85,902 matches
-
se dedică cercetării și timp de șaptesprezece ani, între 1771 și 1787, realizează cea mai mare parte din contribuțiile sale în astronomie. Publică, de asemenea, numeroase articole și memorii științifice referitoare la calculul integral, ecuații diferențiale și ecuații cu derivate parțiale. Printre alții, Laplace l-a impresionat foarte mult pe Marchizul de Condorcet. După ce acesta a devenit secretarul permanent al Academiei Franceze de Științe, Laplace a fost ales membru asociat al acestei academii, la vârsta de 24 de ani (31 martie
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
sa în ecuația Laplace și în ecuația Poisson. În matematică, funcțiile al căror laplacian este nul se numesc funcții armonice. Dacă "f" este o funcție cu valori reale derivabilă de două ori, atunci laplacianul lui "f" este suma tuturor derivatelor parțiale "nemixte" de ordinul doi în coordonate carteziene formula 1: O altă contribuție însemnată a lui Laplace, în analiza funcțională, este "transformata Laplace". Aceasta, formula 3, este un operator liniar asupra unei funcții "f"("t"), numită "funcție original", de argument real "t" ("t
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
gravitațional, introdus de către Joseph-Louis Lagrange în lucrările lui din 1773, 1777 et 1780 (noțiunea de „"potențial"” fusese utilizată pentru prima dată de către Daniel Bernoulli în "Hydrodynamica" sa, publicată în 1738). Laplace a demonstrat că potențialul satisface întotdeauna ecuația cu derivate parțiale: Această ecuație este cunoscută în prezent ca "ecuația Laplace". Sub forma sa mai generală: ea apare în aproape toate domeniile fizicii matematice. Laplace a elaborat propria sa cosmologie, difuzată în rândurile comunității științifice europene prin memorii publicate între anii 1780
Pierre-Simon Laplace () [Corola-website/Science/298288_a_299617]
-
făcută numai la granița cu Austro-Ungaria, dorind să prevină astfel un război cu Germania. S-a dovedit însă că era prea târziu ca relațiile și corespondența personală să oprească mersul evenimentelor. Rusia nu avea planuri de urgență pentru o mobilizare parțială și de aceea, pe 31 iulie 1914, Nicolae a luat decizia inevitabilă de a ordona mobilizarea generală. Aceasta a dus aproape imediat la declarația germană de război și la dezlănțuirea primului război mondial. Izbucnirea războiului pe 11 august 1914 a
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
individual devine prioritar și nu este construită nicio linie nouă datorită lipsei de mijloace și de voință politică. Singurele investiții notabile sunt metroul articulat și a materialului rulant pe pneuri (MP 55 și MP 59) pe câteva linii, precum și înnoirea parțială a decorațiilor din stații. În 1962 încep lucrările liniei RER A, un nou mod de transport complementar metroului. Prima criză petrolieră a relansat activitatea metroului începând cu 1972.A apărut astfel un nou elan de modernizare ce a durat până la
Metroul din Paris () [Corola-website/Science/298360_a_299689]
-
postul de ministru de finanțe. Bonar Law l-a numit inițial pe Chamberlain director al poștelor. Când Sir Arthur Griffith-Boscawen, ministrul sănătății, și-a pierdut locul în parlament în urma alegerilor generale din 1922 și nu a fost ales la alegerile parțiale din martie 1923, Bonar Law i-a oferit acest post din cadrul Cabinetului, lui Chamberlain. După două luni, Bonar Law a primit diagnosticul de cancer la gât în fază terminală. A demisionat imediat și a fost înlocuit de ministrul de finanțe
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
Munții Codru-Moma, Pădurea Craiului, Banatului etc). Lățimea sistemului muntos carpatin pe teritoriul României variază între 120 km (în Munții Rodnei) și 70 km (în Munții Parângului). Carpații sunt caracterizați prin prezența unor numeroase depresiuni intramontane și vai transversale, totale sau parțiale (Dunărea, Jiul, Oltul, Râul Bistrița, Mureș, Crișul Repede, etc.) Ei au o vechime de 204 milioane ani. Potrivit deosebirilor geomorfologice și geologice, lanțul carpatic românesc se împarte în trei mari unități morfotectonice: Cele mai înalte 12 vârfuri ale Carpaților românești
Munții Carpați () [Corola-website/Science/297117_a_298446]
-
numeroaselor animale, s-au folosit de niște funcții rudimentare în prepararea mâncării : Descoperirea focului este o mare etapă în inventarea bucătăriei propriu-zise. O ipoteză ar fi că bucătăria a apărut în urma unui ritual : devorarea colectivă a obiectului sacrificat, după îmbălsămarea parțială (asociată cu îmbălsămarea funerară). Această ipoteză evidențiază ritualul puternic și dimensiunea colectivă a practicilor culinare, lucru pe care o descoperire accidentală nu-l face. Adăugarea produselor ce vor avea să schimbe substanțial gustul și conservarea alimentelor, chiar și într-o
Bucătărie () [Corola-website/Science/297125_a_298454]
-
excepție deoarece procesul folosește carbonul din cărbunele, iar hidrogenul poate fi generat în proces din apă. Hidrogenul poate forma compuși cu elmentele mai electronegative decât el, cum ar fi halogenii; în acest tip de compuși, hidrogenul prezintă o sarcină pozitivă parțială. Când se leagă de fluor, oxigen sau azot, hidrogenul participă la formarea unei legături puternice numite legatură de hidrogen, ce este un factor important în stabilitatea multor molecule biologice. Hidrogenul poate forma compuși și cu elementele mai puțin electronegative, cum
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
din vapori utilizându-se monoxidul de carbon în reacție cu gazul de apă pe un catalizator de oxid de fier. Procesul este și o metodă de obținere a dioxidului de carbon: Alte metode importante de obținere a H sunt oxidarea parțială a hidrocarburilor: și reacția cărbunelui cu apa: Uneori, hidrogenul este fabricat și consumat în timpul aceluiași proces, fără a mai fi separat. În procedeul Haber pentru obținerea amoniacului, hidrogenul provine din la gazul natural. Din electroliza saramurii pentru a produce clor
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
deficiența mai poate fi însoțită de menstruații neregulate. Minereurile (sulfuroase) de cupru nu conțin foarte mult cupru, de obicei 2-4%, rareori peste 7%. De aceea, înainte de procedeul de obținere a metalului, este necesara o concentrare. Aceasta constă într-o prăjire parțială, cu aer insuficient. În urma procedeului se obține o zgură formată din sulfură de fier și de cupru, numită generic "mată cuproasă". Oxidul cupros este transformat în cupru impur prin încălzire: Cu toate acestea, cuprul este impur, de puritate 95-98%;impuritățile
Cupru () [Corola-website/Science/297149_a_298478]
-
informații directe despre structura internă și geochimia planetei Venus. Similitudinea în dimensiuni și densitate între Venus și Pământ sugerează că împărtășesc o structură internă similară: miez, manta, și crustă . Ca și cea a Pământului, miezul venusian este de cel puțin parțial lichid, deoarece cele două planete au fost răcite cu aproximativ aceeași viteză. Dimensiunea ușor mai mică a lui Venus sugerează că presiunile sunt semnificativ mai mici în interiorul său decât în cazul Pământului. Principala diferență dintre cele două planete este lipsa
Venus () [Corola-website/Science/297166_a_298495]
-
În engleză: http://fs.gallup.unm.edu/a/FifthParadoxistManifesto.htm. În engleză: http://fs.gallup.unm.edu/a/SixthParadoxistScientificManifesto.pdf.<br> Paradoxismul poate fi folosit în orice domeniu. Prin a paradoxism-iza (ori a S-nega) o teorie se înțelege validarea parțială și negarea parțială a teoriei în același spațiu, sau numai negarea ei dar în multiple feluri în același spațiu.<br> În ambele cazuri, se pun în legătură idei conflictuale în aceeași teorie, de unde rezultă paradoxismul.<br> Prin paradoxismizarea unei 'noțiuni
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
fs.gallup.unm.edu/a/FifthParadoxistManifesto.htm. În engleză: http://fs.gallup.unm.edu/a/SixthParadoxistScientificManifesto.pdf.<br> Paradoxismul poate fi folosit în orice domeniu. Prin a paradoxism-iza (ori a S-nega) o teorie se înțelege validarea parțială și negarea parțială a teoriei în același spațiu, sau numai negarea ei dar în multiple feluri în același spațiu.<br> În ambele cazuri, se pun în legătură idei conflictuale în aceeași teorie, de unde rezultă paradoxismul.<br> Prin paradoxismizarea unei 'noțiuni' se obține o
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
steagului. În trapez au fost incluse două stele albe cu șapte colțuri. Steagul a fost creat după modelul Steagului Regatului Hedjaz. Cele două stele ar fi reprezentat cele două națiuni principale din Irak - arabii și kurzii. Ca replică la unificarea parțială a Egiptului și Siriei în așa numita Republică Arabă Unită, cele două regate hașemite ale Irakului și Iordaniei au înființat o structură confederativa, Federația Arabă. Steagul acesteia a fost steagul Iordaniei, cu triunghi roșu, dar fără steaua albă cu șapte
Drapelul Irakului () [Corola-website/Science/297221_a_298550]
-
număr din ce în ce mai mare, prin aparate mobile. Corturile de oxigen erau des folosite în terapia cu oxigen, dar acum au fost înlocuite de măștile de oxigen și de canulele nazale. Oxigenoterapia hiperbară folosește camere de oxigen speciale pentru a crește presiunea parțială a oxigenului a pacientului, sau, în caz de nevoie, a personalului medical. Intoxicarea cu monoxid de carbon, gangrena gazoasă și răul de decompresie sunt, uneori, tratate folosind aceste dispozitive. O concentrație ridicată de în plămâni ajută la despărțirea monoxidului de
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
răul de decompresie sunt, uneori, tratate folosind aceste dispozitive. O concentrație ridicată de în plămâni ajută la despărțirea monoxidului de carbon de grupul hemic al hemoglobinei. Oxigenul este otrăvitor pentru bacteriile anaerobe care cauzează gangrenele gazoase, deci creșterea presiunii sale parțiale ajută la eliminarea acestora. Răul de decompresie are loc în scafandrii care se decompresează prea repede după o scufundare, rezultând în bule de gaz inert, cel mai des constituind în azot și heliu, formându-se în sângele lor. Mărirea presiunii
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
respirat la o presiune scăzută, e folosirea lui în costumele spațiale moderne, care înconjoară corpul ocupantului lor cu aer presurizat. Aceste dispozitive folosesc oxigen aproape pur la o presiune de circa 3 ori mai mică decât cea normală, astfel presiunea parțială a oxigenului în sânge rămânând normală. Acest compromis în schimbarea unei concentrații mai mari de oxigen pentru o presiune mai scăzută e necesar pentru ca costumele spațiale să fie flexibile. Scafandrii și submarinele se bazează, de asemenea, pe furnizat artificial, dar
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
în răspunsul hipersenzitiv al plantelor împotriva atacurilor patogene. Un adult uman în repaus inhalează de la 1,8 până la 2,4 grame de oxigen pe minut. Aceasta duce la inhalarea de 6 miliarde de tone de oxigen anual, de către omenire. Presiunea parțială a oxigenului liber în corpul unei vertebrate în viață este cea mai ridicată în sistemul respirator, iar apoi scade de-a lungul oricărui sistem de artere, țesuturi periferice și sistem de vene, respectiv. Presiunea parțială e presiunea pe care oxigenul
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
oxigen anual, de către omenire. Presiunea parțială a oxigenului liber în corpul unei vertebrate în viață este cea mai ridicată în sistemul respirator, iar apoi scade de-a lungul oricărui sistem de artere, țesuturi periferice și sistem de vene, respectiv. Presiunea parțială e presiunea pe care oxigenul ar fi avut-o dacă ar fi ocupat volumul respectiv, singur. Oxigenul liber a fost aproape de negăsit în atmosfera Pământului înainte ca archaea și bacteriile fotosintetice să evolueze, probabil cu 3,5 miliarde de ani
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
grad de pericol pentru sănătate de 3 (pentru riscul crescut de hiperoxie de la vapori condensați, și pentru pericole comune lichidelor criogenice precum degerăturile), celelalte evaluări fiind identice cu cele de la forma de gaz comprimat. Oxigenul poate fi toxic la presiuni parțiale ridicate, cauzând convulsii și alte probleme de sănătate. Hiperoxia apare de obicei la presiuni parțiale mai mari de 50 kPa, fiind aceeași cu o compoziție de 50% a oxigenului la o presiune standard sau de 2,5 ori presiunea parțială
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
și pentru pericole comune lichidelor criogenice precum degerăturile), celelalte evaluări fiind identice cu cele de la forma de gaz comprimat. Oxigenul poate fi toxic la presiuni parțiale ridicate, cauzând convulsii și alte probleme de sănătate. Hiperoxia apare de obicei la presiuni parțiale mai mari de 50 kPa, fiind aceeași cu o compoziție de 50% a oxigenului la o presiune standard sau de 2,5 ori presiunea parțială a oxigenului la nivelul mării de circa 21 kPa. Aceasta nu e problemă decât pentru
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
parțiale ridicate, cauzând convulsii și alte probleme de sănătate. Hiperoxia apare de obicei la presiuni parțiale mai mari de 50 kPa, fiind aceeași cu o compoziție de 50% a oxigenului la o presiune standard sau de 2,5 ori presiunea parțială a oxigenului la nivelul mării de circa 21 kPa. Aceasta nu e problemă decât pentru pacienții ce folosesc ventilatoare mecanice, precum aerul primit prin măștile de oxigen e, de obicei, compus din doar 30% - 50% în volum (la aproximativ 30
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
erau orbiți de cantitatea prea ridicată de oxigen. Respirarea oxigenului pur pentru aplicații spațiale, cum ar fi în costumele spațiale moderne, sau în rachetele spațiale timpurii ca Apollo, nu cauzează probleme din cauza presiunii scăzute folosite. În cazul costumelor spațiale, presiunea parțială a -ului e, de obicei, circa 30 kPa (de 1,4 ori mai mare decât în mod normal), iar presiunea parțială rezultată a -ului în sângele arterial al astronautului e doar cu puțin mai mare decât presiunea parțială a oxigenului
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
sau în rachetele spațiale timpurii ca Apollo, nu cauzează probleme din cauza presiunii scăzute folosite. În cazul costumelor spațiale, presiunea parțială a -ului e, de obicei, circa 30 kPa (de 1,4 ori mai mare decât în mod normal), iar presiunea parțială rezultată a -ului în sângele arterial al astronautului e doar cu puțin mai mare decât presiunea parțială a oxigenului la nivelul mării. Hiperoxia plămânilor și a sistemului nervos central poate apărea și în scufundările foarte adânci și în scufundarea cu
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]