9,685 matches
-
ne mână către altceva. Stau mărturie chipurile pe care Divinitatea le capătă în timp. * O insignă instituie legături dorite, lipind pe cel care-o poartă la o clasă de apartenență. Ea stă mai curând sub semnul dorinței decât al realității consacrate. Zăresc la purtătorul ei nostalgia unor însemne militare care să indice arma și gradul. * Sfârșitul oricărei răni este garantat de finitudinea "proprietarului". * Necazul oricărui discurs despre moralitate este că cere de la rostitor un comportament pe măsură. Pentru a te institui
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
și o purificare morală a celui care se spovedește. În al doilea rând se situează ritualurile colective, de invocare a divinității, cu aceeași valoare cathartică și de restaurare psihomorală. În această categorie sunt incluse serviciul liturgic și pelerinajele la locurile consacrate divinității, la care se mai pot adăuga și alte forme de ritualuri religioase cu caracter de exorcism sau consacrare, ocazionale sau legate de comemorarea unor anumite evenimente. Semnificația lor este aceeași din punct de vedere psihomoral, de eliberare și catharsis
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Dacă am stabilit faptul că ele sunt conduite culturale ritualizate, ne Întrebăm ce rol sau ce funcție socială Îndeplinesc? Răspunsul este unul singur: o funcție terapeutică colectivă. Toate ritualurile participă la procesul de descărcare cathartică colectivă. Ele sunt „spectacole” periodice consacrate unor evenimente sau situații, prin care grupurile social-umane se eliberează de constrângeri și anulează, În felul acesta, limitele vieții. Din acest motiv, ele sunt ritualuri de reînnoire și de reluare a vieții de la Început, de menținere a legăturii afective dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
recunoscându-se vinovat, dorește să se elibereze de vinovăție. Ele exprimă un efort interior de restaurare al persoanei, un act compensator sau, mai exact, de răscumpărare. 29 CĂDEREA FIINȚEI UMANE (PATOLOGIA PSIHOMORALĂĂ Delimitarea domeniului Termenul de patologie este, de regulă, consacrat medicinii. El asociază suferința cu o tulburare. Bolnavul suferă datorită unei tulburări, care poate fi de ordin anatomic-lezional sau de ordin fiziologic-funcțional. În psihiatrie, suferința bolnavului este raportată la tulburarea sau dezechilibrul funcțiilor psihice. Suferințele imaginare, boli sine materia, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se liniști în preajma lor, a medita și a-și imagina tablouri cum e cel de la care am pornit, veritabil spectacol plastic 11). Palatul Toamna trecută, în preajma sărbătoririi a 150 de ani de la înființarea Universității „Al. I. Cuza”, într-o dezbatere consacrată evenimentului, doi istorici îi recomandau unui coleg de-al lor ajuns prorector ca, neapărat, să se treacă pe placa de pe zid denumirea de „Palatul Universității”, care a existat odinioară. Aș fi vrut ca lîngă ei să fi fost și un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și să fii, să te afirmi și [să] rămîi un fenomen izolat în literatura timpului în care trăiești, trebuie să fii un Titan”.2) Mai mic cu trei ani decît Bacovia, G. NiculescuVarone era, la data apariției „Răspunsului”, un nume consacrat a cărui absență din cîmpul literar n-ar fi putut trece neobservată. Tipărise un șir de cărți în Biblioteca Minerva, o colecție populară: Singur, Elogiul frumuseții, Cartea inimii, Note despre artă, Povestea unui orfan, Vraja iubirii etc. Pornirea sa autodistructivă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în manieră pro domo, ori de cîte ori are ocazia, tema indiferenței contemporanilor față de „geniile” care au trăit sau trăiesc printre ei. Evocînd-o pe Iulia Hasdeu, de pildă, ea citează rîndurile mustrătoare cu care Angelo De Gubernatis își încheiase articolul consacrat acesteia la moarte: „Am vrea să le spunem romînilor: «încoronați prin sora voastră care vă părăsește cel mai frumos geniu ce a înflorit pe pămîntul vostru natal». Le-aș reproșa romînilor de ce-au lăsat o atît de singură. De ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
I. Cuza" din Iași, în martie 2003 (contribuțiile apărând în Actes du Colloque 'Regards croisés sur le français d'aujourd'hui', éd. par Doina Spiță, Editions universitaires‚ "Al. I. Cuza", Iași, 2004). În sfârșit, mai multe cărți i-au fost consacrate Margueritei Yourcenar, dintre care putem menționa Marguerite Yourcenar, de la morale à l'écriture, urmărind trei direcții una tematică, ce urmărește figurile-efigii (justițiarul, iluminatul și gânditorul), una privind situarea scriitoarei față de protagoniști (în alternanța distanțare-identificare), și alta referitoare la comentariile sale
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
punctul de plecare în elaborarea unor teorii asupra personalității, afectivității și psihozelor. Desigur, trebuie neglijat - ne avertizează Vasile Pavelcu - „aspectul practic, terapeutic sau pedagogic al teoriilor, precum și de deosebita importanță ideologică, politică a unor aseemenea teorii”. Numărul mare de lucrări consacrate fenomenului de frustrație în literatura psihologică, îndeosebi cea apuseană, dovedește marea importanță pe care psihologii o acordă acestui fenomen în aproape toate ramurile psihologiei: normale și patologice, generale și tipologice, sociale și etnologice, judiciare și industriale, psihopedagogice etc. Toate ramurile
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de Hofstede. Ele formează "o structură generalizată care fundamentează aspectele mai evidente și mai izbitoare ale relativității culturale" (1980: 313). De fapt, așa cum observă autorul, ele ajung să se apropie de "problemele analitice standard" care au fost identificate în literatura consacrată "caracterului național" (Inkeles și Levinson, 1969). De aici, Hofstede a reușit să identifice, pe o bază mai subtilă și mai sistematică decât înainte, un număr de grupări definite ca "arii de cultură" (Hofstede, 1980: 333). Au fost identificate o varietate
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
că aceasta joacă un rol major în deciziile luate ulterior de conducători, concluzia ar fi că elementele personale sunt foarte semnificative. Prea puține studii de acest tip au fost întreprinse pentru a crea o imagine de ansamblu, dar studiul clasic consacrat președintelui Wilson al Statelor Unite a oferit cel puțin un exemplu clar al rolului socializării timpurii în explicarea tendințelor ulterioare în luarea deciziilor (George și George, 1956). Spre o clasificare mai generală Modelul general al caracteristicilor și rolului personalității va trebui
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
acum, de mai multe ori) și outopicul Codrin Dinu Vasiliu (autorul unui volum promițător, dar care nu dă semne că ar mai fi interesat să își reia activitatea poetică), iar dintre scriitorii debutați, poetic, în deceniul anterior, doar Constantin Pricop (consacrat, de altfel, între timp ca istoric și critic literar), a cărui Viață fără sentimente depășește, net, multe dintre producțiile autorilor etichetați drept "poeți". La fel, excepțiile de la regula celor două cărți publicate sunt, în cazul autorilor dispăruți, cât se poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui Radu Petrescu", iar un Pastel, "Memoriei lui A.E. Baconsky"; În amintirea... este scris "Pentru Rolf Bossert", o serie reușită de poeme se raportează, încă din titluri, la poetici romantice ori simboliste consacrate Poemul (depărtarea de Mallarmé), Eminescu. Un vis, Rilke. Un vis, Hölderlin. Un vis ca să nu mai vorbim de aluziile mai mult sau mai puțin transparente la personaje, situații și embleme literare celebre. Nu-i vorbă, "ilustratele supraviețuiesc demolărilor,/ cutremurelor, incendiilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mărturisească, într-un text de escortă, "încercarea-mi disperată de-a face față unui cuțit identitar cu două tăișuri". Ele înregistrează o mișcare de recul a eului, de retragere a lui într-un spațiu propice scenografierii crizei în forma altminteri consacrată a nașterii dublului. Conviețuirea celor două avataruri ale interiorității este pașnică, ceea ce nu surdinizează ci, dimpotrivă, nuanțează tensiunile: "eu/ născut târziu/ sub pădurile mărginimii/ în apoldul de sus/ cel cu sași și cu landleri/ cel pe care nu-l găseam
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
însuși" sau, în fine, "noul grup al balanței (...)/ Grup virgin către ultima treaptă". Echilibrul liric perfect, sugerat încă din titlu, nu poate fi atins prin recursul direct nemediat nici măcar de semnul marcant al ironiei postmoderne la imagistica și atmosfera poeziei consacrate. Cele câteva anticipări fulgurante ale viitoarei "nebunii" poetice marca Șerban Axinte sunt totuși demne de semnalat: "Rezum această boală/ printr-un mare piron/ înfipt în nebunia mea.// Acesta poate fi singurul meu răspuns./ O revanșă a celor câteva zeci de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Arthur). Retras la țară, unde așteaptă o dată la cinci săptămâni diligența poștală, Julien Ospitalierul își rememorează candid iubirile, fie ele pur virile, înalt spirituale ori pedestru obiectuale. Discursul său aglutinează referințe livrești (uneori se și adresează, direct, unor personaje mitologice consacrate, Odin și Euridice) și mărturisiri liminare spovedaniei sau psihoterapiei. Din toate reiese, în tot cazul, umbra apăsătoare a unei mari melancolii și "fărădelegi de vis, dorinți incerte", doar parțial deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
româno-canadian "Ronald Gasparic" (2000), Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2009) ș.a. Ucenicia literară a lui Daniel Corbu oscilează între preferința pentru modelul avangardist, pliată pe un temperament belicos, pentru care contestarea valorilor consacrate este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice. Iată, bunăoară, cum arată O, mamă... în varianta unui cititor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce valorizează atât Cuvântul, cât și pe rostitorul lui, un deschizător de drumuri greu de urmat ("Că tu stai/ prăbușit pe propriul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al lui Paul Gorban. Să nu uităm, de altfel, că poetul se și declarase, într-un volum precedent, "un exponent într-o galerie de artă vie", asumându-și cu luciditate un program axat pe capacitatea de a revitaliza discursuri artistice consacrate. În Pavilioane cu ruj totuși, este vizibil efortul său de deplasa centrul de greutate al discursului înspre acele personaje și topoï de care autorul se simte mult mai legat decât de orice fantasmă pur livrescă: Dumnezeu și îngerii, mama și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mi-o îndrept/ spre pâlpâirile capului meu galben:/ o, amintește-ți, cât de puțin,/ cum arăta tiparul/ acelui vas ușor/ în care rodul ni-l purtam surâzâtori!" (Rod, III). Cu frecvență și finalitate similare apare și viermele, care în mitologiile consacrate este un chiar un simbol "al tranziției de la pământ la lumină, de la moarte la viață, de la starea larvară la zborul spiritual" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant). Viermii se vor hrăni din "trupul înflorit și plin" al lui Ilen (La Baaad), de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Somnul orașului, Amiaza orașului respectiv Și dacă, totuși), în care mediul citadin este surprins în note simboliste sau expresioniste apăsate, dar și trimiterile sugestive la imaginarul tehnic al polis-ului din alte poeme (vă rog, ***), ciclul întreg este mai degrabă consacrat emoției poeziei, deprinse, de bună seamă, de tânărul Nicolae Manea odată cu emoția urbanului perceput, de către inițiați, drept epifanic. Și în prima parte din Țara bursucilor apărea ideea unei religii a poeziei: Nesfârșit gândesc/ La un poem îngeresc/ Fără început consoane
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scriitorilor, filiala Iași, pentru eseu-hermeneutică (2009). De la Sideralia debutului (Editura Litera, București, 1979) și până la recentele Cele mai frumoase poeme inițiatice. 10% elemente inedite în athanor (Editura Contact Internațional, Iași, 2013), toate cărțile de poezie ale lui Liviu Pendefunda par consacrate efortului continuu de transgresare a granițelor dintre discipline și de valorizare a acelui Unu din și de dincolo de multiplu. Stihuri generos risipite prin volume precum Farmacii astrale (Editura Junimea, Iași, 1981), Astrul cojilor de ou (Casa de Cultură Vaslui, 1982
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și aș fi împușcat reni cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abordat, cu atât mai mult cu cât formula psalmodică pentru care poetul optează nu îi ușurează defel procesul po(i)etic. Dimpotrivă! Din fericire, marea majoritate a textelor capătă astfel o priză aproape magică, datorită laitmotivelor și refrenelor cu sonorități consacrate, elanurilor mistic-incantatorii ori nuanțelor oraculare, pe care o disciplină prozodică (la fel de exigentă pe cât abilă!) știe să le strunească în forme poematice lucrate cu migală și fără cusur. Iată, bunăoară, un tandru-sensibilizator Laudatio: "1. Ce gingaș spânzură el la tâmpla amiezii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Brumaru; de asemenea, multe sugestii tonice la Liv Antonesei, "Felații platonice", ori în "Ovare în vid" de Nimigean zis Ovid. 13. Cu ajutorul lor o să depășim, Adame, și situația asta. N-o să te lase la greu nici nevasta". Pe tiparul formelor consacrate ale liricii religioase, Doru Scărlătescu montează și demontează așadar nu numai un întreg spectacol al umanului (de la protola post-istoria lui chinuită de tot felul de demoni), ci și o eboșă a spectacolului literaturii sacre și profane. Viziunea proprie asupra ambelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]