9,813 matches
-
și a Maramureșului Istoric. Eliberarea teritoriilor ocupate abuziv în vara anului 1940, de către Rusia Sovietică, s-a făcut cu jertfe imense din partea armatei române. În primele zile au căzut în luptă mii de ostași români. Trupurile lor au căzut atunci îmbrățișând vechiul pământ strămoșesc, încredințați că faptele lor de recucerire a teritoriilor aparținând țării, vor dăinui pentru totdeauna. Acele jertfe umane aduse atunci de fiii țării au rămas fără un răspuns pe măsură, iar pe locurile în care au căzut eroic
RĂZBOIUL DE ELIBERARE, 22 IUNIE 1941. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1664]
-
Mai întâi fac cunoștință cu un motan serios, care nu prea avea chef de conversație și musafiri (cum îl chema?!), trece pe lângă mine, apoi pe lângă castronul cu mâncare, atenționându-mă că nu am voie, deh, e teritoriul lui. Angela mă îmbrățișează, cu același chip frumos și sensibil. Intrăm în sufragerie, intru în alte timpuri, cărțile așezate frumos, pianul deschis, miros de scorțișoară. "Îmi place muzica" zice. În copilărie ascultam muzică, în familia mea toți am iubit arta!". Trec dintr-o încăpere
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
de USR , sunt foarte mici. Cred că este aproape imposibil să faci o literatură mare cu costuri mici. Nu doresc să fac imprudența de a vorbi despre subcultura care își umflă buzunarele. A.B.Pe lângă faptul că sunteți scriitor, ați îmbrățișat și meseria de director de editură, președinte al Asociației Culturale Emia, înființând și un important festival. Să vorbim pe rând, despre fiecare în parte. Editura Emia este un demers firesc, un business de care mi-am legat definitiv timpul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
două scurte poeme, fără nici o legătură, ca un fel de încheiere prietenească: * Improviza-n Ierusalim la pian Pe teme de Iisus, compozitor Din Galileea, un nazaretean Batjocorit cel mai adeseori Deci fără loc pe scena lumii, or, Aplaudat în Pont, îmbrățișat Cu flori la Roma de admiratori, Urca suprem printre supremi Pilat. Chip marțial, impetuos la fel, Cu strigăte-adoratului artist Altare-i consacrară, de oțel, Odată cu-obeliscuri de-ametist Și-un cer de reflectoare, cu poeți Pe tobe, să-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
declara că au nevoie de ea, măcar că o eliberare temporară. Până atunci poezia viețuiește pe spații mai restrânse că oricând. M-am întrebat ce importantă are poezia în societate. Este o întrebare interesantă pentru un sonetist, adică unul care a îmbrățișat o formă de a face poezie care vine din preclasicism și de aceea li se pare unora depășită. Numai că pe mine nu mă interesează curentele literare decât că teorie. În teorie, în teatru și în proză, paradoxal, sunt de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
practicat. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 27 Amintiri din insula mare a Brăilei in Berlin Ultima noapte am dormit foarte prost. Se apropie momentul când voi părăsi Europa. Las În urmă atâtea amintiri, pregatindu-mă să Îmbrățișez o lume noua, o viață nouă. M-au năpădit În special amintirile celei mai primitive vieți pe care am dus-o, În timpul războiului, timp de doi ani, 1917 și 1918, În Insula Mare a Brăilei la punctele Cojocaru, Tăcău, Băndoi
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
evenimentelor ori au acționat sub imperiul terorii, după ce au fost torturați. Practic, dacă analizăm lista celor douăzeci și doi, descoperim că numai Eugen Țurcanu, Alexandru Popa, Vasile Pușcașu, Mihai Livinschi și Ion Stoian au făcut parte din grupul care a îmbrățișat acțiunea de la început, fără a fi torturați. Mai mult decât atât, pedeapsa lui Popa a fost comutată mai târziu, el trăind în libertate mai bine de trei decenii. Dintre ceilalți șaptesprezece, Nicolae Cobîlaș nici măcar nu a trecut prin acțiunea de la
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
încercase o acțiune de 'reeducare'. A fost ușor convins de Popa să i se alăture, fiind numit planton la etajul III și, mai târziu, șef de cameră la celulele 99 și 107. Un alt motiv pentru care Stoian ar fi îmbrățișat atât de entuziast acțiunea violentă ar fi fost, conform aceluiași Popa, discuția pe care a avut-o cu un ofițer de la Securitatea din Ploiești, unde s-ar fi dus să își facă autodenunțul. Acest ofițer l-ar fi vorbit de
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pălmuit când era mic, că n-a fost nevoie'. Neimpresionat, Țurcanu a insistat: 'Îți dau ordin să-l pălmuiești' și l-a împins pe I. înspre fiul său. Cei doi s-au aruncat unul în brațele celuilalt și s-au îmbrățișat, în timp ce Țurcanu și agresorii din jurul lui s-au năpustit asupra celor doi, călcându-i în picioare, lovindu-i cu picioarele, mâinile și ciomegele, până când i-au transformat într-o masă de carne sângerândă. Octavian Voinea relatează lamentarea unui tânăr care
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Mai bine zis, energia Kundalini a florii este cea care ți-a vorbit! - Cum se poate așa ceva?!Gândește doar că floarea este vie! - Deci, și un pom... - Da! Și un pom! La un pom ai avantajul că poți să-l îmbrățișezi și, printr-un banal contact fizic, să vă uniți energiile, să faceți schimb de energii... - E minunat ce-mi spui! - Mai ții minte când ți-am vorbit despre dragostea ce trebuie s-o manifestăm pentru natură? Acum înțelegi mai bine
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe care am crezut-o în întregime, depășindu-mi, astfel, condiționările mentale. Povestea, de o frumusețe hiperbolizantă, m-a transformat la final în copilul ai cărui ochi strălucesc la vederea uriașului tort și, asemenea relației lui cu bunicul, mi-am îmbrățișat interlocutorul, întro efuziune de dragoste spontană și pură. Poate și pentru a-mi ascunde tulburarea sufletului, dar și lacrimile ce nu mai puteau fi controlate în explozia de bucurie ce mă invadase... Povestea: În timpurile din urmă, nu foarte îndepărtate
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de lung, mi-am afundat nasul în iarba primăvăratică, crudă și molipsitoare la reverii și m-am lăsat mângâiat de razele soarelui ce coborau suav pe fața și trupul meu. Ce mi-aș fi putut dori mai mult? Natura mă îmbrățișa sub toate formele, îmi accepta imperfecțiunile și-mi alina atât suferințele trupești... cât și pe cele subtile. Am adormit. Vă relatez toate aceste - aparent - nimicuri, deoarece doresc, de fapt, să vă spun că intrasem în starea de Sahasrara. Adică, iată
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
poate fi acea trăire intensă - trăire de ce, dacă nu de Spirit? - decât o întâlnire la cel mai înalt nivel, o identificare a sinelui propriu cu Cel Suprem? Atunci, mai mult ca oricând, suntem atât de aproape, încât Îi simțim îmbrățișarea, îmbrățișându-L, la rândul nostru! Îi simțim iubirea, I-o absorbim și exersăm devoțiunea cu umilința celui ce-și recunoaște darul! Fiecare puja este o nouă întâlnire cu Dumnezeu! DIN ÎNTREBĂRILE UNUI SCEPTIC ADRESATE UNUI SAHAJA YOGHIN (Dialoguri cu mine însumi
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Tine totul se poate! Doamne, de ce oare mă uimesc astfel de evenimente când, dacă ar fi puternică credința mea, nimic nu ar trebui să-mi pară nefiresc? Eram atât de atras de pământul acela, încât aș fi vrut să-l îmbrățișez cu niște mâini suficient de lungi și să-l cuprind la piept, aș fi vrut să-l sărut cu patima unui îndrăgostit pierdut în vraja iubirii împărtășite... Vraja - da, acesta este cuvântul! - vraja indiană m-a acaparat! Era vraja aceea
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mine m-a îndemnat la o mai profundă meditație asupra oamenilor. Pe la ora 12 noaptea, când a venit mașina să ne ia pentru plecarea spre aeroport, înainte de a urca, m-am dus la el, l-am trezit și l-am îmbrățișat. A fost forma mea de recunoaștere a unui spirit ce îmi servise o prețioasă lecție de viață. Aventura unui... ciocănel. Ar mai fi ceva de povestit. Înaintea plecării spre India, m-a sunat Petrică de la București, să mă roage să
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să transpară parfumul Indiei, să vă molipsesc și pe voi de dorința de a-l simți de aproape. Din acest motiv v-am informat și despre prețuri: poate voi veți obține unele mai bune! Cu inima plină de iubire, vă îmbrățișez pe toți, dragi sahaja yoghini de aici și de oriunde ați fi! JAI SHRI MATAJI! 28 martie 2005 (Publicat în Jurnal de Constanța nr. 800 (1212) din 29 decembrie 2005). Note de jurnal: atracția locurilor și a oamenilor. De multe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
taxi. Am crezut că nu ne lasă să trecem la frontieră, era încă graniță sovietică, dar am trecut. Ne așteptam, când ajungem la Chișinău, să găsim orașul sub baricade. În loc de asta, erau ai noștri... Druc prim-ministru, Vieru... Ne-am îmbrățișat. Ei vorbeau la telefon cu cei din Kiev, cu ucrainenii, care erau tot așa, în așteptare. Fapt este că au fost două săptămâni cu totul și cu totul extraordinare. Ne asociaserăm cu încă vreo câțiva ziariști care lucrau pentru presa
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
Canada. Aici predă germana și franceza la diferite colegii și după obținerea titlului de doctor în filozofie la Universitatea din Toronto, se stabilește în U.S.A. La 12 iulie 1968, la aproape trei decenii de despărțire, își va întâlni și îmbrățișa soția, Zamfira, sosită din România, cu pașaportul obținut ca urmare a intervenției senatorilor americani Walter Mondale și Eugene Anderson. La 17 noiembrie 1972, în spitalul Columbus din Chicago, Vasile Posteucă, aflat pe patul de moarte, primește vizita prietenului său Mircea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
literatura română în Bucovina, împreună cu Societatea scriitorilor bucovineni, pentru a satisface setea de cultură și izvora cum se spune în Cuvânt înainte, „dintr-o îndelungată tradiție culturală”. Deși poartă numele de Revista Bucovinei, publicația nu are caracter regionalist și va îmbrățișa talentul literar oriunde ar apărea, punându-se în slujba talentelor tinere de aici și de pretutindeni, spunea C. Loghin, vicepreședintele Societății pentru cultură. Dar, parcă drept un avertisment, iată ce scria în chiar primul număr din Revista Bucovinei N. Tcaciuc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
și de interes.”... Din retururile ori surplusul numerelor editate an de an. publicistica de astăzi, n-ar putea face același lucru, decât să fie trimise spre retopire fără nici o strângere de inimă? Firmele de publicitate, în afara laturii comerciale, nar putea îmbrățișa și activitatea aceasta? Unde sunt unitățile de consignație gen Mircea Grumăzescu - Iași, specializate pe achiziționarea și oferirea colecțiilor de ziare și reviste? Clubul român de presă are o problemă importantă de rezolvat: dirijarea către cititori a ziarelor și revistelor - către
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bucure de suficientă popularitate 3. Fascinația pentru Zoroastru, convertit în mediile științifice în atracția irezistibilă și uneori inexplicabilă față de Iranul pre-islamic și orizonturile sale religioase, în primul rând pentru că foarte arhaice, va conduce treptat și la abuzive ipoteze pan-iraniste, îmbrățișate de așa-numita religionsgeschichtliche Schule, a căror relevanță în decorul nazistei Glaubensbewegung, cu un puternic impact universitar în deceniile 3 și 4, se va situa în complicitatea perversă dintre rațiune sobră și propagandă. Spre deosebire de colegul său Geo Widengren, Wikander nu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dvs., nu faceți imprudențe și nu omiteți de data aceasta să vă onorați promisiunile! Am așteptat atât, trebuie să veniți în cele din urmă aici - Dumnezeu știe ce va permite destinul în curând, și când pulvis et umbra sumus... Vă îmbrățișez și vă aștept cu nerăbdare. Omagiile mele respectuoase dnei Eliade, sperăm că va putea veni și ea. Cu cordialitate, al dvs.ș,ț Stig Wikander XIVtc "XIV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Hôtel Excelsior, Monte-Carlo 7 februarie 1952 Dragul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fost destul de dură. Pe 19 august plec din nou la Ascona. La 1 septembrie soția mea mă va urma, pentru a merge împreună la Alpbach. Omagiile mele dnei Wikander și cele mai bune gânduri din partea soției mele pentru amândoi. Vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Mircea Eliade XXIItc "XXII" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 11 rue Duhesme, Paris 18e 27 septembrie 1952 Scumpe prieten, Ce s-a mai întâmplat cu dvs.? Ce proiecte aveți pentru acest an? Noi, toți, așteptăm continuarea
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
XXXIIItc "XXXIII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 4 ianuarie 1954* Dragă prietene, Mă smulg cu greu din lectura la Yoga dvs. pentru a vă răspunde la scrisoarea din 9 noiembrie**. Sunt încântat să am acest mare volum care îmbrățișează o mare parte din istoria religioasă a Indiei și mă abțin Șdeocamdatăț să mă pronunț în privința sa. Dar voi pregăti în sfârșit un articol pentru a vă prezenta marelui public din țara mea și pentru a provoca traduceri - este curios
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
memorie!), apărut în ’51 sau ’52. Acest articol al lui Roman Jakobson conține lucruri remarcabile și prezintă materiale sud-slave necunoscute sau prost cunoscute, totul original. Prezint omagiile mele respectuoase dnei Eliade, pe care am vreas-o revedem la Roma și vă îmbrățișez cu prietenieș,ț Stig Wikander XXXIVtc "XXXIV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" Le Val d’Or 19 ianuarie 1955 Dragul meu prieten, Vă mulțumesc pentru scrisoarea din 4 ianuarie, dar mai ales pentru făgăduința de a vorbi despre Yoga
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]