10,188 matches
-
acolo până seara, pân’ ce s-a-ntunecat, și a auzit cum Înjurau ăia că de ce l-au scăpat pe Mâț și că n-au prins nici pe unul. Și Mâț o ajuns primul... Tot era cu sânge, ruptă era cămașa, era pusă În gât, și, În vreo două săptămâni, că pădurarul, bătrânul, cunoștea frunzele și plantele, s-a vindecat... Încă trăiește și acum, da’-i bolnav și el. Confruntarea asta când a avut loc? Asta În ’51, pe la Rusalii. Din cauză că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
atunci erau Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care dădea În curtea atelierelor, că acolo se lucrau covoare și confecții bărbătești, cămăși și chiloți. Erau confecțiile, și-n fața lor era atelierul de covoare. Pe noi ne-a dus În carantină și acolo am stat două săptămâni, până se vedea dacă, no, avem ceva boli sau nu... Ne-o fost tare plăcut
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că mâncam În timp ce lucram, că vedeau și ele, și tot veneau și ne raportau la maior, că nu lucrăm, că nu ne facem normele, că mâncăm... Și spuneau c-am putea să lucrăm mai mult, că norma era de zece cămăși pe zi, și am putea să facem 12, dar noi mâncăm... Și atuncea, maiorul ăsta, care era și-așa tare strict, o interzis să ne mai ducem mămăligă cu noi... Ăsta o fost pretextul pentru noi ca să facem greva. El
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fabrică și de pe secție”... „Atunci ai face parte dintre ei dacă Îi cunoști atât de bine”, zic eu. Și Îmi arată că o fost condamnat și el șapte ani, tot politic. „Te mint?” „Nu știu, n-am Încredere nici În cămașa de pe mine.” „Va să zică nici asta nu-i valabil. Și dacă ți-oi spune că-s anul trei la facultate și din ceea ce am Învățat În Gherla pă sticlă am dat examen la facultate și am trecut cu nota 10? Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
da... numa’ dacă Îți făcei norma. Atunci aveam dreptul să ne trimită un pachet În greutate de cinci kilograme de alimente, da’ nu mai mult. Și o dată pe an aveam dreptul și la pachet cu schimburi, la izmene groase, la cămăși groase, da’ nu la cămăși cu guler... Dar să vă mai spun ceva de la Gherla... Eram odată la infirmierie cu un țigan, Georgescu, și cu unu’ Mitea, hoți de buzunare și spărgători de bănci internaționali... Poate și Mitea o fi
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
norma. Atunci aveam dreptul să ne trimită un pachet În greutate de cinci kilograme de alimente, da’ nu mai mult. Și o dată pe an aveam dreptul și la pachet cu schimburi, la izmene groase, la cămăși groase, da’ nu la cămăși cu guler... Dar să vă mai spun ceva de la Gherla... Eram odată la infirmierie cu un țigan, Georgescu, și cu unu’ Mitea, hoți de buzunare și spărgători de bănci internaționali... Poate și Mitea o fi fost țigan, dar n-avea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
lumea o cântat „Cristos a-nviat!”. Și-apăi, de la o cameră la alta se striga... Apăi și din Mintiul Gherlei, care-i acolea imediat după pușcărie, de la șoseauă, am văzut pe geam cum o ieșit lumea afară din Mintiu, și femei În cămașă de noapte, să vadă... O fost o mare cântare... O fost foarte interesant atunci. Vă mai amintiți când v-ați eliberat din Închisoare? Da. Prin aprilie ’64... Și când ne-o dat foaia de eliberare ne-o spus că n-
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
din Brezoi și niște Învățători de prin județ. Am stat acolo vreo două zile... Mi s-a spus să trimit acasă o notă, ca să-mi trimită un geamantan cu lucruri, fiindcă voi rămâne arestat. Și am primit un pachet cu cămăși, schimburi etc. Peste câteva zile, cam pe la ora 10-11, am fost duși În gara Râmnicu Vâlcea și suiți Într-un vagon de marfă. Acesta a fost atașat unui tren personal care venea de la Craiova și la care mai erau atașate
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să plivim orezu’ de costrei 3 și de alte buruieni. Ni s-a arătat la Început cum arăta costreiu’ și cum arăta orezu’, dar sigur că era greu să distingi permanent... Și trebuia să stăm aplecați, numai În indispensabili și cămașă. După aceea, trebuia dus costreiul la marginea bazinului, unde te verifica, și dacă găsea boabe de orez, de cele mai multe ori te bătea... „Cum mă”, zice, „și afară și Înăuntru sabotezi!?” Mi-aduc aminte că era un preot slab de tot
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și ne-a adus... Domne, și m-a dus și pe mine acolo... M-a Întrebat ăsta: „Asta vă e politică? Stai că vă dăm noi politică!”. Și m-au bătut cu un drugăr de la ferestre pân’ s-a rupt cămașa pe mine. Domne... desfigurați am fost... Dar treaba nu s-a terminat aci. Ziua următoare ne-a scos iar... Întâi pe Gherghișan și p-ormă pe mine. Eu n-am avut timp să vorbesc cu Gherghișan după ce l-a scos
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dați-ne un scăpărici și-un băț de chibrit.” „Cum știi să faci foc, mă?” Zâc: „Domne, sunt mai multe metode. Depinde de pușcărie”. (râde - n.n.) „Păi cum?” „În primu’ rând, cel mai la Îndemână ne sunt nasturii di la cămăși.” Cămășile lor de pușcărie aveau nasturi de piatră. „Și cu cataramele de la pantaloni, și cu o vată, cu ce găsâm noi p-aci ceva... Și cu nasturele facem neagra”... Ășa-i zicea la Pitești. Trr-trru... lua foc vata aia sau ceva
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-ne un scăpărici și-un băț de chibrit.” „Cum știi să faci foc, mă?” Zâc: „Domne, sunt mai multe metode. Depinde de pușcărie”. (râde - n.n.) „Păi cum?” „În primu’ rând, cel mai la Îndemână ne sunt nasturii di la cămăși.” Cămășile lor de pușcărie aveau nasturi de piatră. „Și cu cataramele de la pantaloni, și cu o vată, cu ce găsâm noi p-aci ceva... Și cu nasturele facem neagra”... Ășa-i zicea la Pitești. Trr-trru... lua foc vata aia sau ceva scame
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
omenește În dormitor.” Și, În fine, s-a Înduplecat și ne-a dat voie să mâncăm În dormitoare. Dar, a doua zi: „Veleanu, ia-ți pătura și hai cu caii!”. Asta era expresia. Adică la izolare, că Îți lăsa numai cămașa și zeghea aia pe tine și pătura care o foloseai noaptea. Și... v-am spus... am făcut 193 de zile de izolare În cei cinci ani de pușcărie... Am făcut izolare două săptămâni că m-a prins cu un ac
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
bucureștean. Era dement de-a binelea. Era neamț de origină și se numea Wentzel. Nu-mi dau seama cum a dobândit această poreclă, știu numai că, de câte ori ieșea pe stradă îl vedeam mărunțel, îmbrăcat în haine uzate, fără guler la cămașă și gonind repede. De cum îl zăreau, copiii, birjarii, toți oamenii din popor imediat îl luau în primire. Din toate părțile răsunau strigătele: „Sânge-rece! Sânge-rece“, iar el, furios, făcând spume la gură, alerga să se sustragă atacurilor; gonea câte un băiețaș
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
că nu privesc în urmă cu mînie, nu denigrez „epoca”. Lucru prea puțin inteligent, unii s au grăbit s-o „înjure”, și, vai, nu dintre cei ce au suferit! Ce încredere poți să ai în ei? Palinodiile, volte-face-urile, schimbarea culorii cămășilor, răscroirea ținutelor, escamotările, mistificările, înlocuirea clișeelor vechi cu altele noi, etichetările abuzive, indignările artificiale, amneziile calculate, machiaverlîcurile etc. mă umplu de silă. Dacă a fost bine sau rău, frumos sau urît, nu mă hazardez să sintetizez totul într-o vorbă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
într-un fel, datorită colaborărilor reciproce la ziar și revistă, coleg de redacție. Imediat ce am venit în Bacău m-a invitat la el. Locuia cu părinții într-un bloc de lîngă Parcul Trandafirilor. Roni a fost întotdeauna un tînăr îngrijit (cămăși curate, pantaloni călcați, pantofi - nr. 38 - lustruiți), însă cînd i-am trecut pragul, involuntar, s-au trezit în mine toate prejudecățile față de evrei dobîndite pe cale livrescă. Mama lui mi-a oferit o omletă în care, pentru a o face picantă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
sperat chiar că, începînd cu a doua zi, viața noastră va arăta altfel. Nu e așa! Un om invidiabil! Octavian Voicu mi-a declarat: „Citesc cum mă duce sufletul, fără nici o altă obligație”. Aș vrea să poarte barem un an cămașa mea de recenzent și grija unor lucrări bazate pe bibliografie. * Am citit toastul lui Gorbaciov și pe cel al lui Ceaușescu: în primul sînt idei noi și accente ferme, în celălalt clișee, promisiuni vagi. Într-unul se vede elanul celui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și a Corneliei ștefănescu) a fost provocator cu ostentație făcînd ca „șopîrlele” să pară vipere. În timpul ultimului prînz de la Onești, buza de jos a profesorului Piru a prins să sîngereze: o picătură s-a scurs pe bărbie, și deaci pe cămașă. Doamna B. și-a plecat privirea în farfurie, iar Mihai Drăgan, fiind de aceeași parte a mesei cu dînsul, n-a observat „accidentul”. După o scurtă ezitare, l-am prevenit pe Profesor de cele întîmplate. S-a tamponat de cîteva
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
întîmplate. S-a tamponat de cîteva ori, dar sîngerarea a continuat. I-am spus unde e toaleta și chiar l-am însoțit pînă acolo. „Un hematom”, mi-a explicat el în timp ce-și curăța în fața unei oglinzi pata de pe cămașă. „Medicii mi-au spus că am un hematom”. Ascult și privesc. Toamna trecută, la „Reuniunile Revistei Ateneu” se lăuda că e „încă verde”. Între timp, s-a cam uscat. L-am văzut cum se urca ieri în autobuz, cu dificultate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ulciorul cu apă neîncepută, nefericita trebuie să mai ducă vrăjitoarei: bani de aramă și de argint, tămîie de la o mînăstire, flori de sînziene, de trandafir, de busuioc, de crăițe, toate culese după o anume rînduială, o bucată de pînză din cămașa flăcăului, un smoc de păr din capul lui și o găină neagră cu buhul. Astfel pregătite, vrăjitoarea și fata merg în pădure, unde aprind un foc și cînd lemnele s-au transformat în cărbuni, îl potolesc cu apă neîncepută și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mele de zeci de ani, piesa de teatru are notat: Agapia, 9-10 dec. 1969. O viață de om și abia 689 acuma, cred, că are o formă decentă. V-am mai scris, tema este de strictă actualitate, dar Îmbrăcată În cămașa tragicului, atât de drag mie, și, pentru a pune spectatorul contemporan În cunoștință, am inventat un nou personaj, Nebunul, care are dreptul să vorbească tot ce crede și să fie actual sau decând Îi lumea. V-am mai amintit că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
operei lui Lovinescu nu are habar de acel articol, așa că e inutil să vă Întreb. și Încă o Întrebare, aceasta, să zicem, de... nouăzeci de puncte: citind, În Aqua forte, partea a II-a, Fauna vieții literare... , cap. VI, medalionul Cămașa fericitului (sper că aveți volumul În casă), aș vrea sămi spuneți dacă personajul evocat acolo, sub numele de Mitică, iar În agendă deconspirat modelul: Tilică, un bun prieten fălticenean, aveți idee cine poate fi acest Tilică? Dacă nu aveți Aqua
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
litru circa două-trei minute, și asta pentru o bere mult superioară celei de la noi. La noi se muncește pentru o sticlă de bere proastă 20 de minute. Mă refer la berea cumpărată din prăvălie, și nu din restaurant. Pentru o cămașă, nu din cele mai ieftine sau mai scumpe, muncitorul german lucrează o jumătate de oră, cămașă care la noi costă între 100 și 120 de lei și pentru care muncitorul român lucrează circa 10 ore. Pentru un cauciuc pentru Dacia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se muncește pentru o sticlă de bere proastă 20 de minute. Mă refer la berea cumpărată din prăvălie, și nu din restaurant. Pentru o cămașă, nu din cele mai ieftine sau mai scumpe, muncitorul german lucrează o jumătate de oră, cămașă care la noi costă între 100 și 120 de lei și pentru care muncitorul român lucrează circa 10 ore. Pentru un cauciuc pentru Dacia 1300, neamțul lucrează circa trei ore, și calitatea cauciucurilor nu se poate compara cu a noastră
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cheltuită, deoarece numai ea știe ce economii a trebuit să facem și cu ce sacrificii. Doi intelectuali să îndrăznească să-și cumpere limuzină! Au trebuit eforturi mari, inimaginabile, privațiuni, haine purtate până la limita de uzură, pantofi pingeliți, cusuți și răscusuți, cămăși cârpite etc. Nu am primit autorizație de circulație provizorie decât pentru trei zile, timp în care am parcurs aproape cinci sute de kilometri până la prima revizie. Am înscris mașina la miliție, am primit numărul 16-B, în timp ce lângă mine cetățeni cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]