KorAP: Find »[drukola/base=înțelepciune & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...341 342 343 ...498 >

12,426 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902

cei mai cunoscuți. La nouăzeci, voi fi cel dintâi. Și dacă mi se va da să trăiesc până la o sută de ani, voi ajunge desăvîrșit." Fericite epoci în care înaintarea în vârstă era sinonimă cu acumularea de cunoaștere și de înțelepciune. Și-n care, la rândul lor, cunoașterea și înțelepciunea erau echivalentul excelenței artistice. Astăzi, când sîntem cu toții celebri timp de un sfert de oră, după expresia lui Andy Warhol, este foarte greu de închipuit o astfel de progresie netulburată în

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Și dacă mi se va da să trăiesc până la o sută de ani, voi ajunge desăvîrșit." Fericite epoci în care înaintarea în vârstă era sinonimă cu acumularea de cunoaștere și de înțelepciune. Și-n care, la rândul lor, cunoașterea și înțelepciunea erau echivalentul excelenței artistice. Astăzi, când sîntem cu toții celebri timp de un sfert de oră, după expresia lui Andy Warhol, este foarte greu de închipuit o astfel de progresie netulburată în arcanele artei. Cei mai mulți dintre noi abia dacă apucăm să

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
învățător era extrem de important pentru ei. De ce nici unul nu a citit cele scrise în fața lui? De ce imensele biblioteci ale Apusului stau pe umerii a doi oameni care n-au lăsat scrieri în urma lor, Socrate și Isus? Care e deosebirea dintre înțelepciunea care nu scrie și inteligența care umple biblioteci pentru sau contra înțelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărți, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
scrise în fața lui? De ce imensele biblioteci ale Apusului stau pe umerii a doi oameni care n-au lăsat scrieri în urma lor, Socrate și Isus? Care e deosebirea dintre înțelepciunea care nu scrie și inteligența care umple biblioteci pentru sau contra înțelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărți, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărți

Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

topiseră de mult nu atât datorită inimii bune a lui Auta, vădindu-se până și în faptul că adesea nu primise să-și bea toată partea de apă numai ca să-i lase soldatului nedeprins cu setea, cât mai ales datorită înțelepciunii și liniștii acestui sclav neasemănător cu nimeni. Din neîncredere și teamă, în sufletul soldatului se deosebi cu vremea o undă de prietenie pentru tovarășul de drum, iar mai târziu Iahuben începu să și-l simtă fără voie frate. De aici

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și mai muncitori din toată această parte a lumii. Taurii cei mai puternici și nici chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care se cer la clădirea palatelor din Atlantida. De aceea rog smerit pe stăpânul meu Tefnaht, a cărui înțelepciune mărinimoasă strălucește pretutindeni, să încuviințeze luarea de roabe nu pentru nenorociții robi, ci pentru înflorirea Atlantidei. Lui Tefnaht îi plăcea să fie lăudat. Totuși luase o hotărâre și nu voia s-o calce. Zise zîmbind: - Au să-și găsească femei

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
una. Și Puarem are dreptate... Și nu uita că mâine în zori plecăm. Fără a se arăta copleșit, Auta își înclină trupul și, privindu-l pe preot pe sub sprâncene, spuse fără să clipească: - Îi mulțumesc stăpânului meu pentru bunătatea și înțelepciunea sa. Tefnaht își luă tăblița cu ceară moale întinsă pe ea și începu să scrie, îngîndurat, ca și când întîlnirea cu Auta nu se petrecuse. Oricalcul încrustat în mânerul de aur al stilului revărsa flăcări. Dar ochii preotului Zeului Puterii urmăreau printre

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să nu se teamă de ea, pentru că nici nu e stea, ci este tot ochi, dar ochiul zeiței lor Neith... tu poate știi, au ei o zeiță Neith, care zice slujbașul Merib că e zeița cerului, a dragostei și a înțelepciunii. Fiindcă a fost anotimpul revărsării râului, când toată lumea se bucură la ei, zeița și-a deschis ochiul spre țara Ta Kemet... Merib știe mai bine, pentru că Hnumhotep se află de multe ori alături de preoți, și lui Merib i-a spus

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din urmă Marele Preot îl păstră și îl îndrăgi. Toată lumea în Marele Oraș și în toată țara vorbea ca de o țicneală, dar vorbea numai în șoaptă, chiar și regele, puterea Marelui Preot fiind nemăsurată și fiind mânuită de o înțelepciune și o cunoaștere a deprinderilor și firii omenești cu care nu se putea lăuda nimeni. Aducîndu-și aminte de această întîmplare, la urma urmei hazlie, Auta râse în sine și ridicîndu-se pe ultima treaptă de sus trecu pe sub arcul de marmură

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
a încîntării. Acest templu Iahuben nu-l putu privi mult, căci după un oarecare răstimp începu să simtă fiori reci în șira spinării. Acolo, în jurul Marelui Templu închinat Zeului Apelor, Zeului Soarelui, Zeului Puterii, Zeului Războiului și Zeiței Belșugului și Înțelepciunii, locuiau în case de marmură acoperite cu fildeș cei cinci preoți ai acestor zei. Una din case era a slujitorului Zeului Puterii, Tefnaht. Iahuben nu nădăjduia să intre vreodată în acest templu, aflând că, afară de Marele Preot și de ceilalți

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-i mângâie sclavului tâmpla cu degetele. Cu toate acestea, nu se simți mai liniștit. Ținea la bătrân și pentru binele pe care i-l făcuse bătrânul scăpîndu-l de multe din greutățile robiei, și pentru învățătura îmbelșugată dobândită de la el, pentru înțelepciunea lui rară și pentru blândețea lui. Mai ținea la bătrân poate și fiindcă îi lipseau părinții și rudele. Totuși, niciodată nu izbutea să nu-l simtă deloc străin. Chiar această mângâiere i se păru rece. Răspunse: - Da, stăpâne, așa mi-

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în locul meu. Așa cred că va rămâne Tefnaht... Nu-ți pare rău? - Nu, stăpîne! spuse Auta cu hotărâre. Marele Preot îl cercetă atent. - Încă n-ai înțeles frumusețea puterii, Auta! Ești prea tânăr. - Stăpâne, datorită bunătății tale am înțeles frumusețea înțelepciunii, care cred că e puterea adevărată. - Nu, fiule, ea singură nu te ajută să capeți putere, ci numai s-o păstrezi dacă ai dobîndit-o. De aceea mă tem pentru tine, după moartea mea. Nu toți au nevoie și de înțelepciune

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
înțelepciunii, care cred că e puterea adevărată. - Nu, fiule, ea singură nu te ajută să capeți putere, ci numai s-o păstrezi dacă ai dobîndit-o. De aceea mă tem pentru tine, după moartea mea. Nu toți au nevoie și de înțelepciune când au putere. Nu știu ce te vei face tu... caut de mult un mijloc. Dar în clipa aceea ușa se trânti de perete și năvăli înăuntru un sutaș voinic, plin de praf și de scaieți și cu ochii roșii de oboseală

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
să cadă? Oare învîrți focul în jurul căprioarei pe care o frigi, sau învîrtești frigarea... Căci dacă socoteam altcândva că pământul stă, ne gândeam că se reazemă pe ceva. Dar acel ceva pe ce se reazemă? Altă dată încredințat de marea înțelepciune a acestui bătrân, Tefnaht clătină din cap cu îndoială, părîndu-i-se că Marele Preot aiurează. Zise: - Să mergem m corturile noastre, sa nu-i supărăm șezând aici prea mult. Și slăvitul nostru stăpân e obosit. Marele Preot îl privi mirat. I

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Iahuben! Mă auzi, Iahuben! spuse, părîndu-i rău că e în luntre și nu se poate scula să-l îmbrățișeze. Niciodată nu m-am bucurat că am fost rob, chiar dacă robia mea a fost mai norocoasă și mi-a dezvăluit oarecare înțelepciune. Dar acum mă bucur întîia oară, auzi, Iahuben? Mă bucur că n-am rămas vânător sau cioban la marginea deșertului. Dacă n-aș fi fost luat în robie, n-aș vedea ce văd azi! - Fără tine, nici eu n-aș

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
un atlant (se spunea că sora regelui îl făcuse cu un sclav, dar cine putea ști!) și cu o privire bleagă. - Iată-l pe viteazul nostru Mener! strigă Marele Preot. Apoi urmă liniștit: Zeul Tot al tainei și al marilor înțelepciuni, zeul Tot care sălășluiește în inima mea, mi-a poruncit să am grijă de tine, pentru că pe tine te-a ales urmaș al regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic... Și acum du-te, Mener, să te odihnești

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
o dată cu Atlantida. Ascuțișul piramidei mormintelor regești din Ta Kemet s-a spus de atunci că trebuia să păstreze amintirea Muntelui de Obârșie, născut din ape. Preoții atlanți alungară pe modeștii preoți rome și așezară în țara supusă toată știința și înțelepciunea lor adusă pe corăbii, și toată minciuna, lăcomia și cruzimea lor. Se povesteau multe lucruri despre faptele petrecute o dată cu venirea atlanților, unele din ele deosebit de stranii. Astfel, cineva spuse că în clipa când armata lui Puarem începu să iasă pe

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Ntombi stătea în picioare, uluită și îngrijorată și se vedea bine după ochii și după gura ei că de nu s-ar fi aflat alături de bărbatul ei, ar fi țipat de frică și poate ar fi fugit. - Este șiretenia și înțelepciunea mea! răspunse fălos băiatul, căutând să scape de întrebări și, văzând că nimeni nu se mai uită la el, o zbughi spre capătul maidanului și se pierdu pe după ziduri. Abia atunci deschise gura și Mai-Baka. - Uite, Ntombi! zise el. A

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
oameni de pe altă lume, de pe un fel de stea, cum e și pământul nostru, care-i tot un fel de stea. Ei așa îl văd de la dânșii de-acolo, ca pe-o stea! Sunt foarte înțelepți și foarte vechi în înțelepciune, de aceea fac minuni. Dar nici ei nu știu tot. Mai-Baka tăcu, înciudat pe sine de îndrăzneala ce și-o luase. Când crezu că nu-i ascultă nimeni, îi șopti liniștitei sale Ntombi, în graiul lor daza: - Nu trebuia să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și se așeza peste altă lespede. Până să încheie terasa, Hor coborî sub lespezi o ladă. Auta se uită foarte mirat. Hor zise: - Cine va fi în stare să miște lespezile uriașe din loc, înseamnă că va fi ajuns la înțelepciunea de a pricepe ce i-am lăsat noi acolo. Mai grea a fost numai mutarea luntrei mari pe turnul acela de piatră. Min era gata în cele din urmă să încerce la fel ca și odinioară pe țărmul de miazănoapte

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Dar celelalte lumi? - Despre multe avem știre fără să le fi văzut. Știam că sunt ființe pe unele planete foarte îndepărtate, cu care noi nu ne putem asemui și pe care nici nu le putem înțelege. Au mult mai multă înțelepciune ca noi, neasemuit mai multă, atâta știm. Dar cele mai multe din lumile locuite, câte am putut afla sau am putut bănui că sunt, au locuitori nu prea departe de animalele fără minte. Mai târziu, urmașii noștri vor afla mai mult. Noi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Pământuri, la marginea unui oraș din țărișoara Uț, pe un maidan, zăcea un om lepros care de multe luni se tânguia și-și blestema zeul căruia altădată i se închinase smerit. Omul acesta nu era filozof, nu se îndeletnicea cu înțelepciunea: își închipuise un zeu, lăudat ieri, pe care azi îl blestema. Odinioară bogat și sănătos, de când se îmbolnăvise și se făcuse sărac era nevoit să blesteme pe cineva și să caute cuiva pică. Ținta cea mai liniștită părea a fi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
lângă maidan. Într-o zi leprosul striga: - El a tras un cerc pe fața apelor până la hotarul dintre lumină și întuneric. Stâlpii cerului se clatină și stau înmărmuriți la certarea Domnului. Prin puterea lui el a domolit marea și cu înțelepciunea lui a zdrobit pe Rahab... Nu știa nimeni cine a fost Rahab. Dar parcă asta avea vreo însemnătate? Leprosul urma: - Prin duhul său s-au limpezit cerurile și mâna sa a străpuns balaurul fugar. Iată, acestea sunt numai depărtate căpătâie

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
întoarce. Nicăieri nu las averi care să mă tragă îndărăt. Vârsta dragostei a trecut, iar averea niciodată nu s-a lipit de mine. Așa că ori acolo, ori aici... - Și din ce te hrănești? Omul din Babilon începu să rîdă: - Vând înțelepciune cui vrea s-o cumpere. Numai că marfa mea e mai ieftină decât oalele de pământ nears... Când am răgaz, scornesc cântece sau povești și răgaz am totdeauna. - Și astea se vînd? - Nu prea. Dar lumea care le ascultă îmi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și a lumii și știu s-o cercetez, dar pentru toate acestea îmi trebuie unelte pe care nu le am. Am învățat în răstimpul vieții mele vreo douăzeci de limbi pământene și vreo patru cerești. Am mai aflat și ceva înțelepciune. Asta-i singura mea avuție, dar văd că pe pământ nu e bună de nimic. Cel puțin acum... Babilonianul nu mai râse, nici nu mai zâmbi. Umblară multe zile împreună. Când n-aveau ce face, la câte un popas, bătrânul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]