10,318 matches
-
sînge la fiecare hurducătură. Închise din nou ochii. — Vivien, o Întrebă Kay, ce ai făcut? — Ne-am dus la un domn, spuse Viv În cele din urmă. Trase aer În piept. La un dentist. Ce ți-a făcut? — M-a adormit. La Început totul a fost bine. Dar mi-a pus un pansament Înăuntru, iar acesta a ieșit, și atunci a Început sîngerarea. Totul a fost bine pînă atunci. Kay se depărtă și izbi cu pumnul În peretele cabinei. — Mickey! Dubița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mă duc. Pe bune. Vorbesc serios, și nimeni nu mă crede... Gura i se schimonosi. Apoi apăru lumina unei alte bombe și se auziră alte explozii. Duncan se uită din nou pe cer. — De cît timp durează raidul? Probabil că adormise În timpul Alarmei. Ai venit aici În timpul raidului? — Nu-mi pasă de raidul ăsta blestemat! spuse Alec. M-am bucurat cînd a-nceput raidul. Speram să mă lovească! M-am plimbat pe Mitcham Lane și am stat chiar În mijlocul drumului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
stînjenit. Parc-ai fi țicnit. — Țicnit? șuieră Alec. N-aș fi surprins să nu-mi zbor creierii! M-am aprins atît de tare În seara asta Încît credeam c-o să mi se facă rău. A trebuit să-i aștept să adoarmă. Apoi am crezut că-i cineva În casă. Auzeam bărbați umblînd - pași, șoapte. Credeam că taică-meu adusese poliția. N-ar face așa ceva, nu crezi? zise Duncan Îngrozit. — S-ar putea. Atît de tare mă urăște. — În toiul nopții? — Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Totul e standard emitem păreri, lansăm presupuneri formulăm supoziții! Poporul adormit în bocanci bea cafele nu știe cum să folosească diurna timpului îl irosește, îl risipește consideră ca suntem invulnerabili și speră să fim responsabili în cuantificarea orelor amăgitoare, când clipa e cea care domină universul lor foarte mic, spart în
Ultimul poem by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83909_a_85234]
-
dumbrăvile înmiresmate, de unde mă întorceam întotdeauna cu brațele grele, încărcate cu neasemuitele flori de câmp. Ziua, tălpile parcă așteptau să mângâie negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în aroma fânului proaspăt cosit. Multe clipe din viața satului s-au risipit odată cu trecerea timpului. E noapte târziu și adorm cu nostalgia lipită de suflet, hotărâtă să privesc satul doar din amintiri, doar printre rânduri... din care se împrăștie
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
negrul pământului, ca într-o comuniune plină de liniște cu natura, iar mai târziu noaptea îmi săruta visele când adormeam în aroma fânului proaspăt cosit. Multe clipe din viața satului s-au risipit odată cu trecerea timpului. E noapte târziu și adorm cu nostalgia lipită de suflet, hotărâtă să privesc satul doar din amintiri, doar printre rânduri... din care se împrăștie pătrunzător mirosul florilor de câmp. Întoarcerea... Urc panta spre oraș. E tare obositor acest drum de la gară spre centru, cam vreo
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
bătrânica. O priveam cum pleca, cu o mâna pe bățul alb și cu cealaltă strânsă în jurul câtorva bănuți pentru o pâine. La colțul străzii dispărea discret, la braț cu seara tainică. Are aproape 60 de ani. Cum mai trece timpul. Adoarme tot mai des pe bucățica de preș, din fata ușii. Aici simte răcoarea și foșnetul frunzelor îi țin companie până târziu și așa mai uită de singurătate. Gândurile, uneori chinuitoare, o țin trează până aproape de inima nopții și dialogul pare s-
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
spun povești din burtă Către care nu ajung, Însă dup-o fustă scurtă Cine nu se uită lung?! Femeia E-un emițător în noapte Și n-ai cum să n-o iubești; Ea te ține treaz cu șoapte Și te-adoarme cu povești! Concretul eternului Femeia, poveste eternă, Își murmură-n barbă, discret, Și-alături de tine, pe pernă, Eternul devine concret. Impuls La tine-alerg, când greu îmi vine, Bat drumuri și tocesc asfaltul, Vrând să mă regăsesc pe mine, Întotdeauna dau
VASILE DARIE by VASILE DARIE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83946_a_85271]
-
Lună, desigur. Dacă ar fi fost Femeia din Lună, nu s-ar fi odihnit niciodată. Nu-i așa? Nu mă grăbesc cu spălatul pe dinți. Număr până la douăzeci pentru fiecare măsea. Dacă stau În baie suficient de mult, Richard o să adoarmă și nu va mai Încerca să facă sex cu mine. Dacă nu facem sex, pot sări peste duș de dimineață. Dacă sar peste duș, o să am timp să răspund la e-mailurile care s-au adunat cât am fost plecată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
drept Monstru de Mamă care și-a drogat bebelușul ca să tacă. Bine spus noapte stricată - Întreruptă și de nereparat. Te târăști În pat și zaci acolo, Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bebelușul ca să tacă. Bine spus noapte stricată - Întreruptă și de nereparat. Te târăști În pat și zaci acolo, Încercând să completezi puzzle-ul somnului cu jumătate de piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
piese lipsă. Poate că o să adoarmă la loc singur. Te rog, fă s-adoarmă. Cam la momentul ăsta, când Întunericul se argintează cu prima geană de lumină, Începi să Închei Înțelegeri disperate cu Dumnezeu. „O, Doamne, dacă-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n ziua morții. Nu, nu o să adoarmă singur. Urletele experimentale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
-l lași să adoarmă singur, voi...“ Voi ce? Voi fi o mamă mai bună. Nu mă voi mai plânge niciodată, voi savura fiecare strop de somn pe care-l voi primi de acum și până-n ziua morții. Nu, nu o să adoarmă singur. Urletele experimentale ale lui Benjamin, de tipul „unde ești?“, au fost Înlocuite de o arie din toți plămânii à la Pavarotti. (Nessun dorma Înseamnă „Nimeni nu va dormi“, nu-i așa?) În carte scrie să lași bebelușul să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
păr lucios și fără lindini, pe o pernuță gri elegantă de cașmir. Îmi vine să mă Întind până la ea, s-o bat pe umăr și s-o Întreb dacă i-aș putea Împrumuta viața. De cum sunt sigură că zeița a adormit, Îmi deschid pe ascuns propria geantă. Conținut: 2 săculeți de Calpol pentru cazuri de urgență O lingură albă de medicamente murdară și cu margini lipicioase Chiloți de schimb pentru Emily (Înot la bazin) Un pieptăn pentru lindini achiziționat pentru uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
documentare care au câștigat premii pentru demascarea corupției În sfere Înalte și a unui tip de tristețe extrem de deprimantă În cele joase. În fiecare noapte, când se Întorcea târziu de la studioul de montaj, Alice Îl ducea În brațe pe Nathaniel adormit până În patul ei. Când avea ocazia să-l țină În brațe altfel? Doar pentru scurt timp, cât e mic, numai cât e mic. Dar Nat nu a priceput că Închiriase paradisul pe termen limitat: curând a Început să se Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
i-l dădusem În ziua aceea În bar, iar Rich a explodat. —Dumnezeule, femeie, când o să te Înveți minte? Bună Întrebare. Nu există prescripție pentru milă, nu-i așa? 20.18: Trebuie că m-am Întins pe pat și am adormit. Mă trezește telefonul. E Richard. Pare foarte enervat. Spune că nu găsește mingea de detergent pentru mașina de spălat. Paula a sunat că e bolnavă, iar În timp ce Ben alerga fără scutec, a avut loc un accident pe plăpumioară. Așa că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Își dojenește mama bebelușul, care o trage furios de părul lung și negru. Brusc, simt o Înțepătură când mă gândesc la Ben al meu. Și el face la fel când e foarte obosit: frustrarea unui bebeluș care nu reușește să adoarmă este echivalentă cu aceea a unui bețiv În fața unui bar Încuiat. Momo privește scena cu neînțelegerea oripilată a unui tânăr de douăzeci și ceva de ani. Mă Întreabă În șoaptă de ce nu poate femeia să-l facă pe bebeluș să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ceară sfaturi despre cum să Îmbine paternitatea și cariera. Și-apoi, de cum a intrat În boxă, justificările se transformă În cenușă În gura ei. A crezut că are legătură cu faptul că mereu o cheamă În fața tribunalului noaptea, când e adormită și, evident, nu În cea mai bună formă psihică. Sala de judecată nu o ajuta deloc. Neaerisită, plină de lambriuri de stejar și de siluete morbide cu peruci, Îmbrăcate În negru. Era ca și cum ai fi depus mărturie Într-un sicriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pat lângă mine și-mi șoptește: —Mami, crezi că Minnie Mouse o să-mi știe numele? Eu Îi spun că sigur o să-l știe, iar fiica mea se culcușește ca-ntr-un marsupiu În partea de jos a spatelui meu și adoarme, În timp ce eu stau acolo Întinsă, din ce În ce mai trează, Încercând să-mi amintesc tot ce trebuie să nu uit: pașapoarte, bilete, bani, haine de ploaie (sigur că va ploua, doar mergem În vacanță), puzzle/creioane colorate/foi În cazul În care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
două birouri mai Încolo. Când Rod dispare din raza auditivă, Îi spun să Înceapă să caute marsupiale de jucărie pe internet chiar atunci. 21.43: Îmi ia două ore și patruzeci și trei de minute să-mi conving fiul să adoarmă. Toate animalele de pluș surogat pe care i le ofer: miel, urs polar, dinozaur mov, fiecare dintre Teletubbies pe rând, sunt aruncate cu furie din pătuț. —Roo, se vaită el, Roo. Ca să-l fac să se liniștească, Îi dau periuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
bărbierit? Chiar În momentul ăsta, se aude o voce de sus, de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată cât timp se pierde adormind? La prima vedere, pare destul de rapid, dar de fapt nu adormi pur și simplu, nu-i așa? Descopăr că trebuie să mă furișez către somn și să cer permisiunea să intru, asemenea cuiva care stă la coadă În fața unui club
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de deasupra noastră, tânguindu-se: „Roo, Roo“. 32tc "32" M-am Întors prea devremetc "M‑am Întors prea devreme" 01.05: V-ați gândit vreodată cât timp se pierde adormind? La prima vedere, pare destul de rapid, dar de fapt nu adormi pur și simplu, nu-i așa? Descopăr că trebuie să mă furișez către somn și să cer permisiunea să intru, asemenea cuiva care stă la coadă În fața unui club și Încearcă să prindă privirea unuia dintre cei de la ușă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am copii, dar nu sunt mamă. Ce sunt? Cunosc o femeie care e atât de Înspăimântată de cât de mare nevoie au copiii ei de ea, Încât, În loc să se ducă acasă după serviciu, preferă să stea Într-un bar până adorm ei. Cunosc o femeie care-și trezește bebelușul la 05.30 dimineața ca să poată petrece puțin timp cu el. Cunosc o femeie care a participat la un program de discuții televizat și a povestit despre cum Își duce și aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
era de fapt o necesitate. Triere. Ordinea priorităților. Am greșit complet: lucrurile care pot face rău copiilor sunt pe primul loc, restul vine după. Când mă duc să mă uit ce face Emily, o găsesc cuibărită lângă Paula, care a adormit pe pat. Intru și sting veioza cu Cenușăreasa și le acopăr pe amândouă cu plăpumioara. Jos, În bucătărie, fac un ceainic de ceai de mentă și Încerc să Înțeleg ceva de la Momo. Zece minute mai târziu, Îmi dau seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
în același timp cu progresul ecleziastic a adus-o pe marginea prăpastiei. Biserica a fost adînc afectată, iar credința sa abia dacă putea să o mai susțină în criza prin care trecea. Înspăimîntată, a strigat către divinul său Întemeietor, care adormise în bărcuța aflată în derivă. El s-a trezit și a poruncit vîntului și mării. Atunci experiența s-a împlinit; au fost cunoscute la prova efectele funeste ale principiului distructiv și s-a trecut în sfîrșit la găsirea remediilor. Atunci
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]