85,350 matches
-
timp și spațiu și trăirea În două planuri existențiale, unul real și unul fantastic. Dacă În proza interbelică fantasticul avea drept suport practicile Yoga și Tantra (vezi „Secretul doctorului Honiberger”, „Nopți la Serampore”), sau mituri folclorice autohtone („Domnișoara Cristina”), iar scriitorul crea două universuri de referință, realul și irealul, corespunzătoare dialecticii sacru - profan, expusă În studiile sale cu caracter filosofic, În creația de după război, această opoziție are o altă perspectivă. În nuvela „La țigănci”, ca și În alte creații, Între real
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
nuvele: „O făclie de Paște”, 1889; „Păcat”, 1892; „În vreme de război”, 1898; d. schițe: „Momente”, 1901; e. povestiri: „Kir - Ianulea”, 1910. I. L. Caragiale poate fi socotit unul din cei mai mari dramaturgi și prozatori români din toate timpurile; un scriitor care poate servi ca model de artă literară. Mihail Dragomirescu spunea spre luarea aminte a celor din viitor: „Arta dramatică și nuvelistică a lui Caragiale poate servi de model pentru toate timpurile; și cine-și dă seama de bogăția de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
descoperă identitatea personajului, gradul său de cultură, epoca și mediul social În care s-a format și se mișcă. Schțele utilizează mijloace literare identice cu cele din comedii, cu accente dramatice, chiar dacă aceasta reprezintă o altă etapă literară În creația scriitorului. Celălalt univers tragic al operei lui I. L. Caragiale este ilustrat atât În dramaturgie („Năpasta”) cât și În nuvele („Păcat”, „O făclie de Paște”, „În vreme de război”). În această parte a operei lui I. L. Caragiale se poate descopri o forța
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Caragiale are o atitudine comică. Ca În cazul oricărei opere dramatice, și „O scrisoare pierdută” prezintă o structură În care se așază subiectul: expozițiunea; intriga; conflictul; desfășurarea acțiunii; punctul culminant; deznodământul... În structură ele capătă distincție În comedie. În expozițiune scriitorul fixează acțiunea În „capitala unui județ de munte” (spațiul), „În anul de grație”, 1883 (timpul), precizat de către un personaj În actul al III-lea, Nae Cațavencu: „dacă nu mă-nșel, Îmi pare că suntem În anul de grație, 1883...”. Motivul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
se indică și cu cine trebuie să voteze, chiar i se completează buletinul de vot. (ca azi) Comicul de limbaj este cu totul remarcabil și un mijloc de caracterizare menit să-l individualizeze pe Caragiale, unicul din Întreaga literatură română. Scriitorul nu construiește fraze cuprinzătoare, dimpotrivă, elimină tot ce i se pare de prisos, tot ceea ce ar fi constituit o piedică În calea receptării clare și imediate a ideilor exprimate. Ca să Îmbogățească limba, dramaturgul face apel la neologisme, le selectează cu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Marin Sorescu (1936 - 1996) a debutat În 1964, cu volumul de parodii „Singur printre poeți”. Până la sfârșitul vieții a mai publicat Încă 23 de volume, devenind una din personalitățile marcante ale literaturii române contemporane. În 1966 a primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru „Poeme”(1965) și a repetat această performanță de Încă cinci ori pe parcursul carierei sale. Printre volumele cele mai cunoscute se numără „Moartea ceasului”, 1966, „Tinerețea lui Don Quijote”, 1968, „Tușiți” (1970), „O aripă și-un picior”, 1972, „Suflete, bun la
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
istorie dură, prăbușită În puhoaie monstruoase asupra lui. Și aceasta se Întâmplă de două mii de ani. De două mii de ani acest popor se Întreabă: „ce caută ăștia aici?” Și tot de două mii de ani răspunde: „de-aia” și lupta reîncepe. Scriitorul alternează ironia cu gravitatea, comicul cu tragicul, spiritul mușcător de esență intelectuală, cu umorul popular. Procedând la o demitizare a istoriei, autorul a intenționat să extragă din evenimentele istorice idei generale, conferind faptelor un aer meditativ, Într-un un stil
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Acest lucru se petrecea prin 1869. Mihai Eminescu și I. L. Caragiale se Întâlniseră prin, 1868 la București, marcând astfel primul contact evocat de istoria literară și continuă să fie evocat ori de câte ori este vorba despre destinul comun al celor doi mari scriitori. În toamna anului 1969, Mihai Eminescu pleca la Viena. 2. Caragiale dramaturg Contactul lui I. L. Caragiale cu teatrul a avut loc foarte de timpuriu. În epoca de formare a scriitorului, teatrul era o tentație destul de Însemnată, iar lumea din spatele cortinei
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ori de câte ori este vorba despre destinul comun al celor doi mari scriitori. În toamna anului 1969, Mihai Eminescu pleca la Viena. 2. Caragiale dramaturg Contactul lui I. L. Caragiale cu teatrul a avut loc foarte de timpuriu. În epoca de formare a scriitorului, teatrul era o tentație destul de Însemnată, iar lumea din spatele cortinei constituia un miraj căutat de mulți. Este drept că viitorul mare dramaturg a avut un destin bun, pentru că porțile teatrului i-au fost deschise ori de câte ori a bătut la ele, deși
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
reviste umoristice ale vremii, dar și la gazete de alte orientări, cum ar fi: „Alegătorul liber”, „Uniunea democratică” și „Națiunea română” a lui Frederic Dame. Experiența de gazetar a fost la fel de importantă pentru destinul viitorului dramaturg. În toată această perioadă, scriitorul face acumulări, Își pregătește cariera, Își formează stilul, menit să-l impună conștiiței publice, Într-o manieră foarte controversată, dar se știe că numai oamenii celebri se pot bucura de un asemenea privilegiu. În 1878, Teatrul Național din București pune
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mare contribuție.” Afirmația este confirmată și de Titu Maiorescu În articolul „Direcția nouă În poezia și proza română”, din 1872 și apoi În „Poeți și critici”, din 1886. Problema pusă În discuție și atunci era cea legată de locul marilor scriitori În ierarhia națională, ca să nu-i zicem canon. Să nu se uite că I. L. Caragiale a fost contemporan cu Vasile Alecsandri, iar la vremea când Își scria celebrele comedii, bardul de la Mirceșți scria și el niște capodopere pentru vremea aceea
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
la „toate repetițiile teatrului” și prin culise unde este „aproape cu multe ademeniri”, gazetarul devine un ins corupt și o critică profesată de un asemenea „condei”, „trebuie neapărat să fie așa cum este”, adică falsă. Astfel, o piesă stupidă a unui scriitor bătut de toți sfinții... se cheamă un adevărat monument literar.” Un actor „mai puțin decât o mediocritate” lipsit „de orice daruri” devine „iubitul nostru artist”... un „talent admirabil.” „O actriță ridicolă, necioplită” devine , fără comentarii „gingașa și eleganta Cutare.” Directorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1927), „Flori de mucigai” (1931), „Versuri de seara” (1935), „Hore” (1939), „Una sută una poeme” (1947), „1907-Peizaje” (1955), „Cântare omului” (1956), „Stihuri pestrițe” (1957), „Frunze” (1961), „Poeme noi” (1963), „Cadențe” (1964), „Silabe” (1965), „Ritmuri” (1966), „Noaptea” (1967). În aceste poezii scriitorul abordează o tematică vastă și diferită.. Creația În proză a fost adunată În volumele: „Icoane de lemn” (1929), „Poarta neagră” (1930), „Tablete din Țara de Kuty” (1933), „Bilete de papagal” (1946), „Pagini din trecut” (1955), „Lume veche, lume nouă” (1958
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
politiques, la care s-au adăugat ulterior Collège libre des sciences sociales și Ecole des hautes etudes sociales. Regenerarea politico-economică și spirituală a Franței care a urmat după 1871 se datorează, în mare măsură, pleiadei de oameni politici, economiști, publiciști, scriitori și diplomați care au fost, toți, profesori sau studenți ai acestor instituții. În același fel a procedat și Germania, care, după înfrângerea catastrofală din primul război mondial, a înființat o universitate pentru științele politice - Hochschule fur Politik. Ce a reținut
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
, Alexandru (pseudonim al lui George-Alexandru Georgescu; 6.IV.1930, București), prozator, eseist, critic și istoric literar, traducător. Este fiul Elizei (n. Constantinescu) și al lui lui George Georgescu (care moare când viitorul scriitor avea șase ani), funcționari la Banca Națională a României și descendenți ai unor familii de negustori și antreprenori. Copilăria și-a petrecut-o în București (în zona Calea Moșilor- Olari-Popa Petre-Zece Mese, cartier evocat în eseuri memorialistice, dar și în opere de ficțiune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
avea șase ani), funcționari la Banca Națională a României și descendenți ai unor familii de negustori și antreprenori. Copilăria și-a petrecut-o în București (în zona Calea Moșilor- Olari-Popa Petre-Zece Mese, cartier evocat în eseuri memorialistice, dar și în opere de ficțiune), scriitorul fiind nu numai prin localitatea de domiciliu, ci și prin mentalitatea și identitatea afectivă pe care și le asumă, un bucureștean „get-beget”. Urmează Școala Primară nr. 7 „Sfântul Silvestru” (1937-1941) și Liceul „Mihai Viteazul” (1941-1949), cu o întrerupere în 1946-1947
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Bănulescu), cu povestirea Nocturnă. Editorial, va fi prezent din 1970, când îi apar cvasisimultan volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și eseul despre Tudor Arghezi, Marele Alpha. Se poate remarca existența unui dublu „anacronism”: G. debutează odată cu scriitori de regulă cu zece-cincisprezece ani mai tineri decât el și, pe de altă parte, se autosituează ca un continuator, dacă nu chiar ca un reprezentant întârziat al „generației războiului”, simțindu-se „mai atașat de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
continuator, dacă nu chiar ca un reprezentant întârziat al „generației războiului”, simțindu-se „mai atașat de Geo Dumitrescu, Constant Tonegaru, Ion Caraion, Mircea Popovici, Mihail Crama, Alexandru Lungu, dar și de Dinu Pillat, Emil Ivănescu, Pavel Chihaia” ș.a., deci de scriitori cu circa zece ani mai vârstnici „decât cei din leatul [lui] strict, precum Titus Popovici și I. Dodu Bălan, N. Tertulian și Georgeta Horodincă, Petre Sălcudeanu și Z. Ornea sau Marcel Petrișor și Paul Goma”. După 1970 a publicat peste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
literare pentru cartea de critică și eseu; în anii ’90, după o prezență activă în mai multe reviste, mai multe certuri și ruperi de relații cu redacțiile se soldează cu o restrângere a gamei de publicații la care să colaboreze, scriitorul fixându-se în special la „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. A făcut, de-a lungul anilor, în diferite împrejurări (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
relații cu redacțiile se soldează cu o restrângere a gamei de publicații la care să colaboreze, scriitorul fixându-se în special la „Adevărul literar și artistic” și „Luceafărul”. A făcut, de-a lungul anilor, în diferite împrejurări (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut valoarea și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
anilor, în diferite împrejurări (trimis al Uniunii Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut valoarea și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
Scriitorilor, bursier al Asociației de Întrajutorare Intelectuală Europeană, turist), călătorii în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut valoarea și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
în Cehoslovacia, Rusia, Letonia, Estonia, Franța, Italia, Germania. Cărților sale li s-a recunoscut valoarea și prin numeroasele premii literare dobândite: Premiul Uniunii Scriitorilor (Semne și repere, 1971), Premiul Asociației Scriitorilor din București (La sfârșitul lecturii, III, 1980), Premiul Uniunii Scriitorilor (Simple întâmplări în gând și spații, 1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996), Premiul Național „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, Cărbunești, 1998 ș.a. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
1982, Caragiale, 1996), Premiul Fundației „Cuvântul”, Premiul revistei „Convorbiri literare”, Marele Premiu Soros pentru roman (toate pentru Oameni și umbre, glasuri și tăceri, 1996), Premiul Național „Tudor Arghezi” - Târgu Jiu, Cărbunești, 1998 ș.a. Ca prozator, G. poate fi plasat între scriitorii livrești, erudiți, fanteziști și ludici, alături de alți autori pe care el însuși, în postură de critic, îi așază în „categoria debutanților tardivi și bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
așază în „categoria debutanților tardivi și bine socotiți” (Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Mircea Horia Simionescu, Radu Petrescu, Tudor Țopa, Barbu Cioculescu). Erudiția, meșteșugul de stilist, dispoziția ironică și parodică sunt mobilizate într-un demers ce poate fi calificat drept metaliterar: scriitorul sintetizează teme și motive, parodiază polemic clișee literare, simulează maniere (adică recurge cu virtuozitate la pastișă, construiește impecabile „exerciții de stil” cu referire la stiluri consacrate, identificabile istoric), cultivă fragmentarul și bizareria, servit fiind de o deosebită iscusință tehnică - toate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]