9,695 matches
-
de la 1709 la 1711"". Vechea biserică de lemn de la Putna s-a distins în istoria românilor prin aura acestei legende, care i-a însoțit și protejat existența de-a lungul veacurilor. După însemnarea cronicarului a urmat și protecția cancelariei domnești. Voievodul Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726) însemna într-un hrisov din 17 martie 1723 următoarele: Așadar, în conștiința moldovenilor de altă dată, nimbul de întâietate al Mănăstirii Putna între numeroasele ctitorii domnești și boierești ale țării se trăgea de la această
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
evidență valoarea documentară deosebită a bisericii de lemn de la Putna pentru istoria arhitecturii de pe cuprinsul României. Tradiția ridicării acestei biserici cu o jumătate de veac mai devreme, la mijlocul secolului al XIV-lea, cu rolul de necropolă voievodală în urma decesului legendarului voievod Dragoș , nu este confirmată de cercetarea științifică. Aceasta nu exclude rolul inițial de necropolă voievodală al acestei biserici, pe care l-a putut prelua înlocuind o biserică mai veche. Lemnele vechi prezintă semne de numerotare, folosite la desfacerea și mutarea
Biserica de lemn din Putna () [Corola-website/Science/311970_a_313299]
-
le-a realizat portretele. Din această privință Lecca este considerat un înaintaș al scriitorilor Grigore Alexandrescu, Vasile Cârlova sau Dimitrie Bolintineanu. Desenul lui Mihai Viteazul realizat de pictor este conceput naiv, stângaci și are o expresie neexpresivă. Se știe că voievodul a fost stângaci, ori în portret are în mâna dreaptă o sabie arcuită, fapt care nu respectă adevărul istoric. Pe cap poartă o căciulă asemănătoare cu cea a lui Radu Negru Basarab și care nu are nimic în comun cu
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
fost stângaci, ori în portret are în mâna dreaptă o sabie arcuită, fapt care nu respectă adevărul istoric. Pe cap poartă o căciulă asemănătoare cu cea a lui Radu Negru Basarab și care nu are nimic în comun cu căciula voievodului. Privind portretul se poate observa că pare a fi altcineva decât Mihai Viteazul, așa cum a rămas el în memoria istorică românească. Paloșul înfricoșător contrastează puternic cu figura blajină. Barba domnitorului nu seamănă cu nimic din ce se cunoaște din bogata
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și fondul are o pensulație sigură pe o compoziție unitară. Constantin Lecca a realizat mai multe compoziții istorice care-l înfățișează pe Mihai Viteazul, majoritatea lor fiind făcute în perioada în care Nicolae Bălcescu a scris epopeea "". Un portret al voievodului făcut de Lecca a existat în sala mare a Colegiului Național „Andrei Șaguna”. După cum spune Barbu Theodorescu, această lucrare a fost diferită ca abordare de desenul din "Biblioteca românească", voievodul fiind înfățișat cu celebra sa căciulă, cu mantie domnească și
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
în care Nicolae Bălcescu a scris epopeea "". Un portret al voievodului făcut de Lecca a existat în sala mare a Colegiului Național „Andrei Șaguna”. După cum spune Barbu Theodorescu, această lucrare a fost diferită ca abordare de desenul din "Biblioteca românească", voievodul fiind înfățișat cu celebra sa căciulă, cu mantie domnească și cu agrafa cu briliante și pene. Așa cum spune Candid Mușlea, tabloul a fost făcut după o veche stampă ce exista la Viena sau Buda. În anul 1840 și 1845, Constantin
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
urmă noapte a lui Mihai Viteazul" în anul 1829 și portretul lui Ștefan cel Mare în anul 1830. Acesta din urmă a avut ca inspirație o litografie a lui Gheorghe Asachi din perioada 1822 - 1823, făcută după o efigie a voievodului care se afla în acele timpuri la Mănăstirea Putna. Muzeul de Artă din Iași are între exponatele sale pictura "Dragoș Vodă la vânătoare", lucrare care a fost donată de către Ministerul Școalelor în data de 15 iulie 1868. În anul 1857
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
care-l înconjoară pe erou. Personajele, în majoritatea lor conțin în ele o vibrație patriotică specifică perioadei pașoptiste. La fiecare lucrare prim planul este dominat de figura domnitorului, el fiind reprezentat cu multă energie, ținută și demnitate în priviri. Prestanța voievodului este completată cu prisosință de către masele populare, care își aduc în final aportul la surprinderea momentului istoric celebrat. Dacă privitorul își permite o clipă de răgaz în analizarea compoziției "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul", poate surprinde determinarea
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
lui Lecca, precum ar fi "Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia". Pictorul a dat importanță reprezentării personajelor indiferent de clasa socială din care făceau parte. A fost egal în reprezentarea boierilor ca și în cea a țăranilor sau a voievozilor. Pe de altă parte, unele dintre compoziții sunt prea schematice și de câte ori a înfățișat caii ei au ieșit nereușiți, cu picioarele "înțepenite" și capetele "lipite" de trup, fără a da senzația de forță și de mișcare maiestuoasă. Barbu Theodorescu consideră
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Prima mărturie despre Mănăstirea Barnovschi o avem de la cronicarul Miron Costin care a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Bârnova din apropierea orașului Iași, precum și Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin, domnitorul Barnovschi
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
mâini. În pronaos pe peretele nordic se afla pictat portretul ctitorului, iar pe peretele sudic portretul mamei sale. Sub aceste portrete se aflau inscripții în limba greacă. Astfel, sub portretul domnitorului se afla următoarea inscripție: "În veci pomenitul Miron Barnovschi Voievod, ctitorul acestei sfinte mănăstiri cu hramul Adormirea Maicii Domnului, în anul 1627", iar sub cel al mamei sale scria: În veci pomenita mama lui Elena Doamna și pentru dumnezeiasca și îngereasca schimă schimbându-și numele în Elisbeta monahia". Călătorul Paul
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
prin 1627-1628 și un chivot de argint care se păstrează astăzi la Mănăstirea Galata. Pe acesta se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: "Acest chivot l-a făcut binecredinciosul și de Hristos iubitorul Domn Io Miron Barnovschi Voievod, în nou zidita sa mănăstire, unde este hramul Adormirea Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 7136". Arhidiaconul Paul de Alep (secretarul Patriarhului Macarie al Antiohiei) susține că domnitorul Miron Barnovschi-Movilă ar fi fost înmormântat în prima încăpere a Bisericii
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
donate de ctitor. Clopotul mare are 400 kg, cel mijlociu 300 kg și cel mic 70 kg. Clopotul mare a fost turnat în 1628 la Liov, după cum atestă inscripția în limba slavonă: "Binecredinciosul și iubitorul de Hristos Io Miron Barnovschi Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, au făcut acest clopot în mănăstirea sa din nou zidită, unde este hramul Adormirea Prea sfintei Născătoare de Dumnezeu, în târgul Iașilor, la anul de la nașterea lui Hristos 1628". Pe marginea de jos
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
turnat Gergius Frank Leopoli în anul Domnului 1628 g(henar)". Clopotul cel mic, de 70 kg, are o inscripție în limba română cu caractere chirilice în care se spune că a fost turnat în 1715 întru pomenirea lui Miron Barnovschi Voievod: "Lăudați pre Dumnezeu în glas de trâmbiță. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223". Funcționând anterior ca mănăstire, în incintă au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
în limba română cu caractere chirilice în care se spune că a fost turnat în 1715 întru pomenirea lui Miron Barnovschi Voievod: "Lăudați pre Dumnezeu în glas de trâmbiță. Acest clopot (s-a turnat) întru pomenirea lui Io Miron Barnovschi Voievod. Leat 7223". Funcționând anterior ca mănăstire, în incintă au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte anexe utile pentru călugări și pentru oaspeții înalți care vizitau Iașul. Clădirile inițiale din secolul al XVII-lea s-au deteriorat în timp
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
scaun după mitropolitul țării. Documentul emis de cancelaria lui Alexandru cel Bun în 1408 dovedește că la acea dată exista deja un lăcaș de cult cu hramul "Sfânta Vineri" ("Sfânta Paraschiva") pe locul actualei Episcopii. Era o biserică domnescă din moment ce voievodul țării o alesese ca loc de veșnică odihnă pentru mama sa, dar nu avem date certe cu privire la anul construcției. Credem însă că nu greșim dacă afirmăm că prima biserică de zid la Episcopia Romanului a fost ridicată într-o perioadă
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
dar nu avem date certe cu privire la anul construcției. Credem însă că nu greșim dacă afirmăm că prima biserică de zid la Episcopia Romanului a fost ridicată într-o perioadă anterioară domniei lui Alexandru cel Bun, probabil prin grija tatălui acestuia, voievodul Roman I (1391-1394), căruia "Târgul de Jos" i-a moștenit și numele. Cea ce știm sigur este faptul că în 1415 Alexandru cel Bun a cerut pictorilor Nichita și Dobre să zugrăvească această biserică, semn că lucrarea în discuție fie
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
emise 1458, 1465 și 1488 sub denumirea de "Sfânta Parascheva". Nu se cunosc intervenții constructive mai ample din acea perioadă, semn că așezământul se afla în bună stare de funcționare și că, în această parte a țării, întreaga atenție a voievodului s-a îndreptat spre Cetatea Nouă de la Gâdinți, singura capabilă să zăvorască porțile sud-estice ale Moldovei. Mulți s-au întrebat de ce Petru Rareș a considerat necesar să înceapă biserică nouă la Episcopia Romanului. Trecerea timpului și intrarea în ruină a
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
Constantin, după cum rezultă din textul inscripției originare, în care numele fiului cel mare (Iliaș) a fost șters ulterior, în urma trecerii sale la islamism: Cu voia tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, închinătorul Treimii și credinciosul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei cu de Dumnezeu încoronata Doamna Elena și cu Dumnezeu dăruitele lor odrasle ... Ștefan și Constantin a început această biserică de la ultimele temelii în numele Prea Cuvioasei Parascheva, în anul 7050. Dar neajungând până la sfârșit
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
De altfel și școala slavo-română înființată pe baza documentului semnat de Grigore II Ghica la 25 decembrie 1747 și-a desfășurat activitatea sub îndrumarea nemijlocită a Episcopiei, iar la 1 aprilie 1823, dascălul angajat la școala românească de pe lângă Biserica "Sfinții Voievozi" este plătit cu 600 lei pe an tot de ierarhul episcopal. Chiar și după aplicarea Regulamentului Organic, școala publică înființată în 1832, la care a funcționat ca profesor Ioan Nanu, și-a organizat cursurile sub îndrumarea și prin grija episcopului
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului () [Corola-website/Science/311359_a_312688]
-
lucrarea "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”" (Ed. Fundației Culturale Române, București, 2000), criticul Călin Căliman scria că "Nemuritorii" este „un film patetic - despre niște foști oșteni ai lui Mihai Viteazul care au pribegit prin lume și revin in țară cu drapelul voievodului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„La 1611, 13 cavaleri rătăcesc prin Europa purtând idealul politic al fostului lor voievod: neatârnarea. Revenind în patrie, ei constată că noul domnitor, care nu
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
care au pribegit prin lume și revin in țară cu drapelul voievodului”. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„La 1611, 13 cavaleri rătăcesc prin Europa purtând idealul politic al fostului lor voievod: neatârnarea. Revenind în patrie, ei constată că noul domnitor, care nu le împărtășește visul, îi întâmpină cu foc și pară. Senzațională compoziția comică vecină ba cu grotescul, ba cu macabrul, a estropiatului lui Nicolaescu, personaj baroc plin de vigoare. În
Nemuritorii () [Corola-website/Science/311357_a_312686]
-
în Braniște de a tăia, pentru că acel om, ce va tăia, Părintele Episcop să fie volnic a-i face dojană și pedeapsă...” Prima atestare a acestei păduri cu numele de "Crâng" datează de pe 23 octombrie 1568, când Alexandru II Mircea, voievod al Țării Românești a folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
cu capul de bour având coarnele recurbate în afară, apare și pe monedele moldovenești emise de Petru I Mușat. Majoritatea sigiliilor domnești, conținând elementul constitutiv obligatoriu, au legenda în limba slavonă, de exemplu: „"Печать ио Романа воевода Земле Молдавской"” („pecetea voievodului Roman al Țării Moldovei”) atârnată de documentul din 30 martie 1392. Sigiliul atârnat de gramota semnată de Alexandru cel Bun are legenda: „"Печать Олександра воеводы, господарь Земли Молдавской"”. Începând din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]
-
stea cu cinci colțuri, roza plasată la stânga botului fiind redată cu petale, iar globularul semilună rămânând sub aceeași formă. Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „"Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской..."” : „pecetea voievodului Ștefan al Țării Moldovei”. Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare sub o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări
Stema Principatului Moldovei () [Corola-website/Science/312315_a_313644]