8,737 matches
-
lui Rudolf Virchow și Robert Koch. În 1881 primește titlul de "conferențiar" ("docent privat") iar în 1885 postul de profesor asociat de Histopatologie la Universitatea din Budapesta. În 1887 Victor Babeș este chemat la București ca profesor la catedra de Anatomie Patologică și Bacteriologie. Activitatea științifică a lui Victor Babeș a fost foarte vastă, cu un accent deosebit în problemele de tuberculoză, lepră, vaccinare antirabică și seroterapie antidifterică. A demonstrat prezența bacililor tuberculozei în urina persoanelor bolnave și a pus în
Victor Babeș () [Corola-website/Science/297357_a_298686]
-
fapt, în secolele XV-XVI s-a încercat teoretizarea artei ca obiect al cunoașterii; în această epoca pictură, sculptură și arhitectura au fost asociate cu branșele teoretice ale cunoașterii (iar în Evul Mediu făceau parte din categoria artelor mecanice), precum optică, anatomia, și studiul perspectivei. Întorcându-mă la problema resurecției, recunoașterea unei renașteri înseamnă acceptarea unei istorii teleologice, modelată de un progres artistic, de geniul omului și de revival-ul artei. Renașterea a avut nevoie să inventeze o perioadă întunecată, barbaria gotica (la
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
septembrie 1918 G. Ibrăileanu publică cotidianul “Momentul”. Iar în octombrie Academia Română îi respinge candidatura. Din februarie până în decembrie 1919 apare revista săptămânală "Însemnări literare". Ține, la îndemnul medicului Francisc Iosif Rainer, un „curs popular” despre literatura română la Institutul de Anatomie Iași. Apar volumele "După război" și "Scriitori români și străini" (1921). Între 1924-1925 redactează "Adela" într-o primă versiune, pe care o citește soției și prietenilor. În 1927 lucrează la o ediție a poeziilor lui Eminescu ce va fi editată
Garabet Ibrăileanu () [Corola-website/Science/297561_a_298890]
-
Cistelecan, "Psaltirea textualista pre vresuri tocmita", „Vatra”, 7, 1988; Nicolae Manolescu, "Autenticitatea scriiturii", România literară”, 27, 1989; Monica Spiridon, "Drumul spre Meka sau aventură textuala", „România literară”, 23, 1989; Liviu Petrescu, "Tema povestitorului", „Steaua”, 10, 1990; Monica Spiridon, "Lecția de anatomie", „Ramuri”, 5, 1990; Ioan Buduca, "Despre textualism", „Contemporanul”, 31, 1990; Maria Cornelia Oros, "Dracula postmodernul", „Euphorion”, 1, 1994; Florin Mihăilescu, "Textul că mit modern", „Viața românească”, 1-2, 1995; Ștefan Borbely, "Bilanțul poetic", „Poesis”, 3-4, 1998; Dan Silviu Boerescu, "Monument versus
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
și metalurgie, ce au constituit baza evoluției tehnologice din secolul XX. De asemenea, a început Revoluția Tehnologică în Europa și Era Victoriană, ce a fost cunoscută pentru angajarea copiilor în fabrici și mine. Avansul în medicină, mai buna înțelegere a anatomiei umane, dar și a bolilor au fost parțial responsabile pentru creșterea rapidă a populației în lumea vestică. Populația Europei s-a dublat în secolul al XIX-lea, de la 200 de milioane până la aproape 400. Introducerea căilor ferate a fost o
Secolul al XIX-lea () [Corola-website/Science/296603_a_297932]
-
(n. 13 septembrie 1860, Ploiești - d. 28 martie 1926, București) a fost un medic chirurg și anatomist român, profesor universitar, inițiator al unor tehnici noi chirurgicale, întemeietorul școlii românești de chirurgie și de anatomie topografică, membru de onoare al Academiei Române. După absolvirea liceului "Sfântu Sava" din București, studiază medicina la Paris (1878-1885) și în paralel științele juridice. În anii 1882-1885 lucrează ca extern, apoi în 1885-1890 ca intern al spitalelor din Paris. În 1890
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
pendant la vie intrautérine"" ("Colonul pelvin în timpul vieții intrauterine"), lucrare premiată de Academia de Medicină din Paris. În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. În 1925 este numit profesor de Anatomie Topografică și de Clinică Chirurgicală la Facultatea de Medicină din București, post în care va rămâne până la moartea sa în 1926. În perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
de Medicină din Paris. În același an primește Medalia se argint pentru chirurgie, ca laureat al spitalelor din Paris. În perioada 1892-1895 lucrează ca profesor agregat de anatomie la Facultatea de Medicină din Paris. În 1925 este numit profesor de Anatomie Topografică și de Clinică Chirurgicală la Facultatea de Medicină din București, post în care va rămâne până la moartea sa în 1926. În perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926 este Decan al facultății de medicină iar între 1912 și 1915 Rector al
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
București, post în care va rămâne până la moartea sa în 1926. În perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926 este Decan al facultății de medicină iar între 1912 și 1915 Rector al Universității din București. Thoma Ionescu este întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. A colaborat la redactarea marelui tratat de anatomie sub redacția lui P.J. Poirier, aducând contribuții la topografia etajului abdominal prin descrierea unor structuri anatomice care-i poartă numele. A dezvoltat și pus la punct numeroase tehnici și
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
În perioadele 1906-1912, 1921-1922 și 1925-1926 este Decan al facultății de medicină iar între 1912 și 1915 Rector al Universității din București. Thoma Ionescu este întemeietorul școlii românești de anatomie și de chirurgie. A colaborat la redactarea marelui tratat de anatomie sub redacția lui P.J. Poirier, aducând contribuții la topografia etajului abdominal prin descrierea unor structuri anatomice care-i poartă numele. A dezvoltat și pus la punct numeroase tehnici și instrumente chirurgicale (vezi: "Eponime asociate"). În anul 1902, apare lucrarea ""Le
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
Paris, al Societății Internaționale de Chirurgie și membru de onoare (1925) al Academiei Române. Școala sa de chirurgie a avut un rol important în formarea specialiștilor români, aducându-și totodată contribuția la îmbogățirea patrimoiniului de tehnici chirurgicale și de cunoștințe privind anatomia topografică. Și astăzi, în vestita clinică ""Mayo"" din Rochester (U.S.A.), se află bustul chirurgului român Thoma Ionescu.
Thoma Ionescu () [Corola-website/Science/298324_a_299653]
-
la studiul viorii, nemulțumit de propriile performanțe muzicale. Renunță și la secția cu profil Real a liceului, având greutăți cu matematica, deși, dintr-o familie de ingineri, are acasă tot sprijinul. Se transferă la cea Umanistică. Începe din liceu studiul anatomiei, pregătindu-se pentru o carieră medicală. Pentru copiii de intelectuali admiterea la facultate era foarte dificilă; un fiu de muncitor cu origine sănătoasă poate intra cu 5, lui îi trebuie cel puțin 9. Între timp, se îndrăgostește de teatru și
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde învață tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. Fragmentele de tumori cerebrale extirpate operativ erau studiate apoi la microscop, convins de puterea pe care o dă clinicianului cunoașterea anatomiei patologice. muncește neobosit, își extinde și perfecționează tehnica chirurgicală. În 1946, Dimitrie Bagdasar încetează din viață pe neașteptate. Arseni rămâne cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la vârsta de numai 34 de ani. Oficialitățile nu-i ușurează această sarcină, dimpotrivă
Constantin Arseni () [Corola-website/Science/298055_a_299384]
-
Botanica (din limba greacă, βοτάνη = "iarbă") este știința plantelor - o ramură clasică a biologiei care stă alături de alte ramuri clasice ca anatomia, histologia, biologia celulară, fiziologia și virologia, cât și de ramuri moderne ca: bioacustica, biochimia, biofizica, biogeografia și biomatematica. Până în prezent au fost descrise peste 500.000 de specii de plante, care, atât pentru studiile specialiștilor, cât și pentru informarea marelui
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
introduse în unele cazuri și unități sistematice intermediare, precum subîncrengătura, supraclasa etc. Denumirea speciilor de plante, ca și denumirea celorlalte specii de organisme, se face folosindu-se nomenclatura binară. Botanica se ocupă cu studiul plantelor din punct de vedere anatomic (anatomia plantelor), morfologic (morfologia plantelor), fiziologic (fiziologia plantelor), clasificare (taxonomia plantelor), originea și evoluția organismelor vegetale. Părintele acestei științe este considerat învățatul grec Teofrast (372 î.Hr.-287 î.Hr.), discipol al lui Aristotel. Acesta a scris mai multe lucrări despre plante. Cele
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
plantelor" și "Cercetarea plantelor" în nouă cărți. Teofrast elaborează un sistem de clasificare a plantelor care s-a folosit până în secolul XVIII. Un rol deosebit în dezvoltarea acestei științe au avut pe plan mondial cercetători ca Nehemiah Grew (1628-1711), fondatorul anatomiei plantelor, John Ray (1626-1704), fondatorul taxonomiei plantelor, Rudolf Camerer (1665-1721), descoperitorul organelor sexuale la plante și Carl von Linné (1707-1778), genial botanist al secolului XVIII. Contribuții în cunoașterea plantelor au adus și învățați români precum stolnicul Constantin Cantacuzino (1650-1716), care
Botanică () [Corola-website/Science/298176_a_299505]
-
și genialitate a fost contestată. Munca lui Vogt a fost considerată de către sovietici ca fiind nesatisfăcătoare. Alte cercetări au fost făcute după aceea de o echipă sovietică, dar rezultatele muncii pe creierul lui Lenin nu au mai fost făcute publice. Anatomia modernă nu mai crede că doar morfologia singură poate determina funcționarea creierului. Până în februarie 1918, evenimentele din Rusia sunt datate în conformitate cu calendarul iulian (stil vechi), care în secolul al XIX-lea rămăsese cu 13 zile în urmă față de cel gregorian
Vladimir Ilici Lenin () [Corola-website/Science/298197_a_299526]
-
carnețel comportamentul și obiceiurile acestora. În toamna aceluiași an, 1826, Darwin intră la "Plinian Natural History Society", formată dintr-un grup entuziast de studenți în științele naturii, unde Darwin îl asistă pe profesorul Robert Edmund Grant în cercetările sale privind anatomia și ciclul de viață la animalele marine prezente în estuarul scoțian Firth of Forth. Dezbaterile care au loc în cadrul acestui for științific,care promovau investigația științifică bazată pe studiul cauzelor naturale, fără a considera existența vreunei intervenții divine, îl pun
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
profesor la Facultatea de Medicină din București, membru titular al Academiei Române, fondatorul Școlii Românești de Neurologie. În 1882 - după absolvirea Seminarului Central - se înscrie la Facultatea de Medicină din București. Cu sprijinul lui Victor Babeș, în al cărui laborator de Anatomie Patologică și Bacteriologie începuse să lucreze ca preparator, își continuă studiile începând din 1889 la Paris în clinica de maladii ale sistemului nervos din spitalul "Salpetrière" condusă de Jean-Martin Charcot. Aici cunoaște pe Pierre Marie, cu care va întreține strânse
Gheorghe Marinescu () [Corola-website/Science/297436_a_298765]
-
galo-romană), sau în „lingua tudesca” (germanică). Destul de des sunt traduse în limba latină lucrări de valoare ale literaturii contemporane: Pe lângă acestea există numeroase texte clasice traduse în latină: În biologie numele științifice ale speciilor sunt date în latină sau greacă. Anatomia folosește pentru definirea parților corpului uman o terminologie predominant latină, chiar dacă pentru anumite organe se folosesc termeni grecești latinizați. Denumirile bolilor în schimb sunt derivate din limba greacă. În drept există nenumărați termeni și definiții juridice în limba latină. Și
Limba latină () [Corola-website/Science/296747_a_298076]
-
Avicenna, Avenzoar, Abulcasis. Concepția islamică încuraja studiul medicinei: "Pentru fiecare boală, Allah ne dă remediul". Operele lui Hippocrate, Dioscorides, Soranus, Celsus și Galen au avut un puternic impact asupra medicinei islamice. Medicii musulmani au adus importante contribuții în domenii ca: anatomie, medicină experimentală, oftalmologie, patologie, farmacologie, fiziologie, chirurgie. Avicenna pune bazele medicinei moderne. Prin lucrarea sa, "Canonul de medicină" (care va rămâne o lucrare de referință pentru Europa secolelor care vor urma), introduce metoda experimentală și cea a măsurării în fiziologie
Epoca de aur a islamului () [Corola-website/Science/317215_a_318544]
-
efectua transfuzii de sânge. Transfuziile de sânge au o istorie foarte veche (până în 1918 nu putem vorbi cu adevărat de transfuzie; e ceva ce putem numi "donare de sânge"): ele sunt menționate în istoria Egiptului antic și în "Tratatul de anatomie a lui Herophilus." În secolul XVI, Papa Innocent al VIII-lea a urmat un asemenea tratament. De cele mai multe ori, sângele utilizat era de origine animală. În 1492, papa Innocent al XVIII-lea a urmat primul un tratament consumând celule vii
Transfuzie de sânge () [Corola-website/Science/319069_a_320398]
-
-i acorde acestuia gradul de Doctor în drept în 1764. Atmosfera intelectuală stimulantă din Warrington, denumit în timpul secolului al XIII-lea și „Atena din nord”, a încurajat interesul crescând al lui Priestley în domeniul filozofiei naturale. El preda cursuri de anatomie și efectua experimente privitoare la temperatură împreună cu un alt profesor de la Warrington, anume cu prietenul său John Seddon. În ciuda orarului foarte încărcat pe care-l avea, Priestley s-a hotărât să scrie o lucrare despre istoria electricității. Prietenii săi i-
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
Alfred Baring Garrod (1819-1907), a fost, între altele, o autoritate în domeniul bolilor reumatice și unul din consilierii medicali ai reginei Victoria, iar unchiul ei, Alfred Henry Garrod (1846-1879), a fost un fiziolog și zoolog cunoscut, profesor de fiziologie si anatomie comparată. Mama ei, Laura Elisabeth Smith, se trăgea și ea dintr-o familie de medici, bunicul din partea maternă fiind baronetul sir Thomas Smith, chirurg faimos în vremea sa. Doi frați ai ei, dr Alfred Noel Garrod și Lt.Thomas Martin
Dorothy Garrod () [Corola-website/Science/316517_a_317846]
-
mobilității între țesuturile de origine embriologică diferită, disecția precisă sub control vizual (și cu o bună iluminare) și deschiderea delicată a planurilor printr-o tracțiune blândă, evitând sfâșierea structurilor anatomice (2). În cele ce urmează ne propunem descrierea succintă a anatomiei mezorectului și a implicațiilor sale chirurgicale. Piatra de hotar în chirurgia cancerului de rect este operația propusă de Miles (3) în 1908, denumită de el “excizie abdomino-perineală”. Acceptarea rapidă de către chirurgi a amputației rectale abdomino-perineale și renunțarea la exciziile locale
Mezorect () [Corola-website/Science/315004_a_316333]