854,066 matches
-
avea să devină regină a francilor. Atunci când, după ce a fost botezat, primul copil al cuplului se îmbolnăvește și moare, regele Clovis I îi reproșează Clotildei acest lucru, însă tânăra regină rămâne fermă în credința sa, așa încât atunci când se va naște următorul copil, Clodomir (495-524), va insista ca și acesta să primească taina botezului. Tânărul prinț se îmbolnăvește și el, însă apoi își revine parcă în mod miraculos. Clotilde va mai avea încă trei copii, doi băieți: Childebert (496-558), Clotaire (497-561) și
Sfânta Clotilda () [Corola-website/Science/336335_a_337664]
-
și ei campioni la scrimă. S-a apucat de acest sport la vârsta de șase ani, din cadrul clubului Amicale Tarbaise d'Escrime, sub îndrumarea lui René Geuna. În anul 1992 a devenit campion național al Franței la cadeți. În anul următor a cucerit medalia de bronz la Campionatul European pentru juniori din 1993 și s-a alăturat fratelui său la INSEP, instituția franceză pentru sportul de performanță. În 1994 a fost campionul Franței la juniori, trecând în finală de fratele său
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
limită cu rusul Serghei Șarikov. A trecut de ungurul József Navarrete în „finala mică”, cucerind medalia de bronz. La proba pe echipe Franța a fost învinsă de Spania în turul întâi și s-a clasat pe locul 5. În sezonul următor el a câștigat medalia de bronz la individual la Campion Mondial din 1997 de la Cape Town. La proba pe echipe, împreună cu fratele său Gaël, Matthieu Gourdain și Jean-Philippe Daurelle, a obținut primul titlul mondial la sabie din istoria scrimei franceze, după ce
Damien Touya () [Corola-website/Science/336348_a_337677]
-
departamente. Conducerea este formată, începând cu a XXXV-a Adunare Generală din Tallinn, Estonia, din 7 membri: BEST colaborează cu alte patru organizații studențești: BEST reprezintă de asemenea studenții săi în rețele tematice. Spre exemplu: BEST este membru în organizațiile următoare implicate în educația în Inginerie:
Board of European Students of Technology () [Corola-website/Science/336358_a_337687]
-
sa datează din secolul al XI-lea. Primele date certe privind prezența unei școli de drept laic și monahal în Pisa provin din a doua jumătate a secolului al XII-lea, atunci când Pisa reușise o remarcabilă dezvoltare economică. Din secolul următor datează primele documente care atestă prezența unor doctori în medicină și chirurgie. Cel mai vechi document păstrat despre această școală ("Studium") pisană datează din 1338, când juristul Ranieri Arsendi de la Universitatea din Bologna s-a transferat la Pisa. El, împreună cu
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
9 mai 1989 a fost recunoscută autonomia universitară (autonomie legislativă, administrativă, financiară și educațională), Universitatea din Pisa adoptând propriul statut și regulamentele sale interioare. Universitatea din Pisa este formată din 11 facultăți și 57 de departamente. Facultățile oferă cursuri din următoarele domenii de studiu: Studiile pentru doctorat sunt de obicei organizate de către departamente. Cursurile sunt predate, în cea mai mare parte, în limba italiană, cu excepția unei serii de cursuri de la Facultatea de limbi și literaturi străine, a unor programe științifice, precum și
Universitatea din Pisa () [Corola-website/Science/336355_a_337684]
-
drumul național DN69 (E671). Aici, la fostul kilometru de proiectare 12+036, este construit nodul rutier Arad Sud, care permite conexiunea cu DN69 și accesul în Arad prin partea de sud. Autostrada înconjoară apoi în sens orar vestul orașului Arad. Următorul nod rutier este situat la km 538 (fostul kilometru de proiectare 10+136) și permite conexiunea cu drumul județean DJ682 și accesul în Arad prin partea de sud-vest. Varianta de ocolire traversează apoi Râul Mureș pe un pod lung de
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
430 de metri proiectat de inginerul austriac Christian Wollinger. La kilometrul 542 (fostul kilometru de proiectare 6+020) se află un nod rutier care permite accesul spre Aeroportul Arad și, în direcția opusă acestuia, pe Calea Bodrogului, spre centrul orașului. Următorul nod rutier se află la kilometrul 546 (fostul kilometru de proiectare 2+270). Acest nod este unul de mare viteză și reprezintă de fapt o intersecție de autostrăzi. Din acest punct autostrada A1 continuă spre vest, către Pecica și Nădlac
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
1994, A II-a Conferință Pan-Europeană privind Transporturile, care s-a desfășurat pe insula grecească Creta, a stabilit traseele a 9 coridoare pan-europene de transport în centrul și estul Europei ca rute ce necesită investiții europene majore în următorii 10 până la 15 ani. A III-a Conferința Pan-Europeană privind Transporturile, care s-a ținut în 1997 la Helsinki, în Finlanda, a adus unele completări deciziilor luate în 1994 și a adăugat un al zecelea coridor, valabil după sfârșitul
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
pe traseul Axei TEN-T 7”, printre care și „Construcția autostrăzii Arad - Timișoara (inclusiv varianta de ocolire Arad)”. Astfel, în calendarul de acțiuni din perioada 2005-2008, Guvernul Tăriceanu și-a asumat pe tronsonul de autostradă „Arad-Timișoara-Lugoj și variantă ocolire Arad” următoarele: „adjudecare contract de consultanță, adjudecare contracte lucrări, realizare lucrări”. Investiția a fost propusă a fi finanțată prin instrumente structurale, contribuția Comisiei Europene prin Fondul de Coeziune fiind de 85% din valoarea totală eligibilă, iar restul de 15% fiind asigurat de
Varianta de ocolire a municipiului Arad () [Corola-website/Science/336345_a_337674]
-
II-lea August a trebuit să aibă un proces în Paris. Înainte de a putea fi capturat de trupele franceze, la 9 februarie 1793, a fost avertizat de un fermier din Rohrbach, refugiindu-se astfel peste Kaiserslautern la Mannheim. În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
putea fi capturat de trupele franceze, la 9 februarie 1793, a fost avertizat de un fermier din Rohrbach, refugiindu-se astfel peste Kaiserslautern la Mannheim. În perioada următoare a locuit Castelul Mannheim și în castelul său la Rohrbach (Heidelberg). În următoarea jumătate a anului castelul a fost alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
alternativ în mâna prusacă și franceză. Sub protecția prusacă a început evacuarea bunurilor prin Kaiserslautern la Mannheim. După capitularea trupelor franceze în Mainz, armata se întoarce prin valea Glanului. Pe 28 iulie 1793, seara palatul a fost incendiat. În dimineața următoare francezii s-au retras, iar populația din jur a început, să jefuiască ce a mai rămas. Focul a distrus, în principal, clădirile, în care ducele însuși locuise, și clădirea care era din lemn (Fachwerk). Karlsberg a fost în perioada următoare
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
următoare francezii s-au retras, iar populația din jur a început, să jefuiască ce a mai rămas. Focul a distrus, în principal, clădirile, în care ducele însuși locuise, și clădirea care era din lemn (Fachwerk). Karlsberg a fost în perioada următoare mai departe locuit. În luna noiembrie a anului 1793, registrul parohial înregistra încă nașteri în Karlsberg, facturile curții mergând până în anul 1797. Cel mai greu a fost de suportat consecințele, pentru cei care au locuit in Karlsberg. Ei și-au
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
a plăti taxe. Bunurile din Karlsberg s-au împărțit pe toată zona de sud a Germaniei. O parte din bunuri au fost, după moartea ducelui Karl al II-lea August scoase la licitație. Anumite bunuri se găsesc printre altele în următoarele locuri: Mobilierul castelului Karlsberger a fost în principal creat de furnizorii curții regelui francez. O altă sursă a fost castelul Zweibrücker, din care a fost adus mobilierul în Karlsberg. Garnitura scaunelor sofisticate, croite și aurite, consola meleor, ramele tablourilor, preum
Castelul Karlsberg () [Corola-website/Science/336364_a_337693]
-
Volcani este condus de profesorul Yoram Kopelnik. Înaintea să au îndeplinit acest post profesorii Itzhak Spiegel și Eli Potivski. Cu timpul au fost înființate mai multe filiale și ferme care depind de Institutul Volcani: În prezent Direcția cercetării agricole cuprinde următoarele institute: Între realizările Institutului Volcani se pot menționa soiul de mere Anna, cu necesități reduse de frig, adaptat la zone calde (obținut de Abba Stein din Eyn Shemer), roșii îmbogățite în licopen, pepene galben de tip Galia, lamai și clementine
Institutul Volcani () [Corola-website/Science/336366_a_337695]
-
ape. Cel dintâi aduce două idei melodice înrudite, iar cel de-al doilea poate fi considerat o a treia ipostază a mării liniștite. Cântecului matelotului este precedat de acest episod, care a expus natura ca parte definită a poemului. În următorul episod care vizează latura umană, putem sesiza filosofia înfrățirii cu natura, prin actul morții, element care a însoțit și creația lui Mihai Eminescu ("Mai am un singur dor"). Versiunea literară în limba bretonă (considerată și cea originală) utilizează rime împerecheate
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
violoncele și bași) și chiar motivul vântului apare variat, iar introducerea timpanelor anunță loviturile de tun. Punctul culminant al furtunii este reprezentat de momentul catastrofei, subliniat de urletul descendent al corului și continuat cu lamentația vocii de soprană solo ("Miserere"). Următoarele episoade (6, 7) se desfășoară într-un discurs care readuce teme și motive din cele anterioare, ele fiind prelucrate. Episodul 7, cel al sirenelor antice, amintește de "Jardin du sommeil d'amour" din „Simfonia Turangalîla” (1946-48) de Messiaen. În urma expunerii
Vox Maris () [Corola-website/Science/336367_a_337696]
-
în Bay Classic Series în Victoria, Australia. Allan Davis a câștigat clasamentul general, pentru cea de a doua echipa a celor de la GreenEdge aflată în cursă, Mitchelton Vinuri/Lowe Farms, în timp ce Melissa Hoskins a câștigat cursa feminină. În cursul săptămânii următoare Simon Gerrans a câștigat Campionatele Australiene pe Șosea în Buninyong, Victoria. El a fost unul din cele 16 cicliști ai celor de la GreenEdge din acea cursa. Luke Durbridge a câștigat titlul de contratimp înaintea colegului de echipă Cameron Meyer. La
Orica-GreenEDGE () [Corola-website/Science/336374_a_337703]
-
studenții din Europa, cu aproape 7.000 de studenți care participă în fiecare an. Rundele Locale (LRs) sunt desfășurate în cadrul unei Universități ce are în cadrul său un Grup Local BEST (LBG). Echipa câștigătoare din fiecare categorie va avansa la nivelul următor. Rundele Naționale/Regionale (NRRs) sunt desfășurate într-o țară sau o regiune multinațională și sunt organizate de către un LBG din acea țară/regiune. Echipele care au câștigat rundele locale vor concura în aceeași categorie, concurând pentru o poziție în Runda
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
și cu mai multă pasiune pentru a dezvolta competiția. Aceasta este ceea ce aduce toți acești oameni împreună pentru un scop comun, " Proiectează Viitorul. Astăzi." Runda finală EBEC 2015 Porto a fost calificat drept cel mai bun proiect din Portugalia pentru următoarea rundă a Premiului European Charlemagne pentru Tineret. BEST caută întotdeauna sprijin de la instituții care recunosc eforturile sale și împărtășesc viziunea sa de a avea un impact asupra studenților europeni. Până în prezent, EBEC este susținută de numeroase instituții și organisme, precum
European BEST Engineering Competition () [Corola-website/Science/336371_a_337700]
-
și pe echipe (din 2005) la seniori. Totuși, acest moment a fost de scurtă durată: Statele Unite nu au putut să-și apere titlu pe echipe, fiind învinse de Franța în finala, și Ward s-a mulțumit cu argintul. În sezonul următor s-a clasat printre primele opt la șapte turnee din opt la care a luat parte și a câștigat Campionatul Panamerican de la Montréal și Campionatul Mondial de cadeți de la Belek. Totuși, a fost eliminată de Olha Harlan în semifinală în
Rebecca Ward () [Corola-website/Science/336380_a_337709]
-
categoria de vârsta. Trei ani mai târziu s-a alăturat echipei naționale de cadeți și juniori. În 1995 a devenit vicecampioana mondială la categoria cadeți. La Jocurile Olimpice de vară din 2000 ea a însoțit echipa Italiei "ca sparringpartner". În anul următor s-a alăturat lui Centro Sportivo Carabinieri. A fost aleasă ca rezervă la Campionatul European din 2001 de la Koblenz, cucerind prima sa medalie la o competiție majoră de seniori. Totuși, nu a putut să participe la Campionatul Mondial din același
Margherita Granbassi () [Corola-website/Science/336376_a_337705]
-
Beggendorf. În ultimele trei zile de lupte, americanii pierduseră deja 1.800 de oameni. Au fost înregistrate succese mai importante pe 5 octombrie, după ce Regimentul al 119-lea al Diviziei a 30-a de infanterie a cucerit Merkstein-Herbach. În ziua următoare, germanii au lansat încă un contraatac pentru recucerirea Übachului, care a fost încheiat cu un nou eșec. Blindatele germane nu puteau să facă față superiorități zdrobitoare a aliaților în materie de tancuri. Într-o încercare disperată de oprire a înaintării
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
aibe moștenitori. A fost succedat de Albert, sub regența mamei sale deoarece Albert avea 14 ani. La 31 august 1642, la Stuttgart, el s-a căsătorit cu Henriette Louise (1623-1650), fiica lui Louis Frederic, Duce de Württemberg-Montbéliard. Cuplul a avut următorii copii: S-a recăsătorit la 15 octombrie 1651 la Oettingen, cu Sophie Margarete (1634-1664), fiica lui Joachim Ernst, Conte de Oettingen-Oettingen. Cuplul a avut următorii copii: S-a căsătorit pentru a treia oară la 6 august 1665 la Durlach, cu
Albert al II-lea, Margraf de Brandenburg-Ansbach () [Corola-website/Science/336378_a_337707]