9,824 matches
-
peste masa din sala de vizite, și odată dăduse mîna cu Chaplain. Probabil că i se părea atît de ciudat că stă atît de aproape de o altă persoană, dar nu era ciudat, de fapt. Își răsuci capul. — Stai bine? Îi șopti el. — Da, răspunse Fraser. — Nu vrei să te Întorci? — Încă nu, zise Fraser clătinînd din cap; nu Încă... Și nu era deloc ciudat. Se apropiară mai mult. Duncan Își Întinse brațul, și Fraser se ridică să-i facă loc sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din casă... Duncan Își aminti clar de mama lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega cordonul, se uită la hainele lui Alec: o jachetă Închisă cu fermoar, pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o luară pe hol, apoi trecură prin salon și ajunseră În bucătărie. Ușile erau deschise, În eventualitatea unei explozii; Duncan le Închise cu multă grijă. Își auzea tatăl gata să-și dea duhul de-atîta sforăit. — Taică-tău parcă-i Messerschmitt! șopti Alec. Asta Îi făcu să se pună din nou pe rîs. Aprinseră lumina În bucătărie. Becul fără abajur era destul de slab, și readucea Încăperea la viață În culori Întunecate, murdare și plate: albul pătat al chiuvetei, cenușiul și galbenul linoleumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
au sfârșit dar au trecut în goană acei ani frumoși și fermecați când doi copii se bucurau în tihnă seara de pita neagră cu untură, cu dungile subțiri și arse de pe grătarul de metal. Ei ascultau glasuri suave ce-ntr-una își șopteau alene și-așa s-au trezit brusc la viață în camera cu teracota verde... deodată au simțit și gerul iar prin ușița fermecată descoperită de copii în zidul gros de cărămidă, căldura năvălea în valuri. Afară era frig și-întunecat
U?i?a din perete by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83904_a_85229]
-
până în adâncuri. Sunt sigur că ai fi țipat la mine: - Pleacă, pleacă imediat, frații nu se iubesc, iar tu îmi ești un frate și nu putem comite acest incest! Eu te-aș fi mângâiat pe trup și ți-aș fi șoptit: - Lasă-mă... vei vedea că nu-ți sunt frate. Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și slăbuță, toți băieții din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt. Sunt sigur, că după ce te-ai fi dezmeticit și te-ai
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
nevoie! Tu încă nu ești tu! Ești sinceră? Ești departe? Cu atât mai bine! Suferi? Poate vei suferi mai puțin! Întreabă-mă orice nu te ascunde! Te tăinuiești în expresii, plângi? Nu plânge! Visează, știu că ești frumoasă! Mi-a șoptit un înger. Dar tu... ești tu? E ușor să păcălești pe Internet - un nume, o fotografie, o adresă, mai multe nume, mai multe fotografii, mai multe adrese nu are rost să mă minți; vorbele tale ascund o persoană inteligentă, măcinătă
C?ut?tori ?n dragoste pe Internet by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83918_a_85243]
-
Noi toți bărbații demonstrăm, Că-ngenunchem în fața ei, Ca mai apoi s-o dominăm...G Amatorism E o mare pacoste, Că iubire-n țară nu-i, Fi’ndcă-n sport și-n dragoste Amatori avem destui. Constatare Când doi aparte își șoptesc, E-un argument că se iubesc, Iar când mai mulți își șușotesc, E-un semn că nu se mai doresc. Apreciere Fiind ființe drăgăstoase, Ne plac femeile model, Că au picioarele frumoase, Dar și o limbă tot la fel. Credință
GRIGORE DR?GAN by GRIGORE DR?GAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83932_a_85257]
-
an? Și cât am prins din acest an efectiv? —O, Kate, n-ar fi trebuit să exagerezi, spune Alice, ridicând dintr-o sprânceană și arătând Înspre glazura Teletubbies. Sunt o mamă rea, mimez eu din buze peste masă. Râzând, Îmi șoptește: Și eu. Să nu uit Lindini, brânză, felicitare de Sf. Valentin. 11tc "11" Rațiunea, nu nevoiatc " Rațiunea, nu nevoia" E greu să explic cum a Început relația mea cu Jack. Chiar nu căutam pe cineva. Nu eram fericită, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
care ai spălat vasele și stă cu capul plecat precum cumințica prințesă Diana, pe când primul are un guler impresionant de pene În jurul gâtului, de culoarea smaraldului și mov, cu o strălucire ca de benzină. Nu mă deranja când masculul Îi șoptea nimicuri dulci, dar acum se preumblă țanțoș cu coada Înfoiată, sâsâind și fluierând ca să-i atragă ei atenția. Face o gălăgie incredibilă. Bat de câteva ori În geam ca să alung păsările, dar cuplul aflat În plin ritual de curtare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
buzna Înăuntru. —Scuză-mă că te Întrerup, Kate, dar te caută cineva la telefon. A spus că e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca pe scenă: —S-a recomandat ca Percy Pineapple. Guy Își dă ochii peste cap cu Încetinitorul Încât ți se pare că practic se uită În interiorul propriului craniu. Momo Își privește atent pantofii. — Cine dracu’ e Percy Pineapple? Întreabă Rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ușor jenantă care urmează e Întreruptă de Kirsty. Și tu, Kate, mă Întreabă ea voioasă, ce film bun ai mai văzut În ultimul timp? —O, mi-a plăcut „Tigrul la pândă“. Fac o pauză. Și „Dragonul la pândă“. —Ascuns, Îmi șoptește Rich. —„Tigrul ascuns“, spun eu. Mi-au plăcut... ăă... scenele chinezești. Mike Leigh e un actor foarte bun, nu vi se pare? —Ang, Îmi șoptește Rich. —Mie Îmi place Mary Poppins, clopoțește Emily, slavă Domnului, venind În fugă din celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mi-a plăcut „Tigrul la pândă“. Fac o pauză. Și „Dragonul la pândă“. —Ascuns, Îmi șoptește Rich. —„Tigrul ascuns“, spun eu. Mi-au plăcut... ăă... scenele chinezești. Mike Leigh e un actor foarte bun, nu vi se pare? —Ang, Îmi șoptește Rich. —Mie Îmi place Mary Poppins, clopoțește Emily, slavă Domnului, venind În fugă din celălalt capăt al bucătăriei, goală, cu excepția cozii de mătase verde de Mică Sirenă. Anne și Michael se duc la tăticul lor la serviciu, la bancă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
treaba. Fiica mea și-a dorit să meargă la Disneyland Încă de când și-a dat seama că există cu adevărat castelul Frumoasei adormite pe care-l vedea la sfârșitul casetei video. Acum se urcă În pat lângă mine și-mi șoptește: —Mami, crezi că Minnie Mouse o să-mi știe numele? Eu Îi spun că sigur o să-l știe, iar fiica mea se culcușește ca-ntr-un marsupiu În partea de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
s-ar putea să stau o vreme acolo. Înapoi sus, mă uit ce face Momo. Are pleoapele Închise, dar ochii i se zbat ca niște fluturi de noapte. Visează, biata micuță. Îi sting veioza, iar atunci deschide ochii și-mi șoptește: —La ce te gândești, Kate? Ah, mă gândeam la ce ți-am spus la prima noastră Întâlnire. —Mi-ai spus că trebuie să nu mai spun „Îmi pare rău“. —Și chiar așa e. Și mai ce? Se uită În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale schismei Bisericii lui Dumnezeu. S-a produs din păcate un sistem schismatic; dar schisma nu se vede încă, pentru că nu poate fi văzută pînă ce nu izbucnește; și între timp autorii (mulți dintre care sînt de bună-credință) acestui sistem șoptesc cele mai seducătoare și insidioase cuvinte în urechile principilor din Europa; și îi împing să creadă că acel sistem este un ajutor necesar autorității și puterii lor și enunță sistemul contrar pe care catolicismul cu acuzațiile cele mai severe l-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cei care au nevoie de așa ceva primesc grămezi de bani, iar noi avem ocazia să ne îmbrăcăm elegant în rochiile de seară superbe ale lui Michael Kors. Dar să trecem la subiect, zise ea cu mai multă seriozitate. Mi-a șoptit mie cineva că îți dorești un logodnic, Julie. Încântător! Spune-mi, te rog, cum vrei să fie? — Cineva deștept și nostim, care să mă facă să râd. Cineva pe umărul căruia să pot plânge și suspina ore-n șir și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
la MoMA la douăzeci și nouă de ani!!! se entuziasmă Adriana. Julie chiar că avea ghinion. Vreau să spun că, talentat și fermecător cum era, fotograful ar fi fost un logodnic grozav. Dintr-odată se uită la mine și-mi șopti: —Scapă-mă de supermodelul Luca Luca. Apoi cu voce tare: —Hei, stai cu noi, nu te-am mai văzut de un car de ani, și mă trase în poala lui. Nu vrei niște desert? mă invită oferindu-mi o farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
n-am nici cea mai mică intenție să mă mărit cu Tommy. Iâh, dezgustător! Mergem să vorbim cu tipul tău? Dumnezeule, uită-te la el, e-așa o scumpete. Betthina porni spre Zach. Am tras-o înapoi și i-am șoptit: —Știi, hm... te superi dacă nu mergem? Nu prea suntem pe aceeași lungime de undă în seara asta. De fapt... el nu prea vorbește cu mine. Îl stresează serviciul. Mă înroșisem toată de rușine. — Hei, nu-ți face probleme! Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poate să-nceapă cu o invitație la vânzarea de mostre Chanel și să se încheie cu o depresie nervoasă à la New York. —Să nu-i spui c-am zis asta, o să creadă că-s un taler cu două fețe, îmi șopti Julie conspirativ într-o frumoasă dimineață de mai, în timp ce beam o cafea cu lapte la Tartine, dar concertul caritabil al Operei din New York organizat de K.K., care e considerat concertul concertelor, nu-i nici măcar cât cinci la sută de palpitant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un aer victorios, care însemna un singur lucru: o recentă cumpărătură reușită, din gama celor ilegale. —Julie, iar ai furat, nu-i așa? o întrebă Lara. Aproape! exclamă ea și înghiți în sec. Se uită pe furiș în jurul ei și șopti: Vin de la Expoziția Van Cleef cu vânzare über-über-privată-numaipentru-clienții-favoriți unde, practic, nimeni nu-i invitat. Am luat atât de multe chestii ieftine, nici nu vă vine să credeți. Practic mi-au făcut cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
deși nu se cunoșteau decât de câteva săptămâni. Urmă o pauză grăitoare, iar Julie îmi aruncă o privire scrutătoare. —Ce s-a-ntâmplat? am întrebat-o. — Nu s-a întâmplat nimic. Așa trebuie să se comporte un bărbat. Apoi îmi șopti: Iar logodnicul tău nu se poartă cum trebuie. Te face nefericită. Habar n-am cum Dumnezeu nu vedea Julie că-s în culmea fericirii. —Uită-te la tine. Ești total ana, se repezi ea la mine. În mod normal, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
chipul. Se ridică și începu să se îmbrace. Apoi îmi spuse: Nu te iau de nevastă. Am venit tocmai ca să-ți spun chestia asta. Am încercat să vorbesc. N-am reușit să articulez nici un cuvânt. În cele din urmă, am șoptit: — Dar tocmai... vreau să spun... știi... — Și? mă întrebă el uitându-se pe fereastră. Mi-am pus chiloțeii cu șnur și blana de șinșila pe mine și m-am așezat sub fotografia Camionului înecat, pe care o agățasem pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceea ce-mi doresc. Am nevoie de-o femeie cu adevărat independentă. Una care să n-aibă nevoie de atenția mea în permanență. O lacrimă rebelă mi se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cum să iubești pe cineva cu excepția ta, și nici măcar pe tine nu te iubești, nu-i așa? Nici măcar nu știi cine ești. N-ai remarca un apocalips decât dacă ar avea etichetă Gucci. De fapt, mie-mi place Chloé, am șoptit tristă. Nu știa nimic despre mine, vedeți, nici măcar un lucru de-o asemenea importanță. Zach privi prin mine, apoi descuie ușa și plecă. Aș putea spune că acum știam ce înseamnă „Atac de Umilință“. Lacrimile mă năpădiră mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
șșșșpsst, pșșșst. Apoi: —Nu-uuu! —Ba da-aaa! —Dumnezeule! Super! Crezi că m-ar învăța și pe mine să fac asta? Mi-am săltat pleoapele. Încăperea era întunecoasă și am izbutit să disting două coame blonde ce se agitau frenetic. Am șoptit fără vlagă: — Te poate învăța Daphne. Se ițiră două capete: Jolene și Lara se uitară la mine. —Slavă Domnului, spuse Jolene. Trăiește. — Unde sunt? am murmurat. —Ești în camera de oaspeți din apartamentul lui Julie. Tocmai i l-a decorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]