12,966 matches
-
A scenii lui Horațiu cu gingașa Lydie (IV 4) ; reflecția înfriguratului Ovidiu despre soarta lui Prometeu după ce a răpit focul din ceruri (V 3) corespunde notei referitoare la pedeapsa titanidului asociat de Zoil lui Horațiu (I 8). Piesele de inspirație antică ale lui Alecsandri, centrate pe figura unui mare poet al epocii augustane, se înscriu într-o succesiune firească. Fântâna Blanduziei este drama bătrâneții unui artist care simte încă elanurile sufletești ale tinereții, fiind nevoit să-și accepte vârsta biologică, diferită
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 -2013, contractul de finanțare nr. POSDRU/89 /1.5/S/59758 Contaminări moderne O secțiune distinctă din opera dramatică a lui Victor Eftimiu include cele trei tragedii cu subiect antic, scrise în răstimp de două decenii : Prometeu (1919), Thebaida (1924) și Atrizii (1939). Autorul va traduce ulterior lucrări reprezentative ale tragicilor elini reunite în volumul Trei clasici din 1944 (Eschil - Eumenidele, Sofocle - Edipos-Tiran și Euripide - Helena). El se inspiră și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
traduce ulterior lucrări reprezentative ale tragicilor elini reunite în volumul Trei clasici din 1944 (Eschil - Eumenidele, Sofocle - Edipos-Tiran și Euripide - Helena). El se inspiră și în creația proprie din operele acestor înaintași iluștri revalorificând unele din cele mai cunoscute mituri antice. În prefața la Atrizii, Eftimiu abordează problema paternității literare și susține ca s-a simțit îndreptățit să scrie despre eroii legendari ai Greciei - prezenți în tragedii, dar și în folclor sau în operele homerice -, întrucât ei au devenit figuri marcante
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
veacuri a destinelor celor doi salvatori ai umanității, Prometeu și Cristos : Legionarul cu sulița-l străpunge.../ Se vede că vulturul lui Zeus nu mai ajunge !/ Povestea se noiește pe-același vechi temei (V, p. 131). Victor Eftimiu abordează, astfel, mitul antic păgân din perspectiva apariției viitoare a creștinismului. În prefața la Atrizii, autorul semnalează mijloacele prin care a transformat tragediile eline luate drept model : o justificare contemporană a faptelor eroilor, condensarea mai multor piese într-una singură, acumularea într-un răstimp
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
mijloacele prin care a transformat tragediile eline luate drept model : o justificare contemporană a faptelor eroilor, condensarea mai multor piese într-una singură, acumularea într-un răstimp redus a unor evenimente ce se succedau pe vaste întinderi și transformarea corului antic în două personaje vii, participând la acțiune (p. 251). Considerațiile sunt valabile și pentru Thebaida. Dramaturgul român recurge la un procedeu folosit încă din Antichitate de scriitorii latini care adaptau un model elin - contaminarea, adică îmbogățirea intrigii principale prin întrebuințarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Victor Eftimiu are mereu în vedere tragediile eline alese drept suport al propriilor încercări dramatice. Autorul modern elimină unele elemente caracteristice ale tragediei grecești care i se par mai puțin adecvate epocii sale. Dintre acestea, cel mai notabil este corul antic, înlocuit, în noua variantă, de personajele secundare cu nume exotic, urmașii locuitorilor cavernelor din Prometeu. Reprezentanți ai poporului teban, Than și Li iau parte la acțiune și contribuie uneori la realizarea planurilor protagoniștilor, ca atunci când Than află mormântul lui Polinikes
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ale genului, de pildă interdicția de a fi reprezentate omorurile pe scenă : spre deosebire de Eschil, el arată în direct, cu destule accente naturaliste, încleștarea finală dintre cei doi frați aspiranți la tronul Tebei și uciderea lor reciprocă. Unele din ideile tragediei antice se dovedesc de o tulburătoare actualitate. De pildă, încrederea în superioritatea Atenei generoase și civilizate asupra Tebei sălbatice și sângeroase, convingere expusă de Euripide, poate fi împărtășită și de oamenii ieșiți dintr-un conflict mondial nimicitor. După cum arată în prefața
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
arsă de ciumă (p. 138). Interviul din Rampa confirmă și el importanța pe care a avut-o pentru dramaturgul român viziunea Atenei, ospitaliere și artistice, în contrast cu Theba, bântuită de pofte, ingratitudine, orgoliu și ciumă. Autorul modern împărtășește uneori opiniile celui antic, încât afinitatea lor explică în parte opțiunile literare similare. Alteori, preluarea unor scene implică deplasarea accentelor. La Sofocle, confruntarea dintre Antigona și Creon presupune invocarea unor legi diferite. Creon se supune rânduielilor cetății care nu-l pot pune pe același
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
voința zeilor !/ Și eu îți spun, tirane, că-l voi înmormânta !/ Sunt ordine mai nalte decât voința ta ! (III, p. 201). Înfruntarea dintre cele două moduri de a se raporta la rânduielile civice și cele divine este prezentă la scriitorul antic și la cel modern, dar interpretarea acestei antinomii capătă inflexiuni diferite. Între tragedia din vechime și cea nouă se reduce ponderea fatalității și a elementului religios înlocuite prin voința omenească determinantă. La Eschil și la Sofocle, cei doi frați rivali
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
necunoscut - III, p. 187). Motivația omenească prevalează, parcă, în fața fatalității, ca și în cazul Antigonei animate de afecțiunea fraternă și respectul pentru făptura umană dincolo de moarte. În textele lămuritoare adiacente tragediei sale, Victor Eftimiu interpretează în sens creștin acțiunile eroilor antici. În prefața la Thebaida, el compară figura sfântă a Antigonei cu cea a Electrei, altă femeie și fiică iubitoare, însă lipsită de înălțimea morală a descendentei Labdacizilor : Electra e numai răzbunarea, Antigona e numai sacrificiu și iubire, reprezentând cea dintâi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
fiică iubitoare, însă lipsită de înălțimea morală a descendentei Labdacizilor : Electra e numai răzbunarea, Antigona e numai sacrificiu și iubire, reprezentând cea dintâi martiră creștină (p. 137). Ca și în prima sa tragedie elină, autorul se oprește asupra unei figuri antice înzestrate cu idealurile altei epoci din istoria umanității : Alături de Prometeu, Antigona ni se pare figura cea mai măreață - în sensul eroic-creștin - pe care ne-a dat-o Antichitatea (p. 138). În interviul din Rampa, el stabilește și alte analogii între
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ar zice că Eftimiu complică mereu acțiunea inspirată din mai mulți autori greci și pentru a avea ocazia de a contesta verosimilitatea faptelor înfățișate de Homer, Eschil sau Euripide. Efectul este oricum unul de subminare implicită a dimensiunii mitice. Corul antic este și de data aceasta eliminat, iar rolul de comentator al evenimentelor revine acelorași personaje secundare, slujitorii Than și Li. Implicați în acțiuni minore, cum ar fi disputa dintre Than și fratele său, plugarul ajuns soț al Electrei, cei doi
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cântăresc consecințele, ca atunci când Li judecă urmările dezastruoase ale războiului (I) sau ale blestemului care planează asupra Atrizilor (IV). Dintre elementele specifice tragediei eline, Victor Eftimiu renunță și la intervențiile divine ex machina, esențiale pentru rezolvarea conflictelor din numeroase piese antice. Din punctul de vedere al unui modern, salvarea de ultim moment a Ifigeniei prin apariția zeiței Artemis care o înlocuiește pe altar cu o căprioară este artificială și neverosimilă, încât nu poate surprinde excluderea unor astfel de scene. Rolul divinității
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragedii eline - Agamemnon, prima secvență a Orestiei eschilene, și Troienele lui Euripide -, fata lui Priam înzestrată cu darul profeției devine protagonista piesei lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din datele legendei. Dezastrul Troiei, momentul inițial al operelor antice, constituie finalul piesei moderne. Sora lui Hector nu mai ajunge captiva lui Agamemnon spre a pieri apoi sub loviturile Clitemnestrei. Autorii antici consacrau poziția tragică a Casandrei care știe adevărul asupra evenimentelor viitoare fără a-l putea transmite cuiva, avertismentele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lui Nicolae Iorga Casandra (1931). Dramaturgul român modifică multe din datele legendei. Dezastrul Troiei, momentul inițial al operelor antice, constituie finalul piesei moderne. Sora lui Hector nu mai ajunge captiva lui Agamemnon spre a pieri apoi sub loviturile Clitemnestrei. Autorii antici consacrau poziția tragică a Casandrei care știe adevărul asupra evenimentelor viitoare fără a-l putea transmite cuiva, avertismentele ei nefiind luate în seamă de cei din jur. Scriitorul modern are în vedere consecințele unei răsturnări de situație și își imaginează
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
personajului până în momentul în care își contrazice destinul fără a-i schimba fundamental sensul. Casandrei i se dă ascultare doar când nu mai interpretează corect mesajul zeilor. Oricum, finalul este același, ruina cetății și moartea fetei. Întuneric și lumină Autorul antic al celui de-al doilea argument la piesa lui Euripide Alkestis precizează - în considerațiile sale critice ce însoțesc rezumatul și datele privitoare la circumstanțele primei reprezentații - că deznodământul aparține mai mult comediei decât tragediei : Drama are mai curând un caracter
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Cu toate acestea, soluția favorabilă eroilor urmăriți de soarta potrivnică rămâne atipică pentru o tragedie clasică și poate fi resimțită ca o derogare de la legile general admise ale genului. Este interesant cum rezolvă situația un dramaturg modern atras de sursele antice ca Dan Botta. Traducător din Sofocle și Euripide, contemporanul și rivalul lui Blaga se distinge prin preocupările sale de teoretician interesat să demonteze mecanismul constituirii tragediei eline, formă teatrală redusă la esențe, desprinsă de orice elemente ale contingentului. În eseul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
limpezește conflictele și mai ales produce revelația destinului. Dat fiind interesul său constant pentru Antichitate, nu este deloc surprinzător că Dan Botta se inspiră din surse eline în creația teatrală proprie. În drama Alkestis (1939), el pornește de la un model antic pentru a-l prelucra în felul său. Autorul român împrumută de la Euripide subiectul mitologic, cadrul acțiunii și personajele și urmărește îndeaproape opera precursorului său. El reia, de pildă, în termeni similari disputa dintre Apollon și îngerul morții pentru sufletul lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
membrii corului veniți să se intereseze de soarta lui Alkestis și recomandarea făcută de Admetos servitorilor săi de a-l feri pe străinul sosit la curtea sa de priveliștea manifestărilor de doliu pentru a nu-i tulbura șederea. Uneori, opera antică și cea modernă se suprapun chiar în detaliu și se servesc de imagini și procedee identice : comune sunt, de pildă, lamen tația corului cu privire la inutilitatea oricărei tentative de a-i implora pe zei în favoarea lui Alkestis prin rugi la templul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
urmează scenariul propus de Euripide, chiar dacă scriitorul inovează în chestiuni punctuale, ca atunci când introduce personaje noi, orbul, ologul și paraliticul, pe care Admetos caută zadarnic să-i convingă să-și schimbe soarta cu a lui. Drama modernă conservă intriga tragediei antice între momentul când este anunțată condamnarea lui Admetos, vinovat de a fi uitat să o cinstească pe Atena când a adus jertfe zeilor la nunta lui, și moartea lui Alkestis, singura care acceptă propria pierire pentru a-și salva soțul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
posibilitate evocată doar retoric de personajul lui Euripide. În clipa când a realizat pustietatea casei și a vieții ce i-a mai rămas în absența soției, acesta se lamentase că a fost împiedicat de cei apropiați să moară. La autorul antic, Admetos nu poate atinge înălțimea morală a Alcestei, deși evoluează de la egoismul suveran al celui convins că viața lui e mai valoroasă decât a tuturor celorlalți la conștientizarea dramatică a profunzimii pierderii suferite. În schimb, la Dan Botta amândoi eroii
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
magistral, atacul vizându-i direct pe Camil Petrescu și pe ceilalți autori ai unor romane subtile și psihologice cari fac desfătarea măgarilor (III, p. 235). Dincolo de un astfel de moment de relaxare a tensiunii, piesa lui Dan Botta respectă canonul antic al tragediei. Refuzând deznodământul fericit al lui Euripide, el propune o interpretare coerentă a mitului sacrificiului din dragoste : desăvârșirea iubirii nu poate fi atinsă pe pământ, ci doar în absolut, în lumea esențelor. După cum sună sentința finală a Persephoneei, măsura
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sustragă fatalității, iar o intervenție salvatoare ar fi de neconceput, împotriva firii. S-ar zice că autorul modern ține seama de avertismentul inclus în argumentul piesei eline : el corectează abaterea de la canoanele genului săvârșită chiar de unul dintre părinții tragediei antice. Mit și folclor Ca și O’Neill (Din jale se întrupează Electra), Giraudoux (Electra), Sartre (Muștele) și Gerhart Hauptmann (Tetralogia Atrizilor), Victor Eftimiu (Atrizii) și Petru Dumitriu (Preludiu la Electra) rețin, în reinterpretările dramatice ale mitului Atrizilor, mai ales secvența
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
dușmani prin trădarea fidelității conjugale (III 10) . Cum arată și titlul piesei, autorul urmărește ce determină acțiunile ulterioare ale celor doi frați și se inspiră mai ales din prima parte a trilogiei lui Eschil, Agamemnon. În liniile generale, intriga tragediei antice este conservată : vestea încheierii războiului troian îi ia prin surprindere pe cei rămași acasă, Clitemnestra și iubitul ei Egist, iar întoarcerea lui Agamemnon însoțit de captiva Casandra determină reacția de autoapărare a celor doi trădători, care își conservă puterea printr-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Asia Mică până în Grecia. Cu toate acestea, mitul e sensibil modificat, mai puțin în datele exterioare cât în chiar substanța sa. Preludiu la Electra este precedat de un prolog într-o formulă practicată mai degrabă de comicii decât de tragicii antici : funcția de anticipare a evenimentelor e estompată în favoarea celei de stabilire a contactului cu publicul. Prezentatorul-personaj sugerează caracterul fictiv al acțiunilor de pe scenă (veți fi martori ai unei întâmplări care altcum ar părea de necrezut), dar în același timp cere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]