8,708 matches
-
la care se adaugă suferința provocată lui Laocoon previzibila moarte a fiilor săi. Autori precum Johann Joachim Winckelmann, Johann Wolfgang von Goethe și Gotthold Ephraim Lessing au realizat schițe plecând de la grupul statuar. Wincklemann în prima ediție a "Istoriei Artei Antichității" din 1764, analizează, între multe alte lucrări și grupul statuar Laocoon și semnalează faptul că figura fiului mai mare a fost realizată separat. Îl descrie pe Laocoon ca un spectacol al naturaleței omenești supusă celei mai mari dureri pe care
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
Palatul lui Dioclețian (în ) este reședința imperială fortificată construită de împăratul Dioclețian pe coasta Dalmației pentru a-și petrece viața după abdicarea sa în anul 305. Este unul din cele mai bine conservate edificii ale Antichității târzii. Vestigiile sale se păstrează în centrul istoric al orașului Split, Croația. Contrar unei legende populare, orașul (denumit în latină "Spalatum") își trage numele de la cel al cetății grecești vecine "Aspalathos" (în traducere, «tufiș alb») și nu de la termenul latinesc
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de-a lungul întregii fațade sudice. Curtea era întărită de trei tipuri de turnuri, turnuri cu amprenta dreptunghiulară, turnurile octogonale ce flancau cele trei porți și turnurile pătrate intermediare, toate proeminente deasupra zidului, așa cum este cazul la toate fortificațiile din antichitatea târzie. Trei dintre turnurile de colț încă mai există, doar al patrulea, de la extremitatea de sud-vest, fiind distrus în preajma lui 1550 după ce fusese erodat de apele mării. Accesul la turnuri se făcea printr-un pasaj amenajat în grosimea zidului ca
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
recunoscută oficial ca împărăteasă. Pe de altă parte, portretul feminin este împodobit cu o coroană murală care nu aparține tipologiei portretelor feminine imperiale, ci a celei a portretelor lui Tyche, utilizate ca personificări (ale orașelor, provinciilor sau ale virtuții) în Antichitatea târzie: această Tyche în particular este deci, o personificare a Aspalathosului, iar asocierea ei cu portretul lui Dioclețian îi conferă acestuia din urmă rolul de fondator al orașului. Această a doua ipoteză se sprijină în mare parte pe împăcarea acestor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
palat și mausoleu nu ar trebui să fie atât de strânsă. Chiar monumentul, aparent cel mai bine cunoscut din întregul complex, nu a fost deci identificat cu certitudine. În tot cazul, este unul dintre cel mai bine păstrate monumente ale Antichității târzii. Unghiul sud-vestic al palatului era ocupat de un alt temenos, cu o lățime echivalentă cu a Mausoleului, dar mai lung (). Acesta cuprindea un mic templu clasic și două structuri circulare, în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
există nicio mărturie că monumentul ar fi servit drept "palatium" (termen latinesc care este originea etimologică a cuvântului „palat”), adică edificiu conceput simultan pentru a cuprinde reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
reședința privată imperială și pentru desfășurarea complexului ceremonial aulic care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
refugiată din Sirmium, decedată la 12 mai 612. Deci orașul a fost abandonat la începutul secolului al VII-lea, ceea ce nu s-a întâmplat însă și cu complexul de la Spalato. Una dintre cele mai interesante atestări ale orașului Spalato în Antichitatea târzie se regăsește în "Notitia Dignitatum" (XI) care indică existența unui "Procurator gynaecii Iovensis Dalmatiae - Aspalato". După acest catalog de demnități oficiale ale Imperiului Roman târziu, ducând înapoi până la sfârșitul secolului al IV-lea și a cărei parte occidentală nu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
particularități în funcție de regiune. Colonelul Sir Lewis Pelly a publicat în 1879 o carte cu titlul „The Miracle Play of Hasan and Husayn” care prezenta în limba engleză o ceremonie "Ta٬ziya", compusă din 37 de capitole. Primul capitol începe din antichitate și îl are în centrul atenției pe Iacob. Iosif este înlăturat de către frații săi invidioși și este aruncat într-o fântână. Suferința lui Iosif este comparată cu cea a lui Husayn la Karbala. Următoarele nouă capitole îl au în centrul
Ta٬ziya () [Corola-website/Science/329377_a_330706]
-
satelor, succedând vechile villae romanae („ferme agricole”), le oferă cercetătorilor, deseori, o primă indicație. Toponimia este o sursă de informații deosebit de importantă. Toponimul francez "le chemin de César", sau corespondentul său spaniol "el camino de César" indică faptul că în Antichitate era un drum roman. Alte toponime spaniole ca "el camino de hierro", "la vía blanca", sau în franceză: "la chaussée", "la haute-borne", "le chemin ferré", "la voie blanche" indică posibilitatea existenței unui drum antic important. Drumul roman era denumit, în
Drum roman () [Corola-website/Science/329380_a_330709]
-
Biserica evanghelică fortificată din Curciu, comuna Dârlos, județul Sibiu, a fost ridicată în prima jumătate a secolului al XV-lea; biserica figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi „La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume „Petro de Keuruz" este
Biserica fortificată din Curciu () [Corola-website/Science/329460_a_330789]
-
s-a decernat cea mai înaltă distincție de stat Ordinul Republicii, Combinatul de vinuri Cricova fiind unica întreprindere vinicolă care deține acest premiu. Din 28 august 2003 a fost declarat prin lege obiect al patrimoniului cultural - național al Republicii Moldova. Din antichitate, teritoriul actual al Republicii Moldova era renumt datorită tradițiilor de vinificație. În secolul V î.e.n. istoricul antic elen Herodot afirma că colonizatorii care locuiau în regiunea dată cultivau viță de vie și cu succes comercializau vinurile locale. Altminteri , pînă în secolul
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
înalt, cu demnitari de stat și oameni de vază de la noi și de peste hoatre. Încăperea, foarte spațioasă, cuprinde imagini tematice din domeniul viticulturii și vinificației Republicii Moldova. Artiștii plastici au creat o viziune amplă, inspirată din frumusețea lumii antice. Atmosfera de antichitate o creează panourile sălii, executate într-o gamă luminoasă, bogată, plină de eleganță și rafinament. Lucrările sunt concepute în tehnica basoreliefului, păstrînd tradițiile clasice ale reliefului antic. Operele de artă și mobilierul din lemn sunt de o mare valoare pwntru
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
răsucire rapidă în jurul axei sale și eliberat pe o suprafață plană, titirezul trebuie să își mențină cât mai mult poziția verticală, rotindu-se în echilibru pe vârf. Funcționează pe același principiu cu giroscopul. Astfel de jucării au existat încă din Antichitate, când au fost atestate în numeroase areale culturale. Ele și-au păstrat popularitatea de-a lungul întregii istorii, fiind extrem de răspândite și îndrăgite până în prezent. Probabil că ideea titirezului le-a fost inspirată oamenilor preistorici de observarea proprietăților unor obiecte
Titirez () [Corola-website/Science/330975_a_332304]
-
secolului VI î.Hr. era format din Sistemul Campus Martius, Sistemul Cloaca Maxima, Sistemul Circus Maximus. Sistemul Cloaca Maxima fiind sistemul cel mai bine cunoscut, la aceasta contribuind atât faptul că a fost amintit în repetate rânduri de diferiți scriitori din antichitate. Din acest sistem s-au păstat până azi mai multe porțiuni ale canalului, care au făcut obiectul unor studii arheologice. În secolele Evului Mediu progresul realizat în ingineria sanitară în antichitate s-a stopat datorită crezului dezvoltat în perioada evului
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
fost amintit în repetate rânduri de diferiți scriitori din antichitate. Din acest sistem s-au păstat până azi mai multe porțiuni ale canalului, care au făcut obiectul unor studii arheologice. În secolele Evului Mediu progresul realizat în ingineria sanitară în antichitate s-a stopat datorită crezului dezvoltat în perioada evului mediu timpuriu că este un păcat să fi curat. După multe molime și zeci de mii de victime cauzate , în special de ciumă, dezvoltarea sistemelor de canalizare a devenit o prioritate
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
curat. După multe molime și zeci de mii de victime cauzate , în special de ciumă, dezvoltarea sistemelor de canalizare a devenit o prioritate în marile orașe europene la începutul secolului al XIX-lea. În Evul Mediu cunoștințele acumulate în perioada antichității par uitate, iar castelele și palatele sunt dotate cu fose septice amplasate la nivele inferioare sau deversări directe ale apei uzate în șanțurile de apărare. În anul 1183 în timpul unei diete, la Palatul Erfurt, organizată de către Frederic I al Sfântului
Canalizare menajeră () [Corola-website/Science/330966_a_332295]
-
(n. 8 martie 1943, Castelfranco Emilia, Provincia Modena) este un istoric, arheolog, scriitor, eseist și jurnalist italian. Autodefinindu-se ca un „profesionist al antichității”, el își împarte timpul între munca sa de cercetare din domeniul istoriei antice și arheologiei și scrierea unor romane istorice. Talentul său narativ și gustul pentru intrigile subtile l-au făcut să fie comparat cu celebrul său compatriot Umberto Eco
Valerio Massimo Manfredi () [Corola-website/Science/334961_a_336290]
-
Cantal-ul este o brânză franceză din lapte de vacă, presată și nefiartă, produsă în Masivul Central, în special departamentul Cantal, al cărui nume îl poartă. Este cunoscută din antichitate, fiind menționată de Plinius cel Bătrân. Se prezintă sub forma unui cilindru (în ) cu marginile rotunjite, cu diametrul de 36-42 cm și cu greutatea cuprinsă între 35 și 45 kilograme. O roată se obține din de lapte. Culoarea cojii este
Cantal (brânză) () [Corola-website/Science/334978_a_336307]
-
toată înțelegerea modernă a scolasticii și a rolului esențial a lui Aquino. Toate ramurile principale ale filosofiei de azi au fost parte a filosofiei medievale. De asemenea, filosofia medievală era răspândită pe cele mai multe teritorii unde au locuit filosofii păgâni ai Antichității, în special Aristotel. În orice caz, disciplina numită acum filosofia religiei a avut, se pare, o dezvoltare unică în epoca medievală și multe dintre chestiunile care definesc subiectul filosofiei religiei au primit configurație în Evul Mediu, în formele pe care
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
Dunărea, întinzându-se în anumite perioade și în câmpiile de la est de Prut. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Galați și târgurile Drăgușeni și Oancea. Teritoriul de la vărsarea Șiretului și Prutului în Dunăre a fost locuit în antichitate, aici existând un castru român din vremea împăratului Traian (98-117), construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Castrul se află pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, în apropiere
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
simbol popular al mândriei gay în anii 1960 și 1970, când locuitorii din San Francisco au încercat să facă un simbol din „mâna violet”, iar cei din Boston lipeau postere cu rinoceri mov. Conceptul curcubeului a fost utilizat încă din antichitate de către majoritatea culturilor: greacă, africană, amerindiană, orientală, celtică - cu diferite semnificații. Steagul-curcubeu a fost conceput în anul 1978 de către Gilbert Baker (n. 1951), un artist din San Francisco. Mulți au sugerat că inspirația lui Baker pentru conceptul steagului derivă din
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
mânere și de aceea erau folosite prin plasarea lor într-o mânecă de lemn, corn sau metal pentru că apa fiarta să nu ardă mâinile celor care o serveau. Odată cu apariția ceștilor cu mâner, cele cu valoare artistică superioară erau considerate antichități. Ceștile fără mâner, servite în aceste mâneci, erau făcute din porțelan fin sau lut. Cu timpul, ceștile fără mâner au fost înlocuite de cele cu mâner. Existau de asemenea cești pe care erau scrise versete decorate ornamental. Numele meșterului care
Cafenelele și cafeaua în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/331937_a_333266]
-
a inclus o sală principala de audiențe - „Talar-e Ayeneh”, o cladire muzeu și alte săli adiacente mai mici. „Talar-e Mouze”, mai tarziu redenumită „Talar-e Salam”, a fost prima clădire din Iran concepută că un muzeu. Această a găzduit colecția de antichități a lui Naser Al-Dim Shah, precum și cadouri făcute suveranului. În 1878, „Imarat-e Khorouji”, inclusiv „Qasr-e Golestan” construită sub Fath Ali Shah, au fost demolate și înlocuite cu piscine, terenuri de iarbă, flori și copaci. „Imarat-e Khabgah” a fost ridicat în
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
este un muzeu din Iași, amplasat pe Str. Titu Maiorescu, nr. 12, care funcționează ca un departament al Universității „Al. I. Cuza”. Muzeul Universității este continuatorul a două tradiții muzeale: Muzeul de Antichități și Muzeul Academic. Muzeul de Antichități a fost organizat în 1916 prin eforturile profesorului Orest Tafrali. Muzeul, și a funcționat până după al Doilea Război Mondial, prezenta obiectele descoperite în cursul excavațiilor arheologice realizate în arealul culturii Cucuteni și al
Muzeul Universității „Al. I. Cuza” () [Corola-website/Science/332006_a_333335]