9,864 matches
-
eram așteptați de scriitorii de aici, membri ai Uniunii scriitorilor sovietici. Am fost călăuziți de un cazac cu înfățișare masivă, care a scris romane despre căzăcimea Donului. La hotelul aeroportului, ne-a servit o tovarășă cu forme masive, curată și veselă, cât am stat de vorbă cu căpitanul aeroportului și romancierul cazac. Am dormit foarte bine, însă foarte puțin într-un hotel comod cu camere largi. La ora 6 1/2 am plecat; am urcat la 2500 m. altitudine, în vederea Mării Negre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unui bogătaș. (..................) 13 milioane dinari. Portretul de la primărie a lui Tito mai tânăr (blond roșcat). Tren pitic pe malul mării, care cotește în lungul coastei parcă ar căuta copii ca să se joace cu ei, și chemându-i c-o sirenă veselă. Un răspuns al lui B. Shaw bătrân: "Teatrul merge destul de prost. Shakespeare a murit. Molière deasemeni; Și eu nu mă simt tocmai bine." Lacul Neretva (Narento) în curs de creație. Cetățile și orașele de pe coasta Dalmației au avut a suferi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
prietine, s-a supus cu voie-bună ungureanul. S-a stârnit în îmbulzeala adunării un râs în cascade, de l-au auzit plutașii care-și legau lângă podul Bistriței catargele. La veselia generală s-a adăogat și mașinuța care a chiuit vesel în partea de sus a trenișorului și lumea s-a grăbit să se acațe pe platforme. Cerul de-asupra pădurilor de brad era siniliu ca vioreaua. 10 Septembrie 1956 Miercuri, 12 septemvrie [VOVIDENIE-NEAMȚ] La ora nouă, în liniștea însorită din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Poiana Raiului. Acolo se găsește o bisericuță înoită de curând, câteva chilii ș-o casă cu acoperiș înalt șindrilit. În ograda împrejmuită cu răzlogi din latura Pocrovului, câteva oițe, două văcuțe și Golovici măgărușul. E un măgăruș înțelept, cu ochii veseli, care se bucură de câte ori coboară la sfânta mănăstire Neamțu. Bunăvoia lui rămâne statornică și cînd suie la deal cu merinde pentru schit, pe poteca destul de priporoasă după ce treci Izvorul Maicii-Domnului. Înțelepciunea lui s-a dovedit în diferite chipuri. Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vor merge pe urma copiilor lor”. După sfaturile lui Neagoe, comandantul trebuia să se arate în fața dușmanului său cu veselie „să nu înțeleagă nicicum despre tine că ești înspăimântat sau că fața ta este schimbată, ci să te arăți lor vesel.” Din relatarea lui Dlugosz, reiese că Ștefan cel Mare ar fi intenționat să se retragă, hărțuind oastea otomană, spre Camenița, unde ar fi urmat să se facă joncțiunea cu oastea polonă și, cu forțe unite, să-i atace pe turcii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
uciși în luptă, iar șeful hoardei a reușit să scape doar cu un singur cal. În timp ce Baltazar de Piscia și-l imagina pe domn plin de mâhnire, Dlugosz, dimpotrivă, scria că Ștefan „având o inimă de o rară vitejie, totdeauna vesel și neobosit, mai cu cruzime se aruncă... asupra turcilor”. Este adevărat că după victoria de la Vaslui, Dlugosz îl admira fără rezerve pe Ștefan, dar trebuie să-i acordăm lui credit mai mult decât lui Baltazar, care scria tocmai din Breslau
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dispărut are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
are nevoie de însoțirea cu zorii, neofiții merg spre răsărit și se întorc inițiați de pe tărâmul soarelui. Un basm din colecția Ispirescu sintetizează perfect funcția de călător total a soarelui: „el dimineața stă în poarta raiului, și atunci este vesel, vesel și râde la toată lumea. Peste zi este plin de scârbă, fiindcă vede toate necurățiile oamenilor și daia își lasă arșița așa de cu zăpușeală; iară seara este mâhnit și supărat, fiindcă stă în poarta iadului; acesta este drumul lui obicinuit
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să chiue, de mama focului. Mare lucru de nu samăn eu ei. Oamenii îi ziceau lui Vasile Sofroni Iftime și Ciobănosu. Deși era văr drept cu bunicu meu V. S. Iftime nu sămăna nici de feli cu el. Era foarte vesel și pâclișit, nu spunea o vorbă-două, să nu te bușească râsul. Mama lui a fost din Ciumulești Gane județul Suceava. A avut două surori: Maranda și Mărioara, au murit nemăritate. Când eu îl suparăm cu ceva el spunea: "Ghiorghi! să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai ziceau Ciobănosu, că era foarte bărbătos. Când am venit acasă de Crăciun, am găsit pe bunica Ancuța, mama mamei mele, foarte slăbită și cu un chic de suflet. Tușea foarte tare și se înădușea. Nu mai era zglobie și veselă, cum am știut-o eu la început, era foarte supărată și ca vai de ea ! Mi-a spus să mă duc pe la ea când voi pleca la școală, la Iași. Și m-am dus, m-a sărutat, m-a desmerdat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
-și bastonul cu semnul crucii deasupra și iar îl asemăn cu sf. Iacob. Ajung apoi la Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat, alternate cu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de religie undeva lângă Bari. Discuția se încinge dată fiind afinitatea de interese, dar și datorită vivacității profesoarei care îmi spune că pe camino își exercită o virtute pe care nu prea o are, aceea de a tăcea. Este simpatică, veselă deși are un picior bandajat. îmi vorbește cu multă satisfacție despre activitatea ei în liceu cu elevii, despre colaborarea cu preoții și repetă de mai multe - ori că în școală trebuie să fie neapărat și un preot. Adesea, elevii vor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
14:30 ajung la destinație, la Boadilla del Camino, și mă reped la primul han. Intru în curtea veche plină cu mese și bănci din piatră. Numeroși pelerini stau întinși pe iarbă, la umbra copacilor, îngrijindu-și picioarele sau discutând veseli și mulțumiți. Din grupul lor se apropie de mine un tânăr cu o alură sportivă, se prezintă și- mi dă trista informație că toate locurile sunt ocupate. Mă consolează însă spunându-mi că după 200 de metri există un alt
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în Spania. Prin localitate, după ora 17, când se redeschid magazinele mișună pelerinii cu sacoșe cu mâncare sau alte lucruri de care au nevoie pe camino. îi recunoști imediat după mers, după bandajele de la picioare sau după fața lor senină, veselă chiar. La ora 19 la intrarea în han trei surori susțin un emoționant și foarte frumos program muzical la care încearcă să-i antreneze pe pelerini. Cred că participă cam o treime dintre cei cazați. O soră susține cântările, variate
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încercarea ta de a scoate fraudulos din patrimoniul ministerului opere de artă valoroase. Dacă vrei argumente suplimentare, vino aici să vezi cine este autoarea. Dacă nu mă înșel, cele două tapiserii erau opera Anei Lupaș. Când am trecut la capitolul veselă și tacâmuri, era propusă casarea a jumătate din seturile de farfurii și tacâmuri de alpaca. Unde sunt procesele-verbale de constatare a daunelor? Păi, le facem zilele astea . Ce spui, domnule? Ce masă sau recepție s-a organizat în ultimele trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o profundă angoasă, pentru a mă lupta cu un soi de neliniște interioară. Când mă aflu în lume, sunt sociabil, vesel, dar prin temperament sunt un deprimat. Acum, aproape nu mai scriu, dar pentru mine scrisul a fost mereu un tonic, un fel de terapie. După ce scriu o pagină, mă surprind fluierând. Sunt convins că dacă nu aș fi scris eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Început să-i scadă și totul a intrat În normal după revederea cu Bunicii. Mica balerină Ciuchița cu păpușa Ciuchița la Concursul de recitări al copiilor Împreună După zeci de ani, toată copilăria ei Îmi pare o poveste, cu clipe vesele și triste, cu frământări și zbucium, Într-o lume care devenea din ce În ce mai urâtă. Milly, mai realistă, nu vedea nici o ieșire, mergând pe drumul ales. Eu, mai visător, mă vedeam adesea "omul cu mârțoaga" din piesa lui G. Ciprian și așteptam
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
unele momente de destindere tinerească. Adesea duminica eram vizitați de fratele Lia, holtei În căutarea jumătății și de unele colege ale lui Milly, studente În București. Între ultimele o menționez pe Viorica Șerban, "trăznita", care Împreună cu Lia formau un cuplu vesel, contaminant, de unde și ideea de a-i uni. N-a ținut totuși. N-a ținut nici căsătoria cu Sofica, o altă prietenă de-a noastră. L-a cucerit Însă foarte repede și definitiv Lidia, fata preotului din Bolentin, cu care
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Iași, conf. dr. George Drugociu, m-a prezentat rectorului Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", prof. dr. ing. Constantin Pântea, un bătrânel de o bunătate rară, asemănător prof. dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona Podu Roșu, respectiv Aleea Rozelor nr. 24, etj. 2, apartament 12 la care a renunțat În favoarea
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
produce "ruptura Ardealului de România", prin centrifugarea produsă de învârtirea nervoasă a Pământului în jurul axei sale, printre lucrurile pe care o să le regret va fi și faptul că Al. Cistelecan "a rămas dincolo". (AAG) Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie Domnule Al. Cistelecan, sunteți unul dintre cei mai crezuți critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreaptă, egală, fiecărei generații. O generație, după părerea mea, e ca o crisalidă de fluture care autodistrugându-se... rămâne. Un fel de "la moartea generației '80 nu plânge nimeni". Ce rămâne după "decesul" generației noastre? Optzecismul merită, într-adevăr, un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămâne o mare poezie. Și mai sunt șanse să rămână și o mare proză, dacă prozatorii vor abandona ideea că datoria lor e să fie niște torționari ai cititorilor. Și se pare că au cam abandonat-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
orice preț, ardelenii tot caută nordul, ca să stabilească unde e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și la nu știu ce fotbalist moldovean ratangiu, Fănuș Neagu făcea o remarcă vesel/ ironică/ supărată spunând: Cine a mai văzut poet oltean și fotbalist moldovean...". Crezi că există vreo urmă de adevăr în ceea ce spunea Fănuș Neagu? Se poate vorbi de vreo urmă de segregare? Crezi că e vreo relație între locul nașterii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care bietul poet o dă cum poate, de cele mai multe ori nu tocmai pe terenul lui. Cine crede că înaintarea în abatajul limbii și în subteranele limbajului, această muncă de noapte a poetului, duce la descrețirea frunții sau la epigrame vesele se înșeală. Poezia este cunoaștere de noapte, cu tot ce decurge de aici. Cititorul nu trebuie însă să știe ce anume riscă poetul, e de ajuns să aibă pe masă minereul adus de scufundător. Cei care mă citesc sunt oameni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Chivu a afirmat că editura care mă publicase nu a avut prea mult gust făcând asta! Astea sunt două extreme ale receptării critice a cărților mele, însă te asigur că linia mediană trebuie căutată, acolo e soliditatea receptării. Vezi ce veselă e lumea criticii de la noi și cât de divers se poate exprima ea? De aia o iubesc pe Ștefania Mincu, fiindcă m-a intuit destul de bine: sunt un sceptic de extracție latină, cum bine îi șade unui poet din sudul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
logică și nici un fel de Dumnezeu. E o simplă bolboroseală, care uneori încearcă să imite chiar o stare mistică. Ai impresia că autorul, incapabil să se scufunde în adâncimea propriului eu, și-a scufundat capul într-un lighean de spălat veselă și prin bolboroseală încearcă să imite marea poezie, care este un har al lui Dumnezeu. Uneori apa aceasta din care vorbesc poeții duhnește de-a dreptul pestilențial. Cred că și diavolului i se face rău când, ciulindu-și urechile sale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]