85,387 matches
-
a Țărilor Române a făcut ca revendicările să aibă o coloratură locală, în funcție de circumstanțele zonale. Pe lângă dimensiunea sa socială, asupra căreia nu vom stărui, în principatele danubiene, revoluționarii au urmărit să iasă de sub protectoratul rusesc, iar în Ardeal ei au căutat să dobândească autonomie națională și drepturi colective în cadrul unui Imperiu Habsburgic federalizat. În Moldova, Dorințele Partidei Naționale din Moldova, documentul-program redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit printre revendicări "Unirea Moldovei cu Țara
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
formează o voință, o aplecare. Duh public și patriotism numai atunci este cu putință la o nație, când încetează rivalitățile cele urâte dintre părțile ei; când fiecare parte începe a uita interesul său particular și drepurile sale exclusive, și își caută folosul său în prosperitatea și înflorirea totului (pp. 58-60). Fără să menționeze explicit țările române, este indubitabil faptul că afirmațiile fac trimitere la teritoriile românești, care deși împărtășesc aceeași origine, au fost, în decursul istoriei, separate "parte din întâmplare, parte
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
secerat sau ia silit ca să își părăsească patria" (p. 16). Aceeași idee își găsește ecou în manualul lui Albineț, publicat câțiva ani mai târziu în Moldova: "Dacia cucerită se priface în provincie romană, lăcuitorii sei parte se ucidu, parte își caută scăpare între alte nații barbare, eară parte se târăscu sclavi la Roma și prin osebite provincii ale Italiei" (Albineț, 1845, p. VI). În acest chip, prin "stârpirea Dacilor învinși de Augustul Traean", Dacia rămâne "deșertată de lăcuitori" (Albineț, 1845, pp.
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Ideologia națională, pe care munteanul Bălcescu o va împinge în trecut până la Mircea cel Bătrân, este proiectată de către profesorul ieșean până la Ștefan ce Mare: "Planul său cel favorit de a uni sub domnia lui toată România, îl făcu de a căuta pretecsturi, sub care se poată începe resboiu cu Radul domnul Valahiei" (Albineț, 1845, pp. 92-93). Apoi, în finalul Precuvântării sale la Manual..., Albineț laudă ideile veacului al XIX-lea (patriotismul și iluminismul asociate cu Petru Maior și Școala Ardeleană), comparându
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ci firească [...] s-a făcut de la sine", fiind o "necesitate istorică" (p. 295), credem că mai decisiv în facerea României Mari (pe care nu o vedem deloc ca fiind "firească", în fapt, considerăm că acest cuvânt nici nu are ce căuta în lexiconul științelor sociale și istorice) s-a dovedit a fi concursul de împrejurări, fereastra de oportunitate, factorul contingent. Recunoașterea internațională a noilor granițe ale României s-a făcut, din nou, ca în 1878, prin condiționarea statului român de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
etnice. Legea educației din 1868, deși recunoștea dreptul confesiunilor de a organiza școli, prevedea totuși obligativitatea universală a limbii maghiare. În Transilvania, spre deosebire de Principatele Unite, și ulterior Române, educația românească a continuat sub forma învățământului confesional. Originile restaurării acestuia trebuie căutate în 1850, când etatismul Curții vieneze în materie de educație a făcut încă o concesie, acordând Bisericii Catolice jurisdicția asupra școlilor populare catolice. Din 1856, de acest drept beneficiază și Biserica Unită română, iar în 1861 acesta este extins și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
p. 41). După cum am arătat mai devreme, simpla demonstrare a continuității etnice sau caracteriale, a permanenței românești de-a lungul timpului, nu mai putea fi complet satisfăcătoare pentru noile vremuri în care noua statalitate forjată prin unirea din 1859 își căuta rădăcini istorice. Miza majoră s-a mutat de pe proclamarea continuității etnice pe probarea continuității statale, a permanenței statalității românești. Evacuarea aureliană a Daciei Traiane, prin retragerea administrației romane, a ocazionat organizarea politică a populației autohtone rămase locului. Statalitatea română își
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu suffere jugul quellor que lau alles. [...] Decebal era datori sieși și populului seu să scuture jugul roman" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 18). Există un fatalism al independenței, ancorat de pământul românesc, care l-a determinat pe regele dac să caute libertatea pentru poporul său. Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris după chipul prezentului, iar, mai specific și personal, personajele istorice sunt descrise după chipul și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Mai mult decât atât, modul în care Heliade îl portretizează pe Decebal confirmă încă o dată regula generală că trecutul este scris după chipul prezentului, iar, mai specific și personal, personajele istorice sunt descrise după chipul și asemănarea istoricului: Pe lângă aquestea, cată să scim quo Decebal era un conservator al instituțiunilor Patriei salle, al Națiunii salle, un apperător al aquestora" (ibidem). Este evidentă în această portretizare existența unui "efect de oglindă", întrucât descrierea se potrivește mai degrabă lui Heliade însuși decât conducătorului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
istoricilor se ridică împotriva istoriei mitificante, pusă în slujba politicii naționale și a intereselor statului. Iată ce îi adresează P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de caracter național, ați căutat să ajungeți la o Românie unită. Ați ajuns, dar pentru aceasta istoria a trebuit să fie forțată și puțintel falsificată. Acum noi avem România aceasta deplină: nu mai este nevoie să falsificăm și să mințim. De acum înainte, noi trebuie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
în istoria universală. Încă din 1928, N.A. Constantinescu declara în introducerea sa la Istoria Românilor că a "recurs mai des la comparația cu faptele și datele din istoria popoarelor vecine" (Constantinescu, 1928, p. 3), și că, "spre deosebire de predecesorii mei, am căutat un alt criteriu de împărțire a materiei, în tendința ce am urmărit de a nu lăsa expunerea evenimentelor prea mult într-o izolare nefirească de istorie universală" (p. 4). În aceeași tradiție integraționistă, S. Lambrino, G. Lazăr și V.P. Arbore
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
panteonul proletar I.C. Frimu, conducătorul luptei lucrătorilor tipografi masacrați de forțele de represiune statale. În locul zilei de 1 decembrie 1918, cu cortegiul său de semnificații naționale, constructorii noi ordini mnemonice instalează comemorarea "masacrului dela 13 Decembrie 1918", când guvernul burghezo-moșieresc "caută prin mijloace teroriste să înnăbușe lupta revoluționară a poporului" (Roller, 1952, p. 52). Aservită puterilor imperialiste, guvernarea și-a asumat "misiunea [...] de jandarm și unealtă a reacțiunii mondiale împotriva revoluției socialiste" (Roller, 1952, p. 546). Prin această comutare, calendaristica simbolică
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a fost scindat din punct de vedere politic" (Hurezeanu et al., 1988, p. 10). Imediat după retragerea aureliană, acțiunile (proto)românilor au fost ghidate de acel "instinct de unire" descoperit de R.G. Melidon: În ceasurile de mare primejdie, cnezatele au căutat să se unească între ele. Odată unite, nu s-au mai despărțit. Căci ținta lor, idealul lor era să formeze un stat mare, cuprinzînd tot poporul și tot pămîntul românesc" (Almaș și Fotescu, 1986, pp. 24-25). În versiunea național-comunistă, teza
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ascensiunea sectelor; conflictele religioase; fundamentalismul; d) Fundamentalismul religios (integralismul) Fundamentalismul este o mișcare religioasă caracterizată prin interpretarea radicală a mesajului religios transmis de textele sacre. Pe baza lor, unele grupări, sub pretextul apărării valorilor religioase tradiționale dintr-o anumită societate, caută să preia toată puterea într-un stat. Fundamentalismul religios este o reacție față de tendințele prea accentuate de secularizare și modernizare, însoțite de îndepărtarea individului de credință. Fundamentalismul este specific tuturor religiilor, în special Islamului unde religia este încă foarte prezentă
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]
-
c) frecarea în atletism se ia în considerare forța de frecare, de alunecare, în care corpul imobil acționează asupra celui mobil cu o forță îndreptată în sens contrar celui din urmă. În acest context, frecarea este o forță utilă și căutată în scopul evitării alunecărilor. De aceea pistele de atletism trebuie să aibă o suprafață cu asperități, atleții folosesc pantofii cu cuie, speciali, pentru mărirea aderenței, sectoarele de aruncări au suprafețe rugoase, etc. În mișcările atletice forțele de frecare sunt utile
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
sărituri se efectuează printr-un lucru muscular rezistent, accentuat și pe o traiectorie razantă; * la înălțime și prăjină aterizarea se rezumă numai la funcție de amortizare; * la lungime și triplusalt (ultima săritură) în vederea lungorii săriturii - trebuie valorificată la maximum traiectoria C.G.G., căutându-se întârzierea luării contactului cu solul prin ridicarea picioarelor și efectuarea de mișcări compensatorii de trunchi și brațe pentru a se evita căderea înapoi. Principalele caracteristici biomecanice ale săriturilor la bărbați sunt prezentate în tabelele 19, 20, prelucrate după T.
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
pe piciorul drept, acesta declanșează o rulare de pe muchea externă pe călcâi, pe partea antero naintarea genunchiului și coapsei spre piciorul stâng. Șoldul stâng se menține evident înaintea celui drept; * în acest timp piciorul stâng continuă acțiunea de înaintare rapidă, “căutând” solul cu călcâiul, într un pas * acțiunea conjugată a picioarelor permite bazinului să înainteze accelerat în plan orizontal; * axa umerilor și brațul cu sulița, păstrându-se pe direcția de înaintare, “întârzie” voluntar în timp ce antebrațul stâng, din poziția îndoit la piept
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
care l-au născut, că bun suflet de om este, n-am ce zice.” Topica fixează caracter de incident enunțului sintactic - expresie a planului enunțării - într-un text lingvistic, organizat în stil direct. „ - Nu mai vrei să taci din gură, cauți ceartă! Zise el.” I. 7 Relația explicativă „Raportul sintactic explicativ a apărut pe terenul limbii române dintr-o structură «inițială» cu raport sintactic de subordonare cauzală (în care existau, exprimate, și cauza, în elementul subordonat, și efectul, în elementul regent
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
chiar așa!), cât și cu o prepoziție care cere acest caz (îl știam contra aranjamentelor - ambele exemple sunt după V. Hodiș, art. cit., II, p. 140). Atributul circumstanțial exprimă diferite nuanțe circumstanțiale: modală: O mie de neamuri,plecate, domoale,te caută n ceruri.; cauzală: Horia, speriat, vru să iasă pentru a da ordine.; temporală: Rămasă singură, Ana băgă de seamă că libertatea pe care o lăsa altora nu i-o precupețea azi nici ei nimeni.; condițională: Îmbrăcat în cojoc, ciobănașul n-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
plouă încet. Aceasta, pentru că hotărâtor pentru atributul predicativ este tot existența subiectului în propoziție, de care să se asocieze o însușire circumstanțială, fie ca purtător al ei: Să vii sănătos!, fie ca autor al unei acțiuni care o „revelează”, o caută în obiectul ei direct: Să te găsesc sănătos. Se înțelege că regentul verbal al atributului predicativ poate fi și un verb personal la un mod nepredicativ (nepersonal) care prescurtează de obicei o propoziție: Și oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
a născut ideea acesteia, mai ales că după numărul lucrărilor expuse s-ar părea că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai bogate expoziții personale din ultimii ani? Meritul revine în întregime organizatorilor, care și-au găsit timp să mă caute și să mă înțeleagă, care au știut să mă antreneze în efortul uriaș necesitat de deschiderea unei asemenea expoziții. Am acceptat cu plăcere ideea și deși nu am propus decât foarte puține lucrări, ele sper să mă reprezinte. Faptul că
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
și Mircea Florian, a cărui Recesivitatea ca structură a lumii ne arată nu numai o intenție, ci o realizare sistematică. Avem, așadar, trei mari constructori și făuritori de sisteme, care s-au impus în cultura noastră și pe care noi căutăm, prin studii, în măsura în care le putem publica și în limbi străine, să-i popularizăm și să arătăm cum, de fapt, ei erau foarte bine ancorați în climatul filozofic european. Sigur că am făcut câte ceva la acest capitol, și eu, și colegii
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
Leibniz, cu precizarea că totuși există o deosebire între lumile poetice care sunt instituiri, sunt în artă, deci sunt obiective, ontologie, și lumile posibile care vin din direcția dinspre interpretare. Sigur că asemenea încercări se pot face și aci am căutat să întregesc viziunea care vine asupra cercetării laturii acesteia teoretice la Eminescu, teoria spațiului poetic mai ales, cu rădăcini în tradițiile cercetării călinesciene și a generației care a urmat. Astfel de preocupări le au tinerii mei colegi și foștii mei
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
am format o grupare forate puternică de pictori naivi, pe care nu am urmărit să-i îndrum spre o structură de învățătură academică, de studiu după cub, cum făceau ceilalți. Ei aveau deja un anume stil, o viziune, pe care căutam să și-o regăsească într-o expresivitate cât mai mare, să utilizeze culorile fără să le murdărească, fără să fie atrase de formule efemere. Îi lăsam să se regăsească în expresivitatea lor. Unele influențe mai existau, chiar între ei, dar
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]
-
lucrări, care s-au adunat la Centrul de Creație, constituindu-se o colecție foarte bogată la Muzeul de Artă, inclusiv cu naivi din țară. Din păcate, unul din directorii muzeului a scos lucrările din instituție, spunând că nu au ce căuta acolo, așa că o comoară a artei naive s-a risipit, în condițiile în care alții dau bani grei pentru a constitui o asemenea colecție. Și era o colecție reprezentativă, adunată în ani de zile, așa cum se face acum la muzeul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]