9,974 matches
-
am văzut plângând, pe jumătate sufocat de durere și spunând cu amărăciune: „Greu îmi ispășesc rătăcirile tinereții!“ Vanitatea lui, care nu-și găsea odihnă decât în intimitatea prieteniei, îl făcea în multe privințe ridicol, lucru pe care nimeni nu mai îndrăznea să-l observe când a devenit un mare personaj. Lesne puteai găsi în el subiec tul unui număr de comedii: Autorul, Nobilul, Tribunul poporului etc. Îi plăcea să fie lăudat în mare și în mic, nu era sătul de laude
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fără efort, și totuși întotdeauna în ordinea cea mai potri vită pentru a le pune în valoare unele prin altele. Stilul ei era pur, precis, rapid și ușor: și, deși se susține că talen tul epistolar aparține mai ales femeilor, îndrăznesc să afirm că nu există aproape nici una care să poată fi com parată, în privința aceasta, cu Julie. Doamna de Sévigné, căreia n-o să-i contest superioritatea în genul acesta, este mai interesantă prin stilul decât prin ideile ei; ea zugrăvește
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu un mare farmec; că în aerul acesta atât de călduț și atât de liniștitor, dând spiritelor toată dulceața și tot lustrul lor, ea nu le înmuia puțin și nu le înclina spre a se complace cu sine n-aș îndrăzni să tăgăduiesc, cu atât mai mult cu cât cred că am simțit asta eu însumi. Era, fără doar și poate, un salon în care nu numai politețea, ci și caritatea dăunau puțin adevărului. Se aflau, nu încape îndoială, lucruri pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în Almanahul de la Gotha nu disprețuia căsătoria cu el a cântărit greu în faptul că a consimțit. Doamna de Staël a aflat de acest proiect și a intrat în niște crize de furie atât de mari, încât el n-a îndrăznit să-l ducă la capăt pe față. Totuși s-a căsătorit în secret; soția lui l-a însoțit până la Lyon. Acolo a băut o fiertură care i-a provocat mari vărsături și a declarat că se va otrăvi de-a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
bacalaureatul, și că m-am înscris la facultate, dar că nu am nici o posibilitate de a mă întreține. Bine, zice el ... dar la ce facultate te-ai decis? Cu jumătate de gură .. de teamă să nu se supere că am îndrăznit ... (o mai pățisem cu matematica la Vaslui), am spus încet ... la geografie. "Cum (?) ... la geografie? ... și în acel moment vede pe reverul hainei mele "globul pământesc" (în graba hotărârii de a renunța la himere ... am uitat să-l scot) ... și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
subiect de nuvelă. Interesant este faptul că acțiunea nuvelei nu s-a terminat aici. În toamna acelui an, mă trezesc cu o lungă scrisoare de la Maricica, tânăra vrâncioaie de la Coza, care îmi declara că nu m-a uitat și că îndrăznește să creadă că voi reveni pe acolo pe unde destinele noastre lăsau să se înțeleagă că vom rămâne nedespărțiți. Laș fiind, am preferat să nu răspund ... decât să dau speranțe nesigure unui suflet care, în curățenia și naivitatea sa, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Și în timp ce a transmis dispoziții unui subaltern, am plecat să-mi aduc colegii. Mai greu mi-a fost să-mi conving colegii ... "că așa ceva nu s-a mai pomenit" ... și doar la intervenția unui prelat superior ... administrator al Palatului ... au îndrăznit să pășească pe pământ sfânt. A fost un ceai cu adevărat patriarhal ... banchet în regulă ... și strașnic de binevenit căci tot nu apucasem a gusta ceva la plecarea din Erevan. În timpul "ceaiului", Preaînaltul ne-a povestit în limba română și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
propria lor ironie; ba chiar mai rău, sunt îngroziți că i-au deschis cititorului o cale care-i poate scoate pe ei, autorii, din joc definitiv. Autorul Desperado are dreptul firesc să ironizeze tot și toate, dar ferească Domnul să îndrăznească lectorul sau și mai rău criticul să găsească elemente comice în opera lui. Scriitori ca Julian Barnes, Malcolm Bradbury, Alasdair Gray, Peter Ackroyd, Graham Swift, Doris Lessing, Martin Amis, Kazuo Ishiguro trăiesc din ironie. Dacă Dickens își lua eroii și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
preluați și sacrosancți, de abordări docte, ce tind să se substituie plăcerii textului în sine. Criticii de întâmpinare, atât de dragi lui Eliot, sunt condamnați vehement ca neprofesioniști. Jargonul critic a atins un puct pe care Joyce nici măcar n-a îndrăznit să-l imagineze. Critica e în mare pericol în acest moment, când operele contemporane refuză orice explicație și țin să fraternizeze cu lectorul direct, fără intermediari. Aș spune numai că, pentru moment, criticul Desperado trebuie să accepte întâietatea și să
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
militară a samurailor. Acest lucru devine evident în discuțiile lui cu Ichiro, când îi spune că femeile sunt slabe de înger și sperioase, în tonul lui când vorbește cu fiicele lui, în enervarea ce i-o produce faptul că acestea îndrăznesc să aibă altă părere decât a lui. Îl vedem la începutul romanului în rolul unui pictor blajin și bătrân, aproape uitat de lume, dar romanul crește și avem revelația amară a turnătorului, a criminalului. Abia acum înțelegem revenirea obsesivă a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ziare, conferințe. Teatrul și politica sunt pasiunile lui și ne-am putea întreba dacă, de-a lungul vieții, n-a făcut politică în teatru (ceeea ce el însuși infirmă în 1966 dar confirmă din ce în ce mai des în ultima vreme) și să îndrăznim oare? teatru în politică. Politica lui se ocupă de putere (puterea președinților, primilor miniștri, tactica financiară, dar mai ales puterea propagandei, a limbajului viclean folosit). Puterea cuvintelor de a înșela așteptările este și motivul pentru care s-a născut adjectivul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
afirmă ce are de spus fără reticență. Ea sfidează lectorul. Avem rime. Avem ironie marea dovadă a postmodernității. Folosește pe șleau toate cuvintele din vocabularul medical legat de bolile sexuale. Ni se demonstrează astfel că a fi Desperado înseamnă a îndrăzni. S-ar putea, însă, ca poemul în cauză să fi mers prea departe, amenințând statutul poeziei. It's Done This! (Uite ce-a făcut!) e combinația ideală de ironie și seriozitate, de poezie și proză, de emoție cu idee. Computerul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
singurătății. În tot ce scrie, Larkin e un poet solitar. "Inima înghețată" era destul de neconvingătoare. Dând la o parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod, Viața mea în perfectă ordine. Triple Time e un poem tăios. Prezentul e visatul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
au găsit căi de împăcare cu sine a oamenilor greu încercați de problemele vieții. Măcar și din respect pentru trecutul și diversitatea cunoștințelor deprinse în universitate, față de dascălii eminenți pe care i-am avut, inclusiv față de propria-mi activitate științifică, îndrăznesc să pretind că prin această lucrare fac psihologie științifică și nu vrăjitorie, deși avea să mi se confirme în viață am avut, de departe, eficiență socială mai mare atunci când rostul cuvintelor și priceperilor mele a fost acceptat și a servit
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
universul pe care-l imaginează și-l gândește. În fața acestora, spune Rousseau, poți ajunge încercat de o veritabilă încântare. "Eu nu sunt doar o ființă sensibilă și pasivă, ci o ființă activă și inteligentă; și, cum se pretinde în filosofie, îndrăznesc să am onoarea să gândesc" ( idem, p. 570). În panteismul gândirii sale, Rousseau încearcă să depășească speculațiile filosofice sterile, pentru a concluziona, cu luare aminte, că un om sălbatic, contopit cu natura, poate să ajungă să judece chiar mai sănătos
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
altă adresă dintr-o listă pe care mi-o adusese. Individul era, în mod evident, la curent cu situația mea, astfel că trebuie să recunosc că a fost cumsecade dându-mi voie să aleg. Cu un soț în închisoare, nu îndrăzneam să opun rezistență, așa că am ezitat și apoi am acceptat să mă mut în același imobil, mai curând decât să mă duc în altă parte: greșeală de care aveam să mă căiesc curând. Dar îmi era drag cartierul, parcul Filipescu
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
a plecat la ora cinci dimineața la uriașa manifestație de doliu, la care toți oamenii muncii au fost duși de către activiștii întreprinderilor, birourilor, fabricilor, școlilor, organizațiilor, instituțiilor etc. Clopotele au bătut în toată țara, confirmând astfel știrea pe care nu îndrăzniserăm încă s-o credem: Stalin murise! Presa și radioul (televiziune nu exista pe vremea aceea) transmiteau discursurile oficiale care ne îndemnau să medităm asupra dispariției, a pierderii de neînlocuit a părintelui popoarelor. Megafoanele de pe străzi difuzau marșuri funebre. A fost
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
o lacrimă sinceră la dispariția Marelui Tiran. Ani de zile mai târziu, la Paris, aveam să citesc cu stupefacție afirmațiile specialistei în istorie Lilly Marcou, care - orbită de ignoranța ei, de reaua sa credință și de dragostea ei pentru Stalin - îndrăznește să scrie în amintirile ei că întreaga Românie a plâns la moartea monstrului! În zilele ce au urmat acestui eveniment, autoritățile române au păstrat o tăcere tulbure, un fel de ezitare, o nehotărâre ce se putea citi în atitudinea lor
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
material transparent, părea o apariție spectrală, venită din altă lume ca să mi aducă noutăți. Eram înmărmurită și înspăimântată de prezența lor. Mi-era rușine de locuința noastră mizerabilă și, în același timp, eram purtată de o speranță în care nu îndrăzneam să cred. Geneviève Brunet fusese rugată de către ruda noastră pariziană, Jean L. M. - el însuși autor de teatru -, să-mi spună prin viu grai că nu înceta să facă demersuri pentru plecarea noastră în Franța. Aceste eforturi nu dăduseră încă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
ca gânditor politic"173; "Eminescu, de nimeni contestat ca poetul cel mai mare al românilor, este și cel mai important gazetar al nostru"174; Proza politică eminesciană ni-l dezvăluie pe unul dintre reprezentanții de excepție ai jurnalisticii românești și, îndrăznim a spune, între marii gazetari ai Europei..."175; "Eminescu se constituie, indiscutabil, în marele model al ziaristicii românești, prin înaltul său profesionalism, vastul orizont de cultură, patriotismul ardent, ținuta etică ireproșabilă, la care se adaugă talentul literar și, nu în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
amintească care sînt obligațiile bunilor și fidelilor consilieri; faptul că ordinea publică emană în întregime de la mine; faptul că sînt păzitorul suprem; faptul că poporul meu și cu mine sîntem una și că drepturile și interesele națiunii, din care unii îndrăznesc să facă un corp separat de monarh, sînt necesarmente unite cu ale mele și stau numai în mîinile mele. Sînt convins că ofițerii curților mele nu vor pierde niciodată din vedere aceste maxime sfinte și imuabile care sînt gravate în
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
este vîrful organizator al societăților noastre. Dacă dimensiunea religioasă e o dimensiune fundamentală a omului, ea a încetat să fie pretutindeni vizibilă, declarată, afirmată ca o calitate indispensabilă pentru un membru al societății, pentru bunul cetățean. Laicitatea a eliberat, aș îndrăzni să spun, divinul de prestigiul social. în imaginarul tîrziu modern, chipul lui precumpănitor nu este cel al suveranului ceresc, adesea prea îndeaproape cuplat cu suveranități terestre, cu puterea temporală. Aspectul de atotputere a divinului nu ni se mai impune, nu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Tema omului interior, față de care omul exterior trupesc, finit, perisabil, mundan, social e doar un aspect limitativ, necesar, dar nu dominant, străbate filozofiile și religiile lumii. ̨ nsă ele tratează subiectul fără să fie în completă cunoștință de cauză, aș îndrăzni să spun. Ele vorbesc despre raportul dintre cei doi oameni, despre tensiunile sau acordul dintre ei, despre rătăcire sau cădere atunci cînd omul exterior îl antrenează și îl supune pulsiunilor sale pe cel interior, despre armonizarea ființei atunci cînd primul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
realizată atât de sugestiv de marele dispărut, a creat o adevărată școală în scrisul unor contemporani. În 1966 Eugen Luca afirmă că toți poeții slăvesc conducătorii partidului, dar puțini au cântat pe gânditori, fiindcă gândirea nu este spectaculoasă. „El a îndrăznit să-l cânte pe Marx nu în calitate de erou al acțiunii, ci în calitatea lui de erou al gândirii”. Tudor Vianu observa fermitatea poeziei lui Labiș: „Nicolae Labiș a fost un poet angajat. S-a alăturat unei acțiuni politice, o susține
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
Ah! Ce necaz și ce belea s-a încâlcit în cinstită barba mea, căci numai cel de sus va ști când dracu s-a mai descâlci, dar tu tânăr, tinerel ai ac pentru cojocul lui moș bătrânel și cum ai îndrăznit, tu, să întrebi un om atât de mare și însemnat. Bucur Anul Nou și Anul Vechi decât v-ați certa, mai bine un cântec ați cânta, un cântec de unire pentru a voastră întâlnire. Anul Nou și Anul Vechi cântă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]