85,646 matches
-
cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze. [[File:Boulogne gare maritime bateau cpa.jpg|thumb|O fotografie din perioada interbelică a clădirii "Gare Maritime" din Boulogne, în care se observă cheiul folosit de distrugătoarele britanice pentru evacuare]] Distrugătoartele
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
succes în campania germană a lui Marlborough și a prințului Eugen de Savoia. S-a distins în Bătălia de la Schellenberg și a asediat și cucerit Ingolstadt și Landau. A murit la castelul său neterminat Rastatt în 1707. Soția lui a preluat regeța pentru fiul lor Louis George; el a preluat puterea în mâinile sale în octombrie 1727. Ludwig s-a căsătorit cu Sibylle de Saxe-Lauenburg. Ei au avut următorii copii: Ironic pentru un prinț-militar care a luptat împotriva Franței cea mai
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
prințului Eugen de Savoia. S-a distins în Bătălia de la Schellenberg și a asediat și cucerit Ingolstadt și Landau. A murit la castelul său neterminat Rastatt în 1707. Soția lui a preluat regeța pentru fiul lor Louis George; el a preluat puterea în mâinile sale în octombrie 1727. Ludwig s-a căsătorit cu Sibylle de Saxe-Lauenburg. Ei au avut următorii copii: Ironic pentru un prinț-militar care a luptat împotriva Franței cea mai mare parte a carierei sale, la 17 ani după
Ludwig Wilhelm, Margraf de Baden-Baden () [Corola-website/Science/337349_a_338678]
-
minor Edvard Fortunatus i-a succedat ca Margraf de Baden-Rodemarchern.v Deși contractul de căsătorie stipula ca în situația asta Cecilia să fie regentă, profitând de absența ei, sorcrii au confiscat documentul care îi asigura drepturile la succesiune și au preluat controlul și asupra teritorile sale ca zestre. Cecilia s-a convertit la catolicism ca măsură de a asigura drepturile copiilor ei la teritoriile soțului ei. În vara anului 1578 ambasadorul spaniol Francisco de Eraso a sosit în Suedia. Ioan al
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
au fost capturați de pază și dusă la regele Ioan, provocând o scenă între frați. La scurt timp după aceea, Cecilia a revenit în Germania urmată de Francisco de Eraso. După întoarcerea la Baden în 1579, Cecilia a căutat să preia controlul asupra teritoriilor ei Dower și Baden-Rodemachen de la rudele soțului ei în numele fiului ei. Francisco de Eraso și Cecilia au trăit împreună la Baden, pentru un timp, înainte ca Eraso să-și continue drumul spre Spania. În acest timp ea
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
a refuzat cererea de întoarcere în Suedia. Cecilia a trăit cu venitul de pe domeniile suedeze, însă acestea au fost confiscate de Ioan în 1585, după opoziția ei la căsătoria lui cu Gunilla Bielke. În 1588, fiul ei Edvard Fortunat a preluat controlul asupra Baden-Rodemachen.
Cecilia a Suediei () [Corola-website/Science/337347_a_338676]
-
lângă Fisher a relatat că încetase să respire;un alt pasager i-a aplicat măsuri de prim ajutor până când paramedicii au ajuns la pacient. Serviciile de urgență din Los Angeles fuseseră alertate de membrii echipajului înainte de aterizare. Fisher a fost preluată de o ambulanță și dusă la Ronald Reagan UCLA Medical Center și pusă sub ventilație. După patru zile de spitalizare la terapie intensivă, Carrie Fisher a încetat din viață pe 27 decembrie 2016, la ora 8:55; avea 60 de
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
puțin timp înainte de a muri. În cartea ei, "Wishful Drinking", Fisher a scris că și-ar dori un astfel de necrolog: „vreau să se spună că m-am înecat în lumina lunii, strangulată cu propriul meu sutien." Câteva necroloage au preluat citatul. În absența unei stele a lui Fisher pe Hollywood Walk of Fame, fanii i-au creat una. Alături de flori și lumânări, pe steaua nou creată scrie: „Carrie Fisher Forța fie cu tine pentru totdeauna...". În jocul video "", mii de
Carrie Fisher () [Corola-website/Science/337358_a_338687]
-
unde existau cânva câteva familii romano-catolice, majoritatea romano-catolicilor fiind pe atunci în localitatea Ilia. Astfel comunitatea catolică din zona a decăzut treptat, biserica cândva foarte întreținută de enoriașii săi s-a ruinat acum în lipsa lor iar Mănăstirea Franciscana Deva a preluat biserică în 2015 pentru a o renovă cât de cât prin anumite proiecte proprii. Reprezentanții Mănăstirii Franciscane Deva, mănăstire care este și sediul Fundației Umanitare Franciscane ,Sfanțul Francisc de Assisi<nowiki>"</nowiki> Deva, vrând să facă un bine Comunității Romano-Catolice
Biserica Sfântul Anton de Padova din Ilia () [Corola-website/Science/337378_a_338707]
-
de contact pe cale ierarhică, cu reprezentanții din Siberia ai Puterilor Aliate. Cei 2 ofițeri și-au început activitatea pe plan local în prima jumătate a lunii aprilie 1920 - legați fiind de aceea a Misiunii Militare Franceze din Siberia. Comisia a preluat întreaga răspundere a contingentului de voluntari români înrolați în "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni", precum și pe cea a celorlalți prizonieri supuși români. Demersurile celor 2 ofițeri precum și munca de organizare dusă de aceștia s-au concretizat mai întâi prin
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
finalizarea repatrierii tuturor „legiunilor” naționale și prizonierilor de război din în Siberia a fost Consiliul Suprem Aliat - care a asigurat tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
și Marea Neagră). Această rută a avut punctul de pornire în portul Vladivostok, situat pe malul Oceanului Pacific și s-a sfârșit fie în portul Constanța, fie în porturile italiene Triest, Genova și Ragusa. Cădere pe data de 16 aprilie 1920, a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni". Preluând întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut de la Janin aprobarea înființării unei baze române la
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
s-a sfârșit fie în portul Constanța, fie în porturile italiene Triest, Genova și Ragusa. Cădere pe data de 16 aprilie 1920, a preluat de la colonelul ceh Eduard Kadlec prin hotărârea generalului Janin, comanda "Legiunii de Vânători Ardeleni și Bucovineni". Preluând întreaga răspundere a contingentului de voluntari români precum și a celorlalți prizonieri supuși români, a obținut de la Janin aprobarea înființării unei baze române la Vladivostok, precum și promisiunea formală a acestuia de urgentare a repatrierii. Subiectul repatrierii prizonierilor supuși români neînrolați voluntar
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
fost editată de Terri Windling și Ellen Datlow, Windling ocupându-se mai ales de povestirile fantastice iar Datlow de cele de groază. Începând cu a 16-a ediție (care conține lucrări publicate inițial în 2003), rolul lui Windling a fost preluat de echipa Kelly Link și Gavin Grant. Coperta fiecărei ediții a fost realizată de către Thomas Canty. În 2009 s-a anunțat că nu va exista nicio ediție în acel an. Ellen Datlow a continuat cu editarea unei noi antologii, "The
Year's Best Fantasy and Horror () [Corola-website/Science/337425_a_338754]
-
august 1915 a fost numit general maior adjutant la Marele Stat Major Francez. Cunoscător la perfecție al limbii ruse, în iarna dintre anii 1915-1916 a revenit în Rusia ca și membru component al Misiunii Militare Franceze, a cărei conducere a preluat-o în august 1916 (editorul Raymound Noulens afirmă însă că plecarea generalului din Franța s-a făcut de Boulogne în data de 22 aprilie, acesta sosind la Petrograd pe 11 mai 1916). Generalul Janin s-a dovedit a fi o
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
că ea ieșise din istorie pentru a se bloca într-o cămașă de forță ideologică alienantă, într-o „paranteză a istoriei sale”. După reîntoarcerea sa pe pământ francez, în decembrie 1917 Janin a fost numit conducător al Misiunii Militare Franco-Cehoslovace, preluând comanda unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
în ajutorul cehoslovacilor, cu scopul creării unui alt front antigerman. La sosirea sa la Vladivostok la jumătatea lunii noiembrie 1918 însă, situația geopolitică era însă foarte diferită față de cea de la plecarea sa din Europa. Ajuns în Siberia, generalul francez a preluat comanda Misiunii Militare Franceze, a Legiunii Cehoslovace și, în final, a tuturor forțelor Aliaților. La 16 decembrie Janin a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
s-a făcut în ceea ce-l privește pe Kolceak cu dificultate, încadrându-se cu greu în programul conceput dinainte de cehi. Suplimentar,sosit la 27 decembrie 1919 la Nijneudinsk, Kolceak a fost blocat aici din cauza unor insurgenți revoluționari socialiști, care au preluat puterea în Irkutsk. Pe 5 ianuarie 1920 Janin - aflat la 250 de km de Irkutsk la Ulan-Ude, și-a angajat cuvântul în ceea ce privește protecția amiralului. Imobilizat , la 6 ianuarie 1920 Kolceak a demisionat din poziția sa de conducător suprem în favoarea generalului
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Franța a afirmat în ziarul Le Matin că liderii francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges comanda "Corpului 8 de Armată teritorială" franceză. În acest post - care nu a reprezentat o promovare
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Wisconsin și a avut câștig de cauză La scurt timp după aceea, judecătorul suprem Melville Fuller l-a recomandat unui prieten că pe cel mai bun avocat pe care l-a cunoscut pe coasta de est a Statelor Unite. Înainte de a prelua un caz, Brandeis insistă că oamenii de afaceri care i se adresau să accepte două condiții: să nu contacteze prin intermediari, ci cu clientul în persoana, și să i se acorde permisiunea de a da sfaturi în aspectele relevante ale
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
consilier, decât doar un strateg al intentării de procese, aceasta permițându-i să-și sfătuiască clienții cum să evite probleme că procese, greve sau alte crize. Preferă însă să nu ia în sarcina cazuri pe care le consideră nejuste. Dacă prelua un caz în care nu era sigur de dreptatea clientului, îl prevenea pe acesta că se va ocupa de caz numai ca să obțină un rezultat echitabil pentru toate părțile. Firma lui Brandeis și Warren a continuat să existe până în zilele
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
contribuit la escaladarea tensiunilor premergătoare războiului. Klaipėda (în germană: "Memel"), un important port din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
din Prusia Orientală, a fost separat de Germania prin Articolul 28 al tratatului de la Versailles și a fost administrat de Aliați pe baza Articolului 99. Franța a preluat administrația regiuni, în timp ce Lituania a continuat să facă lobby pentru a-l prelua ea, susținând că trebuie să aparțină ei datorită importantei popualții lituaniene și pentru că constituia singura ieșire a acestei țări la Marea Baltică. Polonia revendicase și ea teritoriul. Întrucât Aliații ezitau să ia o hotărâre și părea că regiunea avea să devină
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
agitata regiune, și o atitudine publică ar fi putut perturba sensibilele discuții în care era angajată cu Polonia pe tema unei alianțe anticomuniste împotriva Uniunii Sovietice. La guvernul lituanian au ajuns zvonuri cum că Germania avea planuri exacte pentru a prelua Klaipėda. La 12 martie, ministrul de externe Urbšys a reprezentat Lituania la înscăunarea Papei Pius al XII-lea la Roma. La întoarcerea în Lituania, el s-a oprit la Berlin în speranța că va clarifica aceste zvonuri. La 20 martie
Ultimatumul german din 1939 adresat Lituaniei () [Corola-website/Science/335882_a_337211]
-
Frederic, are asemănări cu personajul istoric. În anii 1676-1678, el a participat la campaniile din Pomerania și Prusia și a negociat, în numele Electorul de Brandenburg, Tratatul de la Saint-Germain din 1679. În 1681, după decesul fratelui său Wilhelm Christoph, Frederic a preluat guvernarea teritoriului Hesse-Hombourg și a domnit sub numele de Frederic al II-lea. În 1690 soția sa a murit după ce i-a dăruit 12 copii. La vârsta de 59 de ani, Frederic s-a căsătorit a treia oară: cu văduva
Frederic al II-lea, Landgraf de Hesse-Homburg () [Corola-website/Science/335887_a_337216]