85,646 matches
-
a tuturor elementelor non-turcești pe calea constituțională. Pentru ei „otoman” înseamnă „turc” și politica lor actuală de„ otomanizare” înseamnă asimilarea elementelor non-turcești în mortarul turcesc.” Talaat, împreună cu Enver și Cemal, au reprezentat facțiunea radicală a comitetului. În 1913 facțiunea a preluat în cele din urmă puterea printr-o lovitură de stat violentă ce a stabilit dominația celor Trei Pași, care a fost, de asemenea, cunoscută sub numele de „triumviratul dictatorial”. Cei Trei Pași au fost responsabili în mare măsură pentru intrarea
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
vederea corupția miniștrilor proveniți din cadrul CUP. Talaat Pașa avea o reputație de om curajos și patriot, părând tipul de individ care ar fi dispus să suporte consecințele acțiunilor sale. În momentul ocupării Constantinopolului Izzet Pașa a demisionat. Tevfik Pașa a preluat poziția de Mare Vizir în aceeași zi în care navele britanice au intrat în Cornul de Aur. Tevfik Pașa a condus guvernul otoman până la 4 martie 1919, când a fost înlocuit de Ferid Pașa, ce a dispus arestarea membrilor de
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
de Fizică și Științe Naturale din Geneva ("Société de Physique et d'Histoire naturelle de Genève") (SPHN). În 1807 Augustin a fost numit profesor de botanică la facultatea de medicină al universității din Montpellier, iar, trei ani mai târziu, a preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie) la universitatea de acolo (până în 1834). Tot în 1817 a fondat grădina botanică a orașului
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
Physique et d'Histoire naturelle de Genève") (SPHN). În 1807 Augustin a fost numit profesor de botanică la facultatea de medicină al universității din Montpellier, iar, trei ani mai târziu, a preluat conducerea acesteia. Revenit la Geneva în 1816, a preluat un an mai târziu, a fost însărcinat cu conducerea facultății de istorie naturală (botanică și zoologie) la universitatea de acolo (până în 1834). Tot în 1817 a fondat grădina botanică a orașului ("Jardin botanique des Bastions"). Între anii 1830 și 1832
Augustin Pyramus de Candolle () [Corola-website/Science/336692_a_338021]
-
tablourile sale au fost aproape exclusiv axate pe pictura de gen și cea a compozițiilor cu tematică religioasă. Alegerea acestei tematici din urmă, a fost influențată de faptul că tatăl său a fost președintele Bisericii luterane din Wolkenburg, Uhde a preluat astfel principiile creștine ale părintelui său. Cu toate că realismul social prezent în operele lui von Uhde a fost deseori criticat ca fiind vulgar sau ca un stil de reprezentare al urâtului, acest realism a întrunit o mulțime de admiratori ai creațiilor
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a 2-a britanică, în frunte cu unitățile Corpului XXX britanic trebuia să înainteze rapid, timp de două zile, spre culoarul cucerit de parașutiști, preluând pozițiile cucerite de aceștia și să traverseze Rinul. Dacă planul ar fi funcționat, ar fi deschis drumul aliaților spre inima Germaniei și, sperau comandanții, i-ar fi forțat liderii naziști să capituleze până la sfârșitul anului. Dat fiind faptul că Divizia
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și ea la operațiunile de cucerire a podurilor. Obiectivul diviziei era asigurarea securității drumului, a podurilor de cale ferată și de pontoane de peste cursul Rinului inferior la Arnhem pentru o perioadă de două-trei zile, până când sarcinile lor urmau să fie preluate de Corpul XXX. Încă de la început, Urquhart a fost foarte limitat în ceea ce privește pregătirea și transportul trupelor pentru bătălia ce avea să vină. Comandamentul IX al avioanelor de transport SUA avea disponibilă pentru acțiune doar o capacitate limitată. În același timp
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
-a SS era în plin proces de pregătire a reîntoarcerii în Germania, iar Harmel se dusese la Berlin încercând să obțină recruți, arme și provizii pentru unitatea sa. El a primit ordinul să se deplaseze rapid la Arnhem și să preia comanda. Între timp, „Obersturmbannführer” Ludwig Spindler, comandantul regimentului de artilerie al diviziei, o organizat rapid un „grup de luptă” - „Kampfgruppe Spindler”. Dacă la început grupul avea doar 120 de oameni, efectivele sale au crescut în timpul luptelor prin cooptarea a 16
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru asigurarea securității zonelor de aterizare. Batalionul 2 al Regimentului „South Staffordshire” s-a deplasat la Wolfheze, Batalionul 1 al Regimentului de grăniceri a asigurat apărarea zonei de parașutare „X”, iar Batalionul 7 al Regimentului regal de grăniceri regali au preluat apărarea zonei de parașutare „Y”. Aici, grănicerii britanici au prins în ambuscadă Batalionul SS olandez, care se deplasa de la Ede spre Arnhem. Unitățile de artilerie aeropurtată și cartierului general al diviziei s-au deplasat în Wolfheze și Oosterbeek. În această
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
perimetrului apărat de forțele britanice pentru restul zilei, dar aliații au rezistat tuturor asalturilor inamicilor. Generalul Hicks, care se afla în zona apărată a zonelor de aterizare, a fost informat că în lipsa lui Urquhart și a lui Lathbury, trebuia să preia comanda diviziei. Lui i s-a ordonat să trimită una dintre unitățile pe care le comanda, Regimentul „ South Staffordshire”, (care avea efective incomplete, restul unității urmând să ajungă în zonă cu al doilea val de transport), la Arnhem, să participe
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă, care asigurau apărarea căilor de acces spre oraș. Maiorul Richard Lonsdale a preluat comanda asupra unităților periferice, care se retrăseseră din Arnhem cu o zi mai înainte și care fuseseră țintele atacurilor foarte puternice de-a lungul drumului de retragere spre Oosterbeek. Aceste sector a fost ceva mai târziu numit „Forța Lonsdale” și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
ia legătura radio cu comandantul diviziei și a aflat că este puțin probabil ca pozițiile sale să primească întăriri. Ceva mai târziu, la 13:30, Frost a fost rănit la picioare de explozia unui proiectil de mortiere. Maiorul Gough a preluat comanda unității, dar situația s-a înrăutățit atât de mult încât s-a ajuns la concluzia că poziția avea să ajungă în scurtă vreme de neapărat. Numeroase clădiri folosite de britanici pentru adăpostirea răniților au fost distruse sau incendiate. Din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
despre trecutul ei de curtezană. Zorbas o alintă cu numele de „Bubulina” (inspirat de eroina greacă) și o seduce după ce-i cântă la santuri. A doua zi, mina se deschide și începe lucrul. Zorbas își ia munca în serios și preia răspunderea exploatării. El lucrează destul de des ore îndelungate și cere să nu fie întrerupt în timpul lucrului. Naratorul, care are idealuri socialiste, încearcă să-i cunoască pe muncitori și să fraternizeze cu ei, dar Zorbas îl avertizează să păstreze distanța: "„Omul
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
cărții la 19 mai 1943. Romanul a fost publicat în anul 1946 de editura Dimitrakos din Atena, trecând aproape neobservat. Versiunea în limba franceză, tradusă de Yvonne Gauthier, apare în anul următor la Éditions du Chêne din Paris. Cartea este preluată pentru traducere și publicare de edituri din Anglia, SUA, Suedia și Cehoslovacia, spre nedumerirea scriitorului care i se confesează în vara anului 1948 lui Prevalakis: „"Zorbas" triumfă la Paris [...] nu mai pricep nimic?! Până acum «l-au luat» englezii, americanii
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
cu Dimitrios Yiannouzas și mai târziu cu bogatul armator și căpitan de navă Dimitrios Bouboulis, luându-i numele de familie. Bouboulis a fost ucis în luptă împotriva piraților algerieni în 1811. Având vârsta de 40 de ani, Bouboulina i-a preluat averea și afacerile comerciale și a mai construit alte patru nave pe propria ei cheltuială, inclusiv marea navă de război "Agamemnon". În 1816, otomanii au încercat să confiște proprietățile Bouboulinei pentru că cel de-al doilea soț al ei luptase alături de
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]
-
fost profesor de mitologii orientale la Universitatea din Geneva, unde a predat din 1954 până în 1964. A publicat în 1947, la cererea lui Albin Michel și în urma unei polemici cu Paul Masson-Oursel în revista "Cahiers du Sud", cartea "Spiritualité hindoue", preluând coordonarea colecției Spiritualités vivantes. În 1960, la cererea guvernului Japoniei, a scris o carte despre shintoism (unul dintre cele patru cărți care vor fi premiate de Academia Franceză).. A tradus și editat scrierile mai multor maeștri spirituali hinduși printre care
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
murit în 1980, la vârsta de 84 de ani. Scriitorul grec Nikos Kazantzakis i-a dedicat versiunea franceză a romanului "Zorba Grecul", prin următoarele cuvinte: „À mon ami Jean Herbert” („Prietenului meu Jean Herbert”). Herbert îl propusese pe Kazantzakis să preia conducerea unui proiect UNESCO pentru traducerea marilor opere ale umanității. Volum colectiv
Jean Herbert () [Corola-website/Science/336734_a_338063]
-
Mussolini și-a mutat cartierul general la Milano, el și guvernul său avându-și sediul la Prefectura orașului. La sfârșitul lunii, conducerea partizanilor, "" (CLNAI), a declarat insurecția generală în principalele orașe din nord după retragerea forțelor germane. După ce CLNAI a preluat controlul în Milano și cum armata germană din nordul Italiei era pe cale să capituleze, Mussolini a fugit din oraș pe 25 aprilie și a încercat să meargă spre nord în Elveția. În aceeași zi în care Mussolini pleca din Milano
Moartea lui Benito Mussolini () [Corola-website/Science/336729_a_338058]
-
militari în Bătălia de Livadeia, Creta. Armata greacă era formată din trei divizii, două dintre ele luând poziții de luptă în Tesalia și cea de-a treia în Arta, Epir. Prințul Constantin era singurul general al armatei grecești. El a preluat comanda forțelor pe 25 martie. Armata greacă din Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
ca momeală, în timp ce Escobar se ascunde în portbagaj; și copii care raportează despre activitățile poliției. La început, Escobar se adaptează cu noua viață, dăruind bani comunității, în timp ce-i omoară cu sânge rece pe toți cei care au încercat să îi preia imperiul. Poliția columbiană duce lupte grele cu Escobar, care aduc tensiune și neliniște pe străzile Columbiei. Cartelul Cali formează o alianță șubredă cu Judy Moncada și Don Berna, și decid să-i aducă în joc și pe frații Castano. Agentul
Narcos () [Corola-website/Science/336770_a_338099]
-
Iugoslaviei federale. Primele formațiuni statale de pe teritoriul Republicii de astăzi au fost Regatul Paioniei, pe cuprinsul regiunii nordice și estice a văii râului Vardar, și Regatul Macedoniei, pe cuprinsul regiunilor Lyncestis și Pelagonia. Filip al II-lea al Macedoniei a preluat controlul asupra regiunilor de sud ale Paioniei, în 336 î.Hr., și a fondat orașul Heraclea Lyncestis, Bitola de astăzi. Fiul lui Filip, Alexandru cel Mare, a cucerit restul Paioniei, incorporând-o în imperiul său. Mai târziu, teritoriul a fost cucerit
Istoria Republicii Macedonia () [Corola-website/Science/336776_a_338105]
-
delăsat, nefacandu-se în perimetrul lui nicio acțiune de renovare sau construcție. Până la Războiul de Șase Zile din iunie 1967 majoritatea caselor, abandonate, s-au prăbușit și distrus. În Războiul de Șase Zile Israelul, respingând atacurile Iordaniei, a reușit să preia controlul asupra întregului Ierusalim și a Cisiordaniei. La scurt timp după aceea, guvernul israelian a hotărât să reclădească și să renoveze Cartierul evreiesc și să-l repopuleze cu repeziciune. Între altele s-a decis crearea în cartier a câtorva locuințe
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
o proprietate separată, la str. Maria Cibotari 7. În anul 1918, când Basarabia a intrat în componența României Mari, zemstva și-a încetat activitatea, clădirea devenind spațiu exclusiv muzeal până în 1932. Din 1932 până în 1938, complexul de clădiri a fost preluat de facultatea de agronomie a Universității din Iași. Ultima clădire a fost construită în perioada interbelică, amplasată perpendicular străzii Sfatul Țării, cu arhitectura în spirit neoromânesc. Este o clădire ridicată într-un parter, cu fațada laterală, are o compoziție simetrică
Muzeul zemstvei () [Corola-website/Science/336797_a_338126]
-
După ce primele două atacuri au fost respinse, atacul de pe 1 noiembrie a dus la câștigarea unui avanpost nesigur. A urmat o zi de lupte, dar aliații au reușit să păstreze controlul asupra poziției cucerite. Pe 2 noiembrie, poziția a fost preluată de soldații Diviziei a 52-a de infanterie care, împreună cu militarii debarcați pe litoral, au continuat înaintare. Debarcările amfibii au fost executate în două valuri pe 1 noiembrie. Operațiunea „Infatuate I” a a fost executată în principal de infanteriștii Brigăzii
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]
-
o federație cu componente mai autonome. În același an au avut loc în Croația au avut loc în Croația, victoria lui Franjo Tuđman având ca urmare noi tensiuni naționaliste. În politicienii sârbi din Croația au boicotat , iar localnicii sârbi au preluat controlul asupra teritoriilor unde locuiau, și votând pentru ca aceste zone să devină autonome. s-au unit la scurt timp formând Republica Sârbă Krajna (RSK), stat fără recunoaștere internațională, al cărui scop era obținerea independenței față de Croația. La 25 aprilie 1991
Referendumul pentru independența Croației, 1991 () [Corola-website/Science/336829_a_338158]