85,646 matches
-
decizie majoră luată de comandamentul rus a fost adoptarea tacticii "pământului pârjolit" în teritoriile abandonate, care a fost însoțită de evacuarea forțată a populației. Pe 21 august 1915, tarul Nicolae al II-lea l-a demis pe Marele Duce Nicolae, preluând comandă directă a armatei.
Marea retragere (Rusia) () [Corola-website/Science/336834_a_338163]
-
și o arestare pentru conducere sub influența alcoolului, respectiv posesie de marijuana, D'Angelo a părăsit Virgin Records în anul 2005, urmând să se interneze la centrul de reabilitare Crossroads din Antigua. În 2005, contractul său de înregistrare a fost preluat de către J Records, după zvonuri cum că D'Angelo ar fi semnat cu Bad Boy Records. Deși nu a produs niciun material solo, D'Angelo a colaborat cu diverși artiști ai genului R&B și hip-hop între perioada dintre albume
D'Angelo () [Corola-website/Science/336821_a_338150]
-
pentru a permite instalarea de la "Surse necunoscute" în setările Android. După instalarea Aptoide, utilizatorul poate adaugă magazinele (depozite). În afară de cel implicit (Apps), multe altele sunt disponibile din diferite magazine. Atunci cand un magazin este adăugat folosind URL-ul de la magazin, Aptoide preia lista de aplicații și o salvează la nivel local. Utilizatorul poate apoi naviga în aplicații sau caută pe Internet alte magazine. În iunie 2011, a fost lansat Aptoide Uploader că o aplicație "sora" de la aceeasi echipa de dezvoltare. Aptoide Uploader
Aptoide () [Corola-website/Science/336828_a_338157]
-
lui Iulian. Istoricul David Woods observă în continuare că "Historia Nova" a lui Zosimos include o descriere a pedepsirii de către Iulian a militarilor dezertori într-o manieră identică, întărind în continuare argumentul că autorul "Patimilor lui Serghie și Vah" a preluat materialul din poveștile martirilor din vremea lui Iulian, mai degrabă decât din poveștile martirilor din vremea lui Galerius. Woods susține că tradiția martiriului sfinților este o invenție ulterioară atașată unor relicve obscure din secolul al V-lea și că "Patimile
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]
-
a ei au locuit urmașii lui Wilhelm Mühle. Ultimul urmaș, strănepoata florarului, a emigrat în Germania prin 1992, iar la plecare a donat o mulțime de obiecte, diplome, acte, statuete, pentru un viitor muzeu al trandafirilor. Restul vilei a fost preluată de ICRAL și repartizată diferitelor persoane. Ultimul chiriaș, un fost ofițer de Securitate, a obținut pentru o sumă derizorie, de circa 10 000 EUR, o parte din vilă beneficiind de prevederile legii 112/1995 privind reglementarea situației juridice a unor
Casa Mühle () [Corola-website/Science/336876_a_338205]
-
Maas. Au fost lansate bărci de cauciuc, fiecare având o capacitate de șase militari cu tot echipamentul din dotare. Aproximativ 80 de soldați au debarcat pe ambele maluri ale râului și pe o insulă din mijlocul cursului apei. Germanii au preluat rapid controlul asupra unor poduri care nu erau păzite. Singura rezistență pe care au trebuit să o înfrângă a fost aceea a unor polițiști olandezi. Oberstleutnant Dietrich von Choltitz, comandantul Batalionului al 3-lea din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
ambele tabere au suferit pierderi. În acest timp, germanii au reușit să aducă în zonă un tun antitanc PaK 38. Supuși presiunii crescute a germanilor, apărătorii olandezi au fost nevoiți să se retragă. După ce primele elemente germane au reușit să preia controlul asupra podurilor, acestea au fost urmate de restul efectivelor Companiei a 9-a din cadrul Regimentului al 16-lea aeropurtat. În timpul înaintării batalionului al 3-lea german, aghiotantul lui von Choltitz a fost ucis în luptele cu un punct întărit
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
Începutul Primului Război Mondial l-a găsit în concediu acasă, astfel că a fost încadrat în Armata Austro-Ungară ca ofițer de rezervă în "Regimentul de Artilerie de cetate Nr. 3" din Nagykanizsa. De aici a fost trimis în Fortăreața Przemyśl, unde a preluat, mai întâi, comanda unei fortificații din "Fortul Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
trimis în Fortăreața Przemyśl, unde a preluat, mai întâi, comanda unei fortificații din "Fortul Nr. XI. „Duńkowiczki”" În luna noiembrie 1914, având gradul de locotenent major a fost numit la comanda podurilor "Fortului X" în timpul primului asediu al Przemyślului, ulterior, preluând, treptat, comanda întregului "Fort XI" (cu câteva zeci de guri de foc de artilerie grea), subordonat fiind "Brigăzii 93 Landsturm". În noaptea din 21 spre 22 martie 1915, înainte de capitularea fortăreței, a distrus muniția și tunurile rămase, a aruncat în
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
trupelor cehoslovace dintre Omsk și Krasnoiarsk. În iunie 1918 căpitanul Kadlec a fost promovat în funcția de șef de Statul Major al Grupului de Est (Omsk Est) al trupelor cehoslovace. De aici a demisionat în iulie același an pentru a prelua comanda "Regimentului 7 Infanterie „Tatra”". În 23 august 1918, după ce a fost promovat la gradul de colonel, a primit comanda trupelor cehoslovace aflate la vest de Vladivostok. În această calitate a reușit să domine zona strategică a tunelurilor transsiberiene din jurul
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
repatriere fiindu-i prelungită repetat. În luna octombrie 1920, ca delegat al Președinției Cehoslovace, a participat la festivitățile încoronării din România. La 1 ianuarie 1921 a fost numit comandant al "Diviziei 10 Infanterie" din Banská Bystrica, poziție pe care a preluat-o de la generalul francez Pierre-Victor Fournier, după care acesta a devenit comandant al regiunii militare cu sediul la Bratislava. În această calitate, Kadlec a condus, în perioada 27 octombrie - 5 noiembrie 1921, măsuri de mobilizare la granița cu Ungaria, după
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
1921 , în 28 octombrie 1925 i-a fost atribuit gradul de general clasa a IV-a (grad redenumit general maior, în 1926). A părăsit comanda diviziei pe care a condus-o cu autoritate și profesionalism, în septembrie 1931, când a preluat comanda "Diviziei a 7-a" din Olomouc. În 1934 (1933 după altă sursă) a devenit, prin decret prezidențial, membru al Consiliului Consultativ al Armatei (autoritate consultativă a Ministrului Apărării), funcție pe care a părăsit-o în circumstanțe îndoielnice. În octombrie
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
mai 1856, senatorul republican a luat cuvântul pentru a denunța pericolul sclaviei în Kansas și a-i umili pe susținătorii ei. El își dedicase energia pentru distrugerea a ceea ce republicanii numeau , adică eforturile depuse de proprietarii de sclavi pentru a prelua controlulul asupra guvernului și a asigura supraviețuirea și expansiunea sclaviei. În discursul (numit „Crimă împotriva Kansasului”) Sumner a ridiculizat onoarea vârstnicului senator de Carolina de Sud Andrew Butler, comparând agenda pro-sclavie a lui Butler în raport cu Kansasul cu violarea unei virgine
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
Kansas. În aceeași lună, Brown și mai mulți alți adepți ai săi s-au ciocnit cu 400 de combatanți pro-sclavie în „”. Ostilitățile au durat încă două luni până când Brown a plecat din teritoriul Kansas, și un nou guvernator teritorial, , a preluat funcția și a reușit să convingă ambele părți să înceteze luptele. Aceasta a fost urmată de o pace fragilă întreruptă de izbucniri violente intermitente timp de peste doi ani. Ultima mare izbucnire de violență a fost din 1858, în care huliganii
Bleeding Kansas () [Corola-website/Science/336911_a_338240]
-
1797), denumit în popor râșcov sau lăptucă, este un gen de ciuperci din încrengătura "Basidiomycota" în ordinul "Russulales " și familia "Russulaceae" cu global aproximativ 450 de specii (Europa: peste 130), al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin "(=lapte)", preluat pentru acest tip de bureți. Speciile acestui soi coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord ele cunosc o largă răspândire. Bureții sunt caracterizați prin emanarea unui suc atunci când sunt rupți sau
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
a fost creat pentru șapte specii din America de Nord respectiv țări tropice. Dar au mai fost adăugate puține soiuri europene, astfel Lactarius volemus: Denumirea "Lactifluus volemus" a micologului german OttoKuntze, considerată ulterior pentru mult timp sinonim a lăptucii dulci, a fost preluată de un grup de micologi, confirmând specia ca gen separat din cauza filogeniei lui moleculare în 2008. Apoi soiul a fost rearanjat taxonomic în cadrul familiei "Russulaceae". Discuția se pare încă neterminată. În toate cărțile actuale (până 2015), buretele este mereu menționat
Lactarius () [Corola-website/Science/336927_a_338256]
-
drept Unul din primele hoteluri construite pe litoralul Marii Negre la Mamia, urmă să devină o clădire emblem. Hotelul amplasat pe malul Dunării, constituie un cap de perspectiva al falezei orașului. Parterul și mezzaninul, crează o frumoasă baza pentru volumul cazării, preiau curbă falezei, avansând spre Dunăre accentuînd prin volumetrie orizontalitatea sitului. Parter + Mezzanin +6 Nivele, structura beton armat, stâlpi și cadre. Colaboratori: Ing.Guter Constantin "Proiect distins cu “Premiul C S C A S” 1974" Primul hotel al orașului reprezentând un
Lutfi Sefchi Sait () [Corola-website/Science/337039_a_338368]
-
Țara Românească, evitând astfel să fie încorporat în armata revoluționară maghiară. Ajuns în București, a lucrat timp de opt ani ca angajat al librăriei negustorului de articole de „brașovenie” George Ioanid, unde, după ce a deprins tainele meseriei de librar, a preluat conducerea secției de librărie a lui Ioanid. După ce a ajutat la dezvoltarea afacerii lui Ioanid, I. V. Socec a rupt colaborarea cu acesta, pentru a-și înființa propria librărie . În anul 1856, cu un credit de la Banca Mehedințeanu și Hagi
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
Marele premiu al Expoziției Universale din Paris, în anul 1900. În ultimii ani ai vieții, Ioan V. Socec a fost ajutat de doi dintre fii săi, Ion (Jean) Socec și Emil Socec, care, după moartea tatălui lor în 1896, au preluat conducerea firmei Librăriei și Editurii Socec. Frații Jean și Emil Socec au contribuit esențial la creșterea prestigiului Casei Socec. Ei au dezvoltat Editura Socec, au modernizat Tipografia și Atelierele Grafice „Socec”, transformând afacerea familiei în societate pe acțiuni (1905). Cea
Ioan V. Socec () [Corola-website/Science/337048_a_338377]
-
și Irina Rosetti din București. Gara Tulcea În anul 1972 în portul de pe malul Dunării se finalizează construcția Gării de pasageri Tulcea. Aceasta este realizată după planurile arhitectei Irina Rosetti. Special la Gara din Tulcea este planul ei trilobat, care preia direcțiile celor trei axe care duc spre clădire; firul fluviului, linia falezei și drumul dinspre centrul orașului. Clădirea cu aspect de ambarcațiune a fost concepută că o morișca formată din trei arce - trei jumătăți de bărci care da impresia călătorului
Irina Rosetti () [Corola-website/Science/337046_a_338375]
-
atunci când succesorii lui E. J. Brill, A. P. M. van Oordt și Frans de Stoppelaar, ambii oameni de afaceri cu un fundal și un interes academic, au murit. Au urmat o serie de directori până în 1934, când conducerea companiei a fost preluată de Theunis Folkers. Directoratul lui a marcat o perioadă de creștere fără precedent în istoria companiei, datorată, în mare măsură, colaborării sale cu forțele de ocupație germane în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Brill a tipărit pentru germani dicționare
Brill Publishers () [Corola-website/Science/337082_a_338411]
-
atunci când alte 20 centrale termice de zonă împreună cu stațiile de hidrofoare aferente au fost transferate în administrarea sa, tot de la TERMLOC S.A. . Cea mai mare parte dintre centralele termice au fost dezafectate sau transformate în puncte termice, consumatorii aferenți fiind preluați de sistemul de termoficare. În anul în care a intrat în insolvență (2004) Consiliul Local a aprobat înființarea unei noi societăți care să preia distribuția agentului termic, numită S.C. THERMOENERGY GROUP S.A., Bacău<ref name="bb2016-10-27"> S.C.CET S.A.Bacău asigură
CET Bacău () [Corola-website/Science/337086_a_338415]
-
mare parte dintre centralele termice au fost dezafectate sau transformate în puncte termice, consumatorii aferenți fiind preluați de sistemul de termoficare. În anul în care a intrat în insolvență (2004) Consiliul Local a aprobat înființarea unei noi societăți care să preia distribuția agentului termic, numită S.C. THERMOENERGY GROUP S.A., Bacău<ref name="bb2016-10-27"> S.C.CET S.A.Bacău asigură transportul energiei termice produse sub formă de apă fierbinte prin rețelele termice de transport, bifilare (tur-retur) aferente sistemului de alimentare centralizată cu energie termică
CET Bacău () [Corola-website/Science/337086_a_338415]
-
lucru pentru a-și proteja secretul: o aventură clandestină pe care nu vor să o dezvăluie, date fiind prejudecățile lumii în care trăiesc, dar și cele ale propriilor părinți. Elena Zamfir, mătușa și mama adoptivă a lui Filip, procuror criminalist, preia cazul crimei din Valea Mută. Se lovește curând de lipsa de cooperare dintre instituțiile implicate în rezolvarea cazului, în condițiile în care una dintre victime era un informator al DIICOT infiltrat în clanul Jartea. DIICOT, odată cu venirea lui Robert Dima
Valea Mută () [Corola-website/Science/337076_a_338405]
-
lor de la Bergen op Zoom. Retragerea francezilor s-a făcut în grabă, aceștia lăsând în urmă cantități mari de provizii și un număr mare de tancuri. Cam 200 de soldați olandezi au reușit pentru o scurtă perioadă de timp să preia controlul asupra pădurii de la sud de Bergen op Zoom, dar ei au fost să se retragă după ce francezii au început să părăsească zona. La un moment dat, francezii au lansat un contraatac la Huijbergen al infnateriei sprijinite de vehicule blindate
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]