor... pentru a ține În trezire neîncetată, dincolo de legătura de sânge... și legăturile culturale și spirituale românești, dintre frații care respiră În acelaș ritm, În dreapta și În stânga Prutului. Într-un alt articol din vol. ”Basarabia” se argumentează cum Mitropolia Basarabiei devine din nou victima unui abuz canonic. În cadrul unei vizite canonice la Biserica din Constantinopol au fost expuse câteva probleme printre
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
inefabil!". Douăzeci este numărul celor intervievați. Să vedem ce spune Carmen Mihalache despre bărbați. Aproape că îți taie respirația: "Mie nu-mi plac egoiștii, infatuații imaturi și iresponsabili, nevricoșii, cei cu tardive crize de personalitate. Aștept de la un bărbat să respire o siguranță liniștită, să fie calm, cald, generos, sensibil, inteligent, relaxat, cu o bună dispoziție contagioasă, să fie, în chip firesc, curtenitor, oferindu-ți senzația de bine, de confort sufletesc". Domnilor, vă rog, corespunde cineva? Pentru ziua de azi, e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
în România Deltei Dunării, dar și a mizeriilor aruncate în râurile patriei etc. Suntem la Porțile Orientului, la Porțile Europei... Contraste. Masa Tăcerii, dar și Poarta Sărutului, vorbitoare... Brâncuși, dar și manele... Sper. Sperăm "Dum spiro, spero", vorba latinului. Cât respir, sper. În România pe care și-au dorit-o, deopotrivă, și Eminescu și Caragiale... V.P.: " Muzica este limbajul lui Dumnezeu", spunea Beethoven, titanul de la Weimar. Ce muzică preferă cărturarul Lucian Vasiliu? Mergi la Filarmonică, la Operă? L.V.: Am ascultat muzică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
o concluzie sau clauzulă. Odată cu Dumarsais (articolul "Construcție" din Enciclopedie), perioada tinde să nu mai fie decît o asamblare de propoziții legate între ele prin conjuncții. Totuși, Abatele Batteux insistă la fel de mult asupra ritmului: Am spus că nevoia de a respira este cea care a introdus spațiile în discurs; dar nu este singura cauză. Toate facultățile care concură la formarea discursurilor concură în aceeași măsură la exigența numerelor" (1824: 91), cît și asupra conexiunilor gramaticale: "Stilul periodic este cel în care
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
două terține cu rime amestecate (c+D+e), poemul respectă planul canonic al sonetului francez, alternînd canonic rimele feminine (A, D) și masculine: T80 PARFUM EXOTIQUE 11(XXII) Qand, les yeux fermés, en un soir chaud d'automne A Je respire l'odeur de ton sein chaleureux, b Je vois se dérouler des rivages heureux b Q'éblouissent les feux d'un soleil monotone; A Une île paresseuse où la nature donne A Des arbres singuliers et des fruits savoureux; b
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
pășit niciodată, sau un vis pe care nu am reușit să-l descifrez! Mă simt de parcă aș fi undeva deasupra mea, și nu știu dacă pot să ajung la mine... Știu că sunt, că exist, că trăiesc, dar... nu pot respira, nu pot să regăsesc liniștea pe care oi fi avut-o vreodată! Îmi e greu să sper că voi știi cândva să vreau pentru mine, voi ști să simt numai pentru mine, voi ști că eu și numai eu contez
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Mediu occidental ceea ce fusese Marea Mediterană pentru antichitate, asigurând orașelor debușeuri sigure, creând prin inițiativa și activitatea negustorilor germani un "imperiu maritim" în stare să rivalizeze cu toate statele care își disputau supremația în zonă166. Împotriva acestor orașe în care se respira un aer de libertate 167 -, limitând proliferarea și pretențiile lor, s-au ridicat marii baroni teritoriali (Landesherren), în demersul de a simplifica spre profitul lor Carta de privilegii. În tot cursul secolului al XIV-lea, aproximativ 20 de "case", unele
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Heinrich Heine până la frații Iacob și Wilhelm Grimm, care marchează acest schimb de generații. Spiritualitatea germană a fost dominată de personalitatea lui Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831), Friedrich Schiller (1759-1805) sau Gottfried Herder (1744-1803), promotorul "naționalismului cultural"341. Istoria muzicii clasice respira aerul german al acestei perioade: Johann Sebastian Bach (1685-1750), Joseph Haydn (1732-1809), Wolfgang Amadeus Mozart (1756-1791), Ludwig van Beethoven (1770-1827) sunt nume de mare rezonanță și aparțin istoriei universale 342. Ultimul amintit între aceștia, Beethoven, chiar dacă aparține clasicilor, apare ca
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Portul popular a dispărut. Nu mai există ateliere de costume la Pipirig. Oamenii sunt demoralizați. Prosperitatea actuală provine de pe timpul când erau salariați. Toate fabricile din Târgu-Neamț s-au închis. Străinii le-au luat pe bucăți. Micii întreprinzători abia mai respiră sub taxe. Preoteasa și muștele Humuleștiul s-a înfrățit cu satul Dendermonde din Belgia. Așa a primit școala televizor, dulapuri, mașină de scris, aparatură de laborator, echipament sportiv. Școala datează din 1921 și aici învață 500 de copii. Arhitectura repetă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cultura asociată cu istoria, etnologia, valorile estetice, ceremonii de deschidere și închidere, ștafeta torței olimpice, întreceri culturale și alte activități organizate pe perioada Jocurilor Olimpice. Îți mulțumim pentru pământul tău pe care am alergat. Mulțumim pentru aerul care ne permite să respirăm, Pentru apele care ne dau de băut, Pentru soarele care ne dă lumină. Respectul stă la baza M.O. la fel ca și principiile olimpismului. Toți cei care participă la activitatea sportivă ar trebui să se inspire din aceste valori
Fenomenul olimpic de la antic la modern by Liliana RADU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101004_a_102296]
-
a acordat atenție acestui aspect al gîndirii sale, nici că, mai tîrziu, adultul care rememorează această amintire din copilărie nu remarcă nici el acest lucru. Un "curent de gîndire" socială este de obicei la fel de invizibil ca aerul pe care-l respirăm. Nu-i recunoaștem existența, în viața normală, decît cînd ne opunem lui, dar un copil care-i strigă pe ai săi, care are nevoie de ajutorul lor nu i se opune. Dl. Blondel ar putea obiecta, pe bună dreptate, că
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
nordică, adică pe sub turnul „Cina pelerinului”. Cotind-o apoi la stânga, urmăm poteca ce ține șnur pe sub zidul vestic - refăcut al mănăstirii. Când am ieșit la loc deschis, zările ne primesc cu lumina prefirată pe muchea Repedii și Pietrăriei, lăsândune să respirăm în voie, cu gândul la pădurile Bârnovei și Dobrovățului. Dragă prietene, astăzi te voi duce prin locuri pe unde nu am călcat pe vremea drumețiilor noastre...Deschide-ți sufletul și hai să colindăm coclaurile, așa ca altădată. Urmăm neabătut creasta
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cât de cât de furia anotimpurilor. De zece ani locuiesc la ferma Théotime. O am de la un unchi îndepărtat care purta numele acesta. Cum e situată într-un sat îndepărtat, căldura o înconjură și, începând de prin iulie, nu poți respira cu plăcere decât în primele ore ale dimineții. Și asta doar dacă se mai face simțită și o adiere. Atunci poți sta lîngă pârâu, sub merișori, căci acolo dai de un aer proaspăt, care miroase a apă curgătoare și a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Să fim singuri. Între pereții camerei, mergeam și așteptam. În singurătate, îmi țineau de urât doar lacrimile de pe degetele mele. Ochii îi erau împăienjeniți de o durere adevărată, însă bucuria de a fi putut termina ultima frază îl făcu să respire adânc. Își aplecă ciucurii îndoiți pe care se mai țineau încă lacrimi și medită. Unu: declarație de dragoste. Bun, s-a făcut. Destul de bine. Asta pentru a-i trezi interesul; ca să exist iar în ochii ei. Doi: să sugerez că
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
Une page d'amour) (8) Nu văzuse niciodată o piele brună atât de frumoasă, o talie atât de cuceritoare, nici degete atât de fine, străbătute cum erau de lumină.243 (9) Jos, pe pod, mulțimea, oamenii îngrămădiți la umbra corturilor, respirau cu deznădejde. Apa, aerul, lumina aveau o splendoare ștearsă, zdrobitoare. (P. Loti, Pêcheur d'Islande.) (10) Toamna dealul este albastru sub un mare cer de ardezie, într-o atmosferă plină de o dulce lumină de un galben minunat. Îmi place
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
cu struguri înroșiți de soare, aceste voci matinale care urcau către camera lui liniștită, totul se amesteca în clipa trezirii la țară, la începutul delicioasei vacanțe de vară. (Alain Fournier, Le Grand Meulnes, cap. al XV-lea) (2) Plămânul bolnav respiră o binefăcătoare răcoare, privirea se odihnește pe tufele aurii care îi dăruiesc sufletului liniștita lor blândețe. (Balzac, Le Lys dans la valée) (3) Privirea fixă părea că îi este atrasă de paloarea extremă și dintre niște buze aproape lipite scăpă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
zece familii într-o colibă, chiar și zece persoane într-o cameră, cinci sau șase într-un pat, vârste și sexe amestecate, podurile la fel de hidoase ca pivnițele, cocioabe în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele în mână. Am insistat: Deci nu le deschideți niciodată? Niciodată, domnule! Imaginați-vă [...]. (Discours à l
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
chicotească. — Așa, pe viu? — Nu doare tare și nu durează mult. Și sonda nici nu e mare. E de grosimea unui creion. A durut foarte tare și a durat o veșnicie. Imobilizat de cei doi malaci, aproape că nu puteam respira. La un moment dat, i-am cerut medicului să înceteze supliciul. Nu eram unul din regii blestemați. Dar el nici n-a vrut să audă. A încetat brusc și a dispărut din încăpere. La fel, cei doi malaci. Am rămas
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
în pat și vorbea, când calm, când răstit. Am crezut întâi că vorbea la telefon. Nu, cu el vorbea. Am înțeles repede că făcea, bietul, exerciții de memorie. Era atât de trist! M-am întins pe pat, aproape fără să respir. — Eu mă numesc... Am o soție. Ea se numește... Am trei băieți. Cel mare are 19 ani. Al doilea are 17 ani, iar cel mic are 22 de ani. Soția mea are 43 de ani. Mama, ă..., ă..., mama are
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
spune astfel, durerea toată. Durerii i-a urmat spaima. Spaima că nu voi rezista. Stăteam întins, blocat de cele trei sonde, două pentru drenaj și una urologică, legate de pat, de „microfonul“ înfipt în gură, nu pentru vorbit, ci pentru respirat, de alte furtunuri și fire, cel cu care fusesem intubat, câteva prin care eram cuplat la niște aparate din spate, fixate în perete, câteva pentru perfuzii și altul care se termina cu un „păianjen“, o „caracatiță“, o „lipitoare“ cu tentaculele
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
Mă rog lui Dumnezeu, cât încă mai trăiesc, să nu mă lase să fiu mulțumit de mine însumi, de ceea ce am realizat. Aș vrea să las un mic semn, o discretă urmă a pașilor pe unde am trecut și am respirat, deoarece viața este un amestec de iubire, libertate, bucurie și pasiune alături de cei dragi. În 1944 am trecut prin război, refugiat fiind cu toate greutățile și neajunsurile inerente lui, fiind tânăr absolvent de liceu, neavând sprijin din partea nimănui, rătăcit prin
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]