9,893 matches
-
a obștei, situate pe dealurile și munții din împrejurimi.Aceste terenuri acoperite de fânețe și pășuni au permis locuitorilor din Livadia să se îndeletniciască cu creșterea și îngrijirea animalelor. Terenurile arabile din jurul satului și cele din grădinile de zarzavaturi din vatra satului, au o suprafață limitată, fiind insuficiente pentru asigurarea hranei zilnice pentru toți membrii comunității din Livadia. De asemenea solul este de calitate inferioară, terenul este sărac, și nu se pretează agriculturii de mare productivitate, cu toate că erau folosite îngrășăminte naturale
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
într-un vas special de copt mălaiul din făină de porumb. Aceste încăperi mici de vară, se mai numeau cu termenul generic de ,cuptor”, care includea atât cuptorul propriu-zis cât și încăperea (chiar clădirea). Cuptorul propriu-zis avea un spațiu ,anticameră”, vatră, unde se făcea focul care intra în cuptor (cu coșul de fum), iar deasupra focului era pusă o bară orizontală din lemn sau fier de care se agăța ,căldărușa” în care se prepara mămăliga, ciorba, se fierbea laptele și toate
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
terenuri pentru pășunatul animalelor, atât în împrejurimile satului dar mai ales pe dealuri sau la munte, terenurile erau fie sub formă de izlazuri sau parcele individuale, având lăcașuri sau stâne (la munte) unde locuiau păstorii.Aceste stâne aveau în mijloc vatra amenajată pentru făcut focul necesar la prepararea mâncării utilizând sistemul “căldărușe”, care era atârnată deasupra focului, iar procesul propriu zis era generatorul unei mari cantități de fum. În stână pe lângă pereți se găseau “paturi” pentru dormit, din “bârne”pe care
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
1 fruntaș și 13 mijlocași. Planul locurilor Locuitorești de pe proprietatea Doamnei Elenă Murguleț - Socoteală fălceacă a locurilor date foștilor alocași de pe proprietățile Coteni, Furnicari, Fundu și Rușii delimitează într-o oarecare măsură zonele de locuit și cele destinate arăturilor din vatra satului Ruși și Fundul lui Bogdan, "locuri de arătura din țarina cătunei Fundul în care intră și o casă, curătura ei din sat, a vătafului Costache....." Holt, localitate situată în partea de nord-est a comunei Letea-Veche, lângă șoseaua Calea Bârladului
Comuna Letea Veche, Bacău () [Corola-website/Science/300679_a_302008]
-
neolitic. Locul unde au fost descoperite vestigiile neolitice se numește ,Țitelca’’ și este o ridicătură de pământ naturală de dimensiuni reduse situată între șoseaua E85 și firului de apă al Siretului. În timp această primă așezare a devenit neîncăpătoare și, vatra s-a mutat către nord aproximativ 500 m pe un teren plat mai încăpător, care astăzi poartă numele de "Țintirim". În preajma anului 1500 tătarii în urma unei năvăliri au ajuns cu jaful pană la Țintirim, iar locuitorii de aici s-au
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
Țintirim, iar locuitorii de aici s-au retras în păduri pe valea pârâului Valea Seaca, unde au și rămas. Ulterior oamenii locului - excepție cei din satul Mândrișca - au fost împământeniți aici de Ștefan cel Mare în hotarele ținutului „Buciumeni” , noua vatră cât și răzășia moștenită fiind dăruite drept semn de prețuire pentru actele de vitejie. Acestea au fost vădite în lupta dată si câștigată de moldoveni la poalele codrului lui Făurel, când năvălitorii au fost învinși de locuitorii satelor din zona
Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/300709_a_302038]
-
iar cei noi, conducătorii, în virtutea puterii politice pe care o exercitau în toată țara. Cu scurgerea timpului și vitregia nemurilor, așa cum relatează și ep. Bandulovic, catolicii din Trotuș s-au împuținat și nu se mai respecta acest drept din bătrâni. Vatra veche a târgului a fost, după relația ep. Bandulovic, mai spre răsărit cu o milă ungurească, unde el a mai văzut fragmente din zidurile vechii bisericii catolice, dar rămâne fără răspuns întrebarea dacă vatra actuală a Târgului Trotuș este aceeași
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
mai respecta acest drept din bătrâni. Vatra veche a târgului a fost, după relația ep. Bandulovic, mai spre răsărit cu o milă ungurească, unde el a mai văzut fragmente din zidurile vechii bisericii catolice, dar rămâne fără răspuns întrebarea dacă vatra actuală a Târgului Trotuș este aceeași cu aceea care a fost pe vremea ep. Bandulovic. Cercetările arheologice nu au descoperit încă ruinele bisericii vechi de la Târgu Trotuș. Oricum, ea trebuie căutată pe lângă biserica ortodoxă căutată pe lângă biserica ortodoxă din localitate
Comuna Târgu Trotuș, Bacău () [Corola-website/Science/300706_a_302035]
-
Cașin este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Cașin (reședința) și Curița. Vatra satului Cașin este așezată pe valea Cașinului la vărsarea pârâului Curița în râul Cașin ocupând valea pe întreaga ei lățime, din dealul Lăzii, peste apa Cașinului, și până sub coastele dealurilor Buciumi și Podu Mare. Privit de pe unul din dealurile
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
o simfonie melancolică, dar nespus de armonioasă. Rătăcind de colo, colo multă vreme, printre tăcute oase a crucilor, întrebându-mă cine plânge oare, sau e chinuit de dor după aceste tinere ființe care n-aveau să se mai întoarcă la vetrele lor niciodată”." ”Societatea mormintelor Eroilor” a dezgropat pe toți scumpii noștri morți din cimitirul „Pârâul Sărat”, i-a transportat și reînhumat la Cimitirul din Onești, departe de locul unde luptaseră ei. Cimitirul din Cașin era o vie mărturie a luptelor
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
gura podului și scara de lemn pentru urcat în pod. Din tindă, drept înainte, intri într-o cameră mică unde locuiesc toți ai casei. Această încăpere are o singură fereastră, iar într-un colț se găsește o sobă mare cu vatră joasă, cuptor și hoarnă, sprijinită perichiciu cu doi stâlpi de lemn. Coșul sobei, scos din podul casei, este ridicat numai de o palmă de la podea având deasupra cabalaică - două cărămizi puse în picioare și rezemate una de alta, lăsând loc
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
Ghelaiesti, Botoșana, Lozna, Târpesti, necropole ce constau în 259 de morminte la Poienesti, 150 de morminte la Borosesti, precum și în Dolineni. S-au găsit obiecte de ceramică neagră, lustruită, cu buza fatetada și torți de formă literei X, cățeii de vatra, fibule de tip pomeranian, coliere în formă de coroană. Bastarnii practicau incineratia, depunând în urnă oasele incinerate sau în groapă. Mormintele erau de plan rotund sau oval, iar inventarele funerare erau modeste, ce constau în obiecte de ceramică cu urme
Bastarni () [Corola-website/Science/300735_a_302064]
-
1535-1545). Aceasta reiese dintr-un “Act de cumpărare al moșiei Măstănești”, mai exact a unei părți a acesteia, folosindu-se pentru delimitare denumiri ce se găsesc și astăzi în această comună. Hotarele moșiei se intindeau pe teritoriul comunei, inclusiv al vetrei satului. Prima atestare documentară a numelui de Chiojdeanca dateaza din 17 martie 1607 (DIR, sec. XVII, vol I, p.510 - dar documentul pare incert), așezarea dezvoltându-se în jurul locului de popas pe străvechiul drum ce venea din Transilvania, prin Pasul
Comuna Chiojdeanca, Prahova () [Corola-website/Science/300763_a_302092]
-
arendași; statul a cerut în instanță respectarea testamentului și Sultana Hrisoscoleu a trebuit să cedeze pământul statului în 1846. Satul Boboc a luat naștere pe la 1848, când un mocan, pe nume Radu Bobocu, a construit aici prima casă pe o vatră de sat veche; satul s-a numit la început Bobocu-Siliștea. Satul Roșioru (denumit și "Roșiori" în documentele vremii) a fost înființat în 1884 prin împroprietărirea de către stat a "însurățeilor", conform legii din 1879. Numele său provine de la cel al cavaleriștilor
Comuna Cochirleanca, Buzău () [Corola-website/Science/300805_a_302134]
-
pe locuitorii satului de vinarici: Cel mai vechi lăcaș de cult de pe teritoriul comunei este biserica Sf. Pantelimon din satul Ciobănoaia, construită din lemn în secolul al XVIII-lea de către căpitanul Constantin Bencescu și soția sa, Stana. Cea mai veche vatră de istorie este Sărata-Monteoru. Pe teritoriul satului s-au identificat vestigii ale unei așezări neolitice, cultura Aldeni II Stoicani, la mică distanță față de urmele unei alte așezări, de data aceasta din epoca bronzului. În același areal, urmele unei așezări fortificate
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
O altă minunată pesteră, este „peștera cu biluțe”, fiind situată în bazinul superor al Văii Bolzului, ascunsă în pădurea de fag și cunoscută de puțini vizitatori; comunică cu suprafața prin două intrări: gura peșterii și un mic aven. Prezența pe vatra peșterii, a mii de bile sferice, de dimensiuni diferite, conferă acestei peșteri o particularitate specifică , unică în felul ei - tocmai prin această zestre ce-i aparține. La fel ca și alte formațiuni calcaroase specifice în general peșterilor, (stalactite , stalagmite etc.
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
formând un rezervor subteran, ca o imensă “geoda” în care, prin cristalizarea calcarului dizolvat de ape , sau format și au crescut aceste bile, dealungul erelor geologice. Cu timpul peștera s-a golit parțial de apă, iar bilele au rămas pe vatra ei așa cum le-a crescut mama natură (după zona “bilelelor - oolite”, în peșteră întâlnim o minunată zonă de stalagmite-stalactite și „nuferi” din piatră iar apoi accesul este oprit de un lac subteran). Având în vedere aceste particularitați, considerăm că ar
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
în peșteră întâlnim o minunată zonă de stalagmite-stalactite și „nuferi” din piatră iar apoi accesul este oprit de un lac subteran). Având în vedere aceste particularitați, considerăm că ar fi necesară includerea ei în patrimoniul național și interzicerea circulației pe vatra peșterii unde nu se poate circula numai călcând pe bile care astfel cu timpul se distrug. Precizăm de asemenea, că peștera este foarte joasă, cu înalțime mică, accesul în ea fiind dificil; are două ramificații și o lungime de cca.
Fânațe, Bihor () [Corola-website/Science/300854_a_302183]
-
dacica și română, precum și în perioada prefeudala. Perioadă feudalismului este marcată de atestarea documentara a localităților aparținătore comunei Cetate, după cum urmează : Satu Nou ("Uberneudorf" în limba germană și "Felsőszászújfalu" în maghiară s-a dezvoltat de-a lungul pârâului Budușel. Prima vatra a satului a fost mai jos pe locul numit "Husalserfen", ulterior satul mutându-se mai sus pe cursul apei și pe culmea de deal unde se va întemeia "Oberneudorf" (Satu Nou de Sus), mai tarziu satul se mută pe actualul
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
serie de dealuri: Pleșca, Bunguri, Lazuri, se află în județul Bistrița-Năsăud, la o distanță de 18 km de municipiul Bistrița, la 3 km față de centrul de comună Șieu-Măgheruș și la 1 km de DN17 care face legătura între Dej și Vatra Dornei. În urma cercetărilor arheologice efectuate pe raza localității s-a dovedit existența vieții omenești pe acest teritoriu încă din comuna primitivă. În anul 1959 au fost descoperite de către arheologii de la Muzeul județean Bistrița-Năsăud, fragmente de vase din perioada orânduirii comunei
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
și satul Crainimăt, iar din anul 1453 sunt amintite și localitățile Șieu-Măgheruș și Arcalia. Urmele și dovezile arheologice ne permit să tragem concluzia că pe aceste meleaguri au locuit oameni din cele mai vechi timpuri. Aceste descoperiri arheologice făcute în vatra satului ne îndreptățesc să afirmăm că zona a fost locuită din perioada mijlocie a epocii neolitice. În urma cuceririi Daciei de către romani, și satul Chintelnic s-a aflat sub ocupația romană deoarece castrele de la Orhei și cel de pământ de la Livezile
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
Ciuceti, în Bujac, la a Olii (săpata cam prin anii 60), În afara satului erau : Fântână Foarelui (a Faurului ? ) pe amplasamentul fostului sat, lângă drumul național Oradea - Deva Fântână din Ciuceti, părăsita Fanfanile din Zoampa Curiozități: Din bătrâni se știe că vatra satului a fost în perimetrul cuprins între podul de la Topili, fântână Foarelui, la piatră, Zoampa și la Cruce ( Laza Miron, a Vuchii, 1995) În zona de sub podul de la “Topili”, si Rovina spre Crisul Negru se găsesc bucăți de zgură de
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
însemna noi jertfe materiale pentru țărani. Acolo unde situația era foarte grea, dr. Ioan Ciordas s-a implicat personal: ... face donații bisericilor din Pocola și Sânmartin ... (Prof Dan Ispas) - 1920 -1922, văduva Ciordas, propune satului Sanmartin să se mute cu vatra la “Drumul Mare”, pe lângă vechiul amplasament, promițând fiecărei familii care se mută, împroprietărirea cu 20 ari, în locul numit “La Hodai” (Odăi ?!? ) (memoria anonimă) Este singurul sat din zona unde a existat o singură religie, cea ortodoxă, în celelalte sunt ortodoxă
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
arheologic, în lunile februarie - martie 1999 au fost efectuate recunoașteri de teren pe valea Crișului Negru și a fost descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de hotar numit "La Piatră" vatra de locuire a satului , cimitirul și punctul unde se află biserică. În luna mai a fost trasata în vatra așezării medievale o secțiune de control cu dimensiunile de 50 x 2 m. A fost scos la lumină material arheologic care
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
descoperit amplasamentul medieval al așezării Sânmartin de Beiuș. Prin periegheze repetate au fost localizate în partea de hotar numit "La Piatră" vatra de locuire a satului , cimitirul și punctul unde se află biserică. În luna mai a fost trasata în vatra așezării medievale o secțiune de control cu dimensiunile de 50 x 2 m. A fost scos la lumină material arheologic care probează că a fost locuită în evul mediu între secolele X / XI - XVI . A fost dezvelita totodată o gospodărie
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]