854,066 matches
-
au fost în întregime opera lui Talaat și Enver.” În 1917, Talaat a devenit Mare Vizir, un post echivalent cu cel de prim-ministru, dar i-a fost imposibil să întoarcă situația militară defavorabilă a armatei oomane. În cursul anului următor otomanii au pierdut orașele Ierusalim și Bagdad. La 11 ianuarie 1918 Lenin și Stalin au semnat decretul special "Cu privire la Armenia", prin care au fost reînarmați și repatriați peste 100.000 de armeni din fosta armată a țarului pentru a fi
Talaat Pașa () [Corola-website/Science/336649_a_337978]
-
că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-au văzut obligați să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele avansate ale Corpului XXX au ajuns la Driel în ziua următoare, dar în același timp, germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier. În timpul zilei, Divizia I a făcut rost de șase bărci de cauciuc, iar Urquhart a cerut din nou polonezilor să
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Bogdana Cetățeanu (n. 24 iunie 1976, în Baia Sprie) este o handbalistă din România ce joacă pentru clubul CS Minaur Baia Mare pe postul de portar. a jucat la Remin Deva, cu care a câștigat Cupa Challenge în 2002. Din anul următor, ea a evoluat la HCM Baia Mare, cu o scurtă pauză, în vara anului 2008, când a jucat pentru formația ucraineană Motor Zaporijia. Portarul nu s-a adaptat la echipa din Zaporijia și a revenit la HCM Baia Mare în septembrie 2008
Claudia Cetățeanu () [Corola-website/Science/336691_a_338020]
-
lui trebuie să se afle în interiorul sferei Hill al celui pe care îl orbitează. De exemplu, în sistemul Soare-Pământ-Lună, orbita Lunii se situează în interiorul sferei Hill a Pământului. Raza sferei Hill pentru orbite stabile (fără mari excentricități) este exprimată prin următoarea relație: formula 1 unde r este raza sferei Hill, d este distanța dintre cele două corpuri, M este masa corpului masiv, iar m este masa corpului pentru care se calculează raza sferei Hill (satelit). În exemplul de mai sus, Soare-Pământ-Lună, în timp ce
Sfera lui Hill () [Corola-website/Science/336688_a_338017]
-
descrierea uneia dintre invențiile sale, o lentilă pentru telescopul lui Kepler, care reda o imagine inversată, conținea, de asemenea, o secțiune lungă de telescopuri binoculare, care i-a influențat foarte mult pe alți opticieni și fabricanți de telescoape în secolul următor. Secțiunea sa de telescoape binoculare nu este ilustrată, dar metodele pe care le descrie au devenit tehnici de fabricație standard pentru mai mulți ani. O altă gravură din această carte arată un dispozitiv de rectificare a lentilelor. Schyrleus a fost
Anton Maria Schyrleus de Rheita () [Corola-website/Science/336685_a_338014]
-
în Sală de la Barcelona. În 1999 a fost distins cu Premiul Sportivul Negru al Mileniului în California și astăzi ține prelegeri. Cariera lui Carlos a urmat un traseu similar. El a egalat recordul mondial la 100 de yarzi în anul următor. Carlos a încercat și el să joace fotbal american profesionist, a fost în a 15-a rundă de selecție la campania NFL de recrutare din 1970, dar o accidentare la genunchi l-a făcut să abandoneze probele pe care le
Salutul Black Power de la Jocurile Olimpice din 1968 () [Corola-website/Science/336681_a_338010]
-
11 octombrie 2012, Parlamentul Australian a adoptat formularea: Carlos a spus într-un interviu din 2012: a contestat afirmațiile din declarația Parlamentului despre faptul că Norman a plătit prețul pentru susținerea lui Carlos și a lui Smith. COA a făcut următoarele comentarii: S-a afirmat că autoritățile americane l-au invitat să participe la Jocurile Olimpice din 2000 de la Sydney după ce au aflat că nu participă. La 17 octombrie 2003, a dezvelit o statuie ce comemorează protestul olimpic din 1968; Norman nu
Peter Norman () [Corola-website/Science/336682_a_338011]
-
cinematografele. În stațiile terminus, unde trenurile sunt bidirecționale, este avantajos ca peroanele centrale să fie folosite pentru îmbarcare, iar cele laterale pentru coborâre. Acest lucru permite trenurilor să intre în stație la oricare din linii și să rămână acolo până la următoarea cursă. Pasagerii care se îmbarcă nu trebuie astfel să cunoască dinainte de la ce linie pleacă următorul tren în care intenționează să se îmbarce. Stația Sé a metroului din Săo Paulo este un exemplu recent. Line 1 Albastră (Linha 1 - Azul
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
pentru îmbarcare, iar cele laterale pentru coborâre. Acest lucru permite trenurilor să intre în stație la oricare din linii și să rămână acolo până la următoarea cursă. Pasagerii care se îmbarcă nu trebuie astfel să cunoască dinainte de la ce linie pleacă următorul tren în care intenționează să se îmbarce. Stația Sé a metroului din Săo Paulo este un exemplu recent. Line 1 Albastră (Linha 1 - Azul, Norte-Sul) folosește acest model la Sé, o stație aglomerată din cauza corespondenție cu Line 3 Roșie (Linha
Soluția spaniolă () [Corola-website/Science/336686_a_338015]
-
de apărare. El a fost construit cu ziduri de peste 4 metri grosime și îi adăpostea pe nobili în timpul atacurilor turcilor. Uși ascunse au fost construite în zidul dinspre Jezava pentru a permite trecerea spre Ungaria. Fortificațiile au fost extinse în următorii nouă ani pentru a include o suburbie fortificata mai mare, terminând astfel cetatea principala. În suburbie a fost construit un complex religios în mai multe etape, începând din secolul al XV-lea, si o baie turcească a fost adăugată de către
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
a fost înființat în anul 1956 ca o așezare urbană de dezvoltare în regiunea deșertică Neghev. La început a ființat în acest loc o tabără de cazat noi imigranți - maabará - numită Azata. Numele Netivot i-a fost conferit în anul următor 1957.Primii săi locuitori au fost evrei imigrați din Maroc și Tunisia. Odată cu restrângerea sectorului economic agricol în anii 1980 s-au mutat la Netivot un număr de locuitori ai moșavurilor din regiune.În anii 1990 acestora li s-au
Netivot () [Corola-website/Science/336706_a_338035]
-
kg. Prima participare internațională a fost la Europenele de cădeți din 2011 desfășurate la București, unde a obținut medalia de argint la stilul smuls (145 kg) și medalia de bronz cu totalul de 331 kg, în cadrul categoriei +77 kg. Anul următor, Captări a reușit să obțină medalia de bronz la smuls (138 kg), în cadrul categoriei +69 kg. În 2015, s-a alăturat lotului României, prima lui competiție sub steag românesc fiind Campionatul Mondial de la Houston. La Campionatul European din 2016 de la
Dumitru Captari () [Corola-website/Science/336711_a_338040]
-
kg la aruncat și în total 348 kg. În urma acestor rezultate, Dumitru Captări s-a calificat în premieră la Jocurile Olimpice, la categoria +77 kg. Aici a reușit prima încercare de 148 kg la stilul smuls, dar le-a ratat pe următoarele două de 150 kg, si nu a mai concurat la stilul aruncat.
Dumitru Captari () [Corola-website/Science/336711_a_338040]
-
Imeriti (Georgia de Vest), unde a fost primit cu onoruri și numit cancelar de către regele Solomon I. Mai târziu, el a fost implicat în scurtul război pentru tronul Regatului Imeriti după moartea lui Solomon și a servit ca diplomat pentru următorul rege imeretian, Solomon al II-lea. Besiki s-a implicat din nou în intrigile de la curte. Afecțiunea sa de trubadur pentru mai tânăra soție a lui Solomon al II-lea, Ana, născută Orbeliani, s-ar putea să fi fost motivul
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
se mai cunoaște. Piatra de mormânt, ornată cu vechi motive georgiene, a fost păstrată pentru un timp la Mănăstirea Golia, apoi în sectorul demolat al Lapidarium-ului, iar ulterior a ajuns în inventarul Muzeului de Istorie a Moldovei. Ea conține următoarea inscripție: „În acest mormânt zace Principele Visarion Zaharovici Gabașvili, care a fost trimis ambasador al țarului David pe lângă prea înalta Curte împărătească a Rusiei și a sfârșit aici la Iași la 40 de ani - 1791, ianuarie 24. La trecători cer
Besarion Gabașvili () [Corola-website/Science/336715_a_338044]
-
operațiunii. Brigada aeropurtată, Regimentul I de infanterie ușoară aeropurtată, artileria, geniștii, unitățile medicale și cartierul general aveau să aterizeze în zonele de aterizare „S” și „Z” și să se deplaseze pentru asigurarea siguranței zonelor de parașutare și aterizare pentru zilele următoare, dat fiind faptul că cel puțin trei batalioane de parașutiști aveau să ajungă în zona de parașutare „X”, de unde trebuiau să se deplaseze pe trei drumuri diferite spre Arnhem, pentru asigurarea controlului asupra podurilor. Batalionul al 2-lea comandat de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la hotelul Hartenstein. Perimetrul defensiv măsura cam 5 km și era apărat de arpoximativ 3.600 de oameni. În ciuda atacurilor neîntrerupte ale germanilor, linia defensivă britanică a rămas aproape neschimbată pentru următoarele cinci zile. Elevii școlii de subofițeri Hermann Göring a atacat pozițiile britanicilor din partea de vest, pe malul Rinului, reușind în cele din urmă să cucerească această poziție înaltă, de pe care putea fi controlat tirul asupra orașului Oosterbeek. Britanicii asediați au
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
RAF au executat de pe aeroporturile din Anglia ultima misiune de reaprovizionare a britanicilor în după-amiaza zilei de sâmbătă, dar au pierdut opt avioane, fără ca proviziile care au ajuns la parașutiști să fie în cantități îndestulătoare. Au mai fost făcute în următoarele două zile unele eforturi de reaprovizionare a avioanelor decolate de pe aeroporturi din Europa continentală, dar rezultatele nu au fost mulțumitoare. Pe malul sudic al Rinului, polonezii s-au pregătit pentru o nouă încercare de traversare a fluviului. Ei au așteptat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
atelierul din Lugano format din Mario Chiattone, Antonio Chiattone, Carlo Cotti, Giuseppe Foglia și Filippo Boldini. Începând din 1954 el a început să-și expună picturile în mai multe expoziții organizate la Lugano și în orașele învecinate, iar apoi, în următorii ani, a participat la expoziții din ce mai importante ce au avut loc în toate marile orașe elvețiene. A început să fie interesat de sculptură în 1960, atunci când a călătorit în Mexic (unde locuiește fratele său) și a intrat în
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
și în Puerto Rico, Insulele Virgine, precum și în Statele Unite ale Americii. Începând din anii '70 s-a dedicat în principal sculpturii. Din 1971 locuiește la Comano, deplasându-se periodic la Veneția și Ciudad de Mexico. Muzeul Cantonal de Artă din Lugano conține următoarele sale lucrări: Alte lucrări ale sale se află în următoarele locuri:
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
din anii '70 s-a dedicat în principal sculpturii. Din 1971 locuiește la Comano, deplasându-se periodic la Veneția și Ciudad de Mexico. Muzeul Cantonal de Artă din Lugano conține următoarele sale lucrări: Alte lucrări ale sale se află în următoarele locuri:
Nag Arnoldi () [Corola-website/Science/336727_a_338056]
-
deja 150 de pagini în decembrie 1941, terminând redactarea cărții la 19 mai 1943. Romanul a fost publicat în anul 1946 de editura Dimitrakos din Atena, trecând aproape neobservat. Versiunea în limba franceză, tradusă de Yvonne Gauthier, apare în anul următor la Éditions du Chêne din Paris. Cartea este preluată pentru traducere și publicare de edituri din Anglia, SUA, Suedia și Cehoslovacia, spre nedumerirea scriitorului care i se confesează în vara anului 1948 lui Prevalakis: „"Zorbas" triumfă la Paris [...] nu mai
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
și o duce bine chiar și după moarte. Zorbas continuă să trăiască în mine pentru că și el avea același Dumnezeu, pe Epafos.” În octombrie 1949 apare versiunea suedeză a romanului, în traducerea lui Börje Knös, prieten al autorului. În anii următori apar traduceri și în alte limbi străine: portugheză (1951), germană și engleză (1952), norvegiană (1953), spaniolă, daneză, finlandeză și ebraică (1954), italiană și croată (1955). "Zorba Grecul" obține în iunie 1954 Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
Michael Cacoyannis după un scenariu propriu. Rolurile principale au fost interpretate de Anthony Quinn (Zorba), Alan Bates (naratorul Basil), Irene Papas (văduva) și Lila Kedrova (Bubulina). Filmul a fost nominalizat la șapte premii Oscar în 1965, obținând trei premii la următoarele categorii: cea mai bună actriță în rol secundar (Lila Kedrova), cea mai bună imagine (Walter Lassally) și cele mai bune decoruri (Vassilis Photopoulos). Celelalte nominalizări au fost la categoriile: cel mai bun film, cel mai bun regizor (Michael Cacoyannis), cel
Zorba Grecul (roman) () [Corola-website/Science/336724_a_338053]
-
din istoria navală care a deținut acest titlu. Descendenții ei au vândut nava "Agamemnon" statului elen, care a redenumit-o "Spetsai". Ea a fost incendiată de către Andreas Miaoulis, împreună cu fregata "Hellas" și cu corveta "Hydra," în baza navală Poros, în următorul război civil grec din 1831. „Muzeul Bouboulina” de pe insula Spetses este găzduit într-un conac vechi de 300 de ani ce a aparținut celui de-al doilea soț al Bouboulinei, în care urmașii ei continuă să locuiască încă. O statuie
Laskarina Bouboulina () [Corola-website/Science/336728_a_338057]