11,044 matches
-
din toate perioadele graviteaz] în jurul a doi termeni, eudaimonia și arete; sau, dup] cum sunt traduse tradițional, „fericire” și „virtute”. Aceste traduceri sunt cele mai compatibile cu sensul termenilor, dar, în multe contexte - dup] cum vom vedea - pot fi extrem de înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale acestor concepte centrale. Vom discuta pentru început despre eudaimonia. „Fericirea”, în limbajul actual, are conotația unui sentiment subiectiv de mulțumire sau pl]cere (că și în expresia: „în culmea fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
baza unor contracte pe care indivizii le încheie în scopul reglement]rii interacțiunilor sociale și trebuie s] ne supunem lor deoarece am fost de acord cu ele. Ce ar putea fi mai simplu? Aparentă simplitate a abord]rii este totuși înșel]toare, deoarece ea cuprinde teorii diferite care ofer] explicații divergențe pentru conținutul și forță normativ] a „contractului”. Morală contractualist] ne cere s] „ne al]tur]m celorlalți pentru a acționa în moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putem afirmă c] minciună este diferit] de ascunderea adev]rului, deoarece minciunile sunt obligatoriu intenționate (pentru c] urm]resc s] însele, s] induc] în eroare), în timp ce nedezv]luirea adev]rului nu este intenționat] (pentru c] scopul nu este de a înșela). În sens mai larg, dac] noțiunea de intenție este explicat] în termeni de opțiune pentru mijloacele de atingere a scopului propus (de exemplu, r]ul f]cut cuiva este intenționat dac] a fost ales ca finalitate în sine sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care constituie norme deontologice implic] și o lips] de respect, anumite chestiuni importante r]mân totuși f]r] explicație, devenind tot mai presante. Am stabilit c] normele deontologice au o formulare restrâns] și un caracter limitat: action]m greșit atunci cand înșel]m pe cineva prin minciun], ins] ascunderea adev]rului și înșelarea copiilor, a celor a c]ror minte este afectat] de vârst] sau de boal] în „scop benevol” (Donagan, 1977, p. 89), nu mai sunt clasificate drept minciuni și, prin
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rațional] nu aduce nici o clarificare în plus. Problemă care se pune este urm]toarea: de ce trebuie s] înțelegem respectul într-un sens atât de restrâns, de tehnic și legalist, ca fiind o cerinț] de evitare a minciunii, atâta timp cât toler]m înșel]ciunea sub forma ț]cerii sau a altor mijloace de a ascunde adev]rul? În plus, consecințele celor dou] variante pot fi de multe ori aceleași, la fel cum și motivația celui care minte și, respectiv, a celui care ascunde
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
corect a p]rut, în mod frecvent - pentru așa-zișii reformatori sociali și politici - un pas esențial pe drumul spre noul mileniu. Acest lucru ar furniza o justificare utilitarist] a drepturilor, dar sub lumina capacit]ții omului de a se înșela singur ar fi mai bine văzut] că furnizând drepturi cu o justificare direct] și independent]. (Ins], aceast] afirmație - și anume, c] este mai bine ca drepturile s] fie v]zute ca fiind justificate independent fâț] de utilitate - este un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pus pe problematizarea în direcția drept]ții, nu a carit]ții pentru „lumea s]rac]”. Unul dintre aspectele care trebuie evidențiate în acest sens e acela c] dreptatea este o obligație pentru noi, în timp ce caritatea nu este. Acest aspect este înșel]tor, c]ci, din moment ce se face apel la bun]țațe, caritate sau compasiune, se poate considera c] acestea reprezint] anumite c]i de stabilire a unor îndatoriri semnificative, necesitând astfel la fel de mult] acțiune - dac] nu mai mult] - ca și apelul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a consimți informat (cazul minorilor, al persoanelor cu disabilit]ți mintale, sau al nonoamenilor) sau în cazul în care apare constrângerea explicit] (de exemplu, ameninț]ri sau șantaj), forța (silirea), viclenia (convingerea celuilalt de a accepta leg]tură amoroas] înșelându-l cu privire la natură actului sau a m]surii sentimentelor sale). 2) Critică libert arianismului Cea mai evident] slăbiciune a acestei abord]ri este faptul c] ignor] numeroase deform]ri care apar în cadrul acestui contract: p]rțile unui contract pot avea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de aici c] acest conflict este rezolvat prin negarea faptului c] relațiile personale p]rtinitoare în mod fundamental sunt moral permisive, nu numai obligatorii. Am crezut c] relațiile personale, așa cum le-am conceput, sunt compatibile cu morală, dar ne-am înșelat. Singurele relații personale legitime sunt cele care deriv] din datoriile imparțiale și nu au deci leg]tur] cu apropierea dintre persoane în modul în care am conceput-o noi. Cerințele moralei sunt întotdeauna superioare. Probabil c] mulți cititori vor considera
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar ei eșueaz] în încercarea de a respecta legea așa cum o fac cei din urm]. Teoria localizeaz] partea negativ] a actului infracțional în obținerea unui avantaj necinstit fâț] de cet]tenii care se supun legii. Dar acest aspect este deseori înșel]tor. R]ul f]cut de criminal este, în principal, suferit de victimă să și nu de c]tre o terț] persoan]. Crimă se pedepsește nu doar pentru a înl]tură avantajele necinstite pe care criminalul le-a obținut fâț
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
38, „Subiectivismul” și capitolul 40, „Prescriptivismul universal”). În contrast, potrivit nihiliștilor morali, antirealiștii au dreptate susținând c] nu exist] fapte morale, dar se înșeal] în ceea ce privește elementele necesare pentru a da sens practicii morale. Nihilistul consider] c] practică moral] este o înșel]torie în absență faptelor morale, asem]n]toare cu practică religioas] f]r] credință în Dumnezeu. Am introdus ideile de realism moral, antirealism și nihilism puțin mai tarziu, pentru c], în opinia mea, pentru fiecare exist] multe argumente pro, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
continuare s] vedem cum ar putea proceda cineva pentru a sc]pa de ele, privind la ceea ce s-a întamplat între timp în filosofia moral]. Cel mai discutabil punct este ideea potrivit c]reia posibil ca Hume s] se fi înșelat în privința motivației, încât doar un grup de percepții pot fi de ajuns pentru a determina o acțiune. Întrucât tradiția noncognitivist] a ajuns în acest punct datorit] perspectivei lui Hume nu ne putem aștepta s] existe un consens larg asupra problemei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cere existența unui adev]r despre ele sau a unui set de fapte care pot fi descoperite? Principala diviziune este realizat] între teoriile descriptiviste și cele nedescriptiviste. Acestea se deosebesc prin mai multe c]i, mai mult sau mai putin înșel]toare (Hâre, 1985b). Se spune c] descriptiviștii susțin c] judec]țile morale sunt adev]rate sau false, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru. Deoarece exist] o accepțiune valabil], dup] cum vom vedea, în care nedescriptiviștii pot folosi termenul „adev]rât” cu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
primul face și al doilea nu face, ne permite s] știm c] și alte judec]ți morale sunt adev]rate. C]ci, din nou, exist] o accepțiune valabil] în care nedescriptiviștii pot permite acest lucru, dup] cum vom vedea. La fel de înșel]tor este modul ontologic de a face distincția, spunând c] descriptiviștii susțin c] în lume exist] calit]ți și fapte morale, pe când nedescriptiviștii neag] acest lucru; deoarece, de îndat] ce ne întreb]m ce face ca un fapt sau o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cut distincția între teoriile etice descriptiviste și cele nedescriptiviste în general, putem trece acum la subdivizarea acestora, pentru a așeza prescriptivismul la locul potrivit. Teoriile descriptiviste pot fi împ]rțite în mare în naturalism și intuiționism. Ambii termeni pot fi înșel]tori, dar vor fi folositori. Controversă dintre aceștia este dac] judec]țile morale sau condițiile de adev]r, care conform descriptivismului le dau acestora înțeles, sunt sau nu determinate prin definiții (sau, măi inexact, explicații ale înțelesului) care se refer
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în conformitate sensului descriptiv acceptat general (cu alte cuvinte condițiile de adev]r) al expresiei „se cuvine”. Acest lucru nu este lipsit de consecvent] în ceea ce privește prescriptivismul - de aceea, caracterizarea prescriptivismului în termeni de „adev]rât sau fals” este atat de înșel]toare. C]ci și prescriptiviștii pot da un rol limitat condițiilor de adev]r în determinarea sensurilor cuvintelor morale, într-o societate dat]. Dac], așa cum cred descriptiviștii, sensurile descriptive ale judec]ților morale, determinate ca atare, ar fi întregul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi târât de-a lungul unei p]rți din „lumea real]” în cea contrafactual]. Exemplele imaginare sunt adesea descrise într-un mod foarte sistematic. Oferim implicit mediul care face aceste cazuri de neînțeles. Dar putem pur și simplu s] ne înșel]m despre ce ar însemna o lume în care exist] cabine de teleportare. O a doua problem] este c] aceste cazuri imaginare sunt descrise (în general) în mod tendențios. Acest lucru se datoreaz] funcției pe care ele se presupune c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mi-am exprimat unele p]reri personale: teoriile morale își au originea în teoretizarea moral], teoretizarea moral] este parte din practică moral] de zi cu zi, atât fundaționalismul, cât și coerentismul sunt problematice, iar recurgerea la cazuri imaginare este adesea înșel]toare și nu prezint] încredere. Referințe Anscombe, G.E.M.: „Modern moral philosophy”, în Collected Philosophical Papers; Volume Three, Ethics, Religion and Politics (Minneapolis: University of Minnesota Press, 1981), pag. 26-42. Baier, A.: Postures of the Mind: Essays on Mind and Morals
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
f]cut altruiști. Subliniez un aspect menționat anterior, si anume c] oamenii nu încearc] s] obțin] tot ceea ce se poate unul de la altul, mimând amabilitatea. Mai degrab], în viziunea oric]rui evoluționist, se obțin adesea rezultate mai bune dac] suntem înșelați de latura biologic] - aceasta fiind situația în leg]tur] cu cooperarea (Trivers, 1976). Consider]m c] ar trebui s]-i ajut]m pe ceilalti și c] avem obligații fâț] de ei, întrucât aceasta ține de interesul nostru biologic. Ins], din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra subtilit]ților intelectuale ale metafizicii. A mai existat o asemenea reorientare a dezbaterii în opera lui Harry Frankfurt (1971, 1987). Acesta accepta faptul c] a acționa liber înseamn], în esenț], a face ceea ce vrei, dar a argumentat c] este înșel]tor s] crezi c] acest lucru este valabil și în cazul libert]ții de voinț]. O persoan] poate fi liber] s] fac] ceea ce vrea f]r] s] aib] o voinț] liber]. A te bucură de liberatea de voinț] înseamn] s
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de pătrundere și de achiziționare nu mai este suficientă. Sunt necesare acum și niște însemne ale inițierii, printre altele botezul și cuminecătura, realizate de un agent abilitat. Acesta este Varlaam, un ascet de marcă preschimbat în neguțător, care reușește să înșele străjile puse de regescul tată și să pătrundă la prinț sub pretextul înfățișării unei nestemate nemaivăzute. Transferul este străveziu, dar metafora aparține inventarului agreat de cititori. Pustnicul aducea mărgăritarul supremei sapiențe, al doctrinei salvatoare. Învățătura este translată prin parabole (unele
VARLAAM SI IOASAF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290432_a_291761]
-
Despărțit de soția suspectată de infidelitate, Grigore Marineanu e implorat de aceasta, care jură că e nevinovată, să nu transcrie actul de divorț. Trimițându-i-se adeverința de transcriere, consoarta, drept răzbunare, confirmă tot „ce știa satul”, anume că își înșelase soțul cu prisosință. Dar adeverința primită nu era decât o mistificație. În Nodul gordian un negustor de lemne necinstit, arestat pentru escrocherie, îi dă comisarului de poliție, într-un plic, trei mii de lei. Comisarul i-ar primi cu bucurie
VALJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290417_a_291746]
-
muștele / Stau de vorbă servitori în pragul grajdului / Și-au înflorit pe cărare rămășițele dobitoacelor // Trece pe strada domnul în negru cu fetiță / Bucuria cerșetorilor la inserare / Dar am acasă un Polichinelle cu clopoței / Să-mi distreze întristarea când mă înșeli”. Curând, sintaxa începe să se deterioreze, făcând loc elipselor și juxtapunerilor, iar versurile tind să devină entități independente în cadrul unui poem. Ț. pare conștient însă că numai din înregistrarea nuda a banalității și din ironizarea convențiilor literare nu se poate
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
să trăim În pace, conform legilor naturii, dacă vrem ca În lume să fie pace și să fim deplin sănătoși. După părerea lui Lao Zi, tragediile din viața personală și din societate rezultă În principal din Încercarea omului de a Înșela natura. Daoism: O școală filosofică creată de Lao Zi, care propovăduiește simplitatea vieții și respectarea legilor naturii. Daoyin: Acesta este o serie de exerciții fizice ușoare create În China În vremurile vechi pentru uzul familiei imperiale. Este primul din istoria
Secretele medicinei chineze. Sănătate de la A la Z by Henry B. Lin () [Corola-publishinghouse/Science/2227_a_3552]
-
atunci prezența unui principe de Hohenzollern pe tronul României putea să pară În opoziție cu interesele țării. (...) Adevărata absurditate a revoltei din 8/20 august stă În presupunerea de la care pornise” . Maiorescu mai aprecia că liberalii de la 1870 s-au Înșelat neavând nici o informație despre armata prusiană, luând simpatia drept realitate, Încrezându-se În știrile false răspândite de guvernul francez, cu alte cuvinte riscând . Acțiunea de la Ploiești a reprezentat, până la urmă, reacția liberalilor radicali Împotriva domnitorului, pentru a-l face pe
VINOVAȚI SAU NEVINOVAȚI. PROCESUL POLITIC DE LA TÂRGOVIŞTE (1870). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by IULIAN ONCESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1273]