10,875 matches
-
lume, cât și la limita dintre narator și eroina lui; povestea nu trebuie să se situeze neapărat în pământ normand, nu există o confruntare adevărată cu vorbitorii de la țară. În Doamna Bovary, DIL redă mai cu seamă discursul interior, nu conversațiile. 5.9. Contaminarea lexicală și naratorul-martor De fapt, când se pune problema unei prezentări specifice a personajelor fără să se rupă firul narațiunii, există și alte posibilități în afara folosirii DIL. Să analizăm următoarele două fragmente de Zola: Mes-Bottes... se apucă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de anumite configurări sociale și dispar o dată cu ele: totuși, tragedia clasică este total diferită de tragedia greacă din care a luat naștere. (c) vom deduce simplu că enunțurile nu se construiesc la fel într-o secvență narativă sau într-o conversație și că fiecare dintre aceste tipuri face obiectul unei modelări specifice. Tipurile de secvențe definesc oarecum aceste constrângeri transversale diversității tipurilor și genurilor de discurs: narațiunea, argumentația, descrierea, explicația, mai ales, apar la fel de bine într-un roman, dar și într-
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
sunt "macropropozițiile". Dar ele se descompun în propoziții elementare, "micropropozițiile". Astfel, în diverse tipuri de secvențe, există un nivel intermediar între secvență și propoziție, nivelul macropropozițiilor care, în funcție de tipurile de secvențe avute în vedere, sunt analizabile în diferite unități: o conversație nu se poate decupa la fel ca o povestire. Dacă o secvență se analizează pe două niveluri, aceasta se datorează faptului că ea nu este o simplă succesiune de fraze, ci o unitate globală. Cu siguranță, coerența rezultă din înlănțuirile
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
substantiv, poartă marca genului acestui antecedent. 1. 3 În textul din Labiche, există o confruntare între vorbirea aristocrată (în care soții își vorbesc cu "dumneavoastră") și vorbirea burgheză (în care soții se tutuiesc). Baroana încearcă să impună un cadru aristocratic conversației, dându-i astfel de înțeles soțului său că refuză să evoce trecutul soților Potard. Soțul, în schimb, încearcă să impună adresarea cu tu când amintește de originea lor burgheză. În această discuție, ceea ce este spus este în armonie cu felul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
O serie de indicații trimite la rezultatul de a ști "ce nestrămutată hotărâre a luat Piciul"; conversaționale: scrisoarea fratelui Piciului face parte din acest tip de secvență. Cu siguranță, pare ciudat să considerăm acest tip de discurs ca fiind o "conversație" dacă lipsește co-enunțătorul. A priori, cadrul epistolar poate cuprinde orice tip de secvență: de exemplu, nimeni nu ne oprește să trimitem o scrisoare concepută la perfect simplu. Dar genul epistolar se încadrează în registrul conversației, așa cum reiese și de aici
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de discurs ca fiind o "conversație" dacă lipsește co-enunțătorul. A priori, cadrul epistolar poate cuprinde orice tip de secvență: de exemplu, nimeni nu ne oprește să trimitem o scrisoare concepută la perfect simplu. Dar genul epistolar se încadrează în registrul conversației, așa cum reiese și de aici: perechea eu-tu permite apariția vocativelor ("mult iubitul meu Jacques"), a injoncțiunilor ("iartă-mi"), a deicticelor raportate la situația de enunțare ("timpuri" verbale, "scrisoarea aceasta"...). O analiză mai atentă arată că secvența instrucțională maschează, de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trotuar, număram mașinile care treceau prin dreptul meu, într-un timp determinat dinainte. Și, nu în ultimul rând, ședințele de „cenaclu“, o dată sau de două ori pe săptămână, din cabinetul doctorului L.B. Ca și exercițiile fizice și de relaxare. Niciodată conversații cu alți pacienți, oricare ar fi fost tema. Sau, dacă erau inevitabile, le scurtam pe cât de repede puteam. Cu un asemenea program, în mare parte derulat zilnic, cum să nu cazi seara frânt de oboseală? A venit ziua când am
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
pe Anton Pann, multe titluri din Povestea vorbii (1847) fiind formulate în „partidă dublă“: „Despre pedanți sau copilăroși“, „Despre virtute (faptă bună)“, „Despre vițiuri sau fapte rele și hoții“, „Despre amor sau dragoste și ură“, „Despre vizite sau cercetări“, „Despre conversații sau petreceri și glume“, „Despre amicie sau prietenie“, „Despre ipocrisie sau fățărnicie“... Să observăm în treacăt că una din aceste glose - „Despre amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
absența unor reguli clare ale cenzurii în materie, iar Alexandru Ivasiuc se plângea de un adevărat blocaj al responsabililor ideologici, atunci când propunea articole despre marxism, fără a se i se spune cum și în ce fel "greșea"54. Stimulat de conversație, Ceaușescu a găsit de cuviință să stabilească și nivelul de complexitate maximă a exprimării artistice, poziționându-l la limita percepției proletarului de rând. O atare convingere, după cum el însuși arăta, îi fusese întărită de expoziția cu vânzare a Uniunii Artiștilor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
is why, like Solzhenitzyn, Pasternak, Orwell, Kundera, Sîrbu should always be regarded a nowadays writer in order that the facts already happened must not happen again. Keywords: totalitarianism, aesthetism, the human being condition, correspondence, diary. Așa cum există o artă a conversației, în care excelează extrem de puțini, există și o artă epistolară, reușitele în acest domeniu fiind infinit mai rare decât în alte genuri de proză. Puțini scriitori români au cultivat epistola ca literatură, ca artă literară, deși, în secolul al XIX
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Sîrbu este, pe de altă parte, un veritabil tratat de etică aplicată, luminând zona fascinantă a scriitorului ca prieten. Sîrbu scria dintr-o necesitate irepresibilă de comunicare, neistovită, menită să-i umple singurătatea. Astfel, transferată în scris, apetența sa pentru conversație creează un spectacol fascinant, mereu nou și surprinzător, în care epistolierul, direct sau aluziv, vorbind deschis sau afișând false veselii, schimbă numeroase măști, fie sub presiunea cenzurii (cenzorul e mereu interpelat ironic), fie spre a-și amuza, gratuit, partenerii de
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
sau rezervate ale criticii despre scrierile sale, declară undeva chiar că numai femeile îi pot înțelege literatura. Scriind întruna epistole, pe care le expediază în cele patru zări, Ion D. Sîrbu trăiește de fapt, ca într-un univers virtual, iluzia conversației libere, a dialogului viu cu ceilalți. Singurătatea o suportă greu, el, cel obișnuit a străluci acolo unde apărea, în diversele cercuri sau în fața sălilor pline. După o scurtă călătorie în Occident, în 1980, îndură, odată întors în țară, nenumărate privațiuni
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Poem final), al pendulării continue între dorință și realizare, între vis personal și ideal colectiv sau între eros și thanatos ("Dar n-o să ne putem iubi atâta, draga mea,/ e mult prea târziu până vine moartea!...", Poem final). Aspectul de conversație casnică contrastează cu tematica gravă a morții. Motivul "târziului" în existență apare aici, dar integrat în firescul vieții, reducându-i-se mult tragismul pe care l-ar presupune. Câteodată însă aspectul acesta protestatar se estompează, poemele apropiindu-se de lirica
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ierusalim"), accentuând lipsa unei salvări, dar și lipsa bucuriei de a trăi. Adverbul "iarăși" din final (a cărui semnificație este susținută și de punctuația enunțului) indică o repetare ciclică a destinului: "Și mâine dimineață - descompuși - pornim, iarăși, la atac..." Banala conversație cotidiană are ca subiect central moartea: S-a terminat pâinea. Dar trăim./ Au mai fost împușcați ieri șapte!" - zic unii./ E puțin. Dacă stai să te gândești: numai o lună!/ Încolo sângele e bun: dospește./ Grâul moare în el ca
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
universul acesta parțial deliricizat. Soluțiile propuse de poeții albatrosiști sunt cele pe care le vom regăsi apoi și la Marin Sorescu, dar și la scriitorii reprezentativi pentru literatura contemporană. Dialogismul îmbracă mai multe forme, fie o cultivare propriu-zisă a unei conversații imaginare cu cititorul sau cu propria persoană, fie polemizarea indirectă cu diverse modalități de creație, cu tehnici aparținând unor curente literare. Astfel, chiar dacă Stelaru apelează de multe ori la recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cotidiană, cea perceptibilă prin simțuri fără ca acestea din urmă să fie vreun moment creditate cu putere maximă de cunoaștere. Se va realizează deci o poezie a prozaicului, cu alunecări spre oniric (pentru că a dispărut încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la visare fără însă a exclude viziunile aparent halucinante, care își pune sub semnul întrebării
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și Dolly, are un aspect dezagreabil, chiar dacă îl atenuează prin considerație și blândețe, tot așa cum fața ei avea "rotunjimile tinereții proaspete". Când Connery notează despre stilul altor utilizatori ai jurnalismului literar narativ din perioada de după Războiul Civil "articolele conținând dialoguri, conversații lungi, o organizare pe scene sunt caracteristice... (și) era un lucru obișnuit în 1890 să lași interlocutorul să-și spună propria poveste, așa că multe articole aveau drept conținut paragrafe ale acestor notițe" ("Third Way" 11). Un exemplu este lucrarea lui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
iubit: "Leur corps ainsi n'était plus qu'un prétexte à parures, un objet à orner: ce n'était plus un objet à aimer" [Maupassant, Notre coeur, p.209]. Receptarea Parizienei se produce în funcție de gen, fiind un subiect permanent de conversații, de dispute, de referință, de admirație, de dueluri, de ecouri, de amintiri: "Leș hommes s'emparent de șes gestes, de șes regards, de șes moindres paroles pour s'en faire des trophées. Leș femmes lui dérobent la forme de șa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
scontat scot existența din dimensiunea monotoniei cotidiene și o plasează în cea a imprevizibilului: "Décidément, elle était (...) imprévue" [Maupassant, Notre cœur, p.74]. Viața cotidiană propune, în multe dintre înfățișările ei, scheme de "punere în scenă", care includ situații, conflicte, conversații, reacții-tip etc. Teatralizarea vieții cotidiene derivă din ideea de joc, disimulata, metamorfozata în funcție de performanță socială a individului. Că într-o adevărată piesă de teatru, montată de un bun regizor, sunt de nelipsit jocul, suspansul, coregrafia, decorul, culisele, publicul, tot
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
comună: Un défaut assez commun aux gens d'esprit de la capitale (...) c'est enfin de ne pas savoir écouter: mais l'homme qui écoute à Paris est un être très rare" [Mercier, Tableau de Paris, vol.II, 137, p.82]. Conversația, care vine din tradiția aristocratica readaptata de gândirea republicana, are în societatea franceză o importanță aparte, în toate circumstanțele și locurile, si este una dintre trăsăturile de individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Paris, vol.II, 137, p.82]. Conversația, care vine din tradiția aristocratica readaptata de gândirea republicana, are în societatea franceză o importanță aparte, în toate circumstanțele și locurile, si este una dintre trăsăturile de individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât necunoașterea lui trădează provincialul sau străinul: "Voici cette règle: Ne pas questionner. A Paris, on doit être informé, même quand on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
individualizare ale societății pariziene 361. Conversația este la Paris un cod reglementat, astfel încât necunoașterea lui trădează provincialul sau străinul: "Voici cette règle: Ne pas questionner. A Paris, on doit être informé, même quand on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a disimulării eu-lui", observă R.Muchembled [p.221]. Limbajul parizian s-a constituit în mare parte în saloanele franceze, unde au fost elaborate modele ale conversațiilor spirituale. În conversația de salon sunt abordate, într-o formă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
informé, même quand on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a disimulării eu-lui", observă R.Muchembled [p.221]. Limbajul parizian s-a constituit în mare parte în saloanele franceze, unde au fost elaborate modele ale conversațiilor spirituale. În conversația de salon sunt abordate, într-o formă elegantă, cronică mondenă și lucrurile cele mai grave, de o mare varietate 362, deosebindu-se prin aceste particularități de cea din alte țări. Societatea din saloanele pariziene are un numar
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
on ignore tout" [Grasset, p.XVII]. "Artă conversației se definește că cea a disimulării eu-lui", observă R.Muchembled [p.221]. Limbajul parizian s-a constituit în mare parte în saloanele franceze, unde au fost elaborate modele ale conversațiilor spirituale. În conversația de salon sunt abordate, într-o formă elegantă, cronică mondenă și lucrurile cele mai grave, de o mare varietate 362, deosebindu-se prin aceste particularități de cea din alte țări. Societatea din saloanele pariziene are un numar stabil de subiecte
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
un numar stabil de subiecte: "Puis, tous leș sujets de conversation du jour étant épuisés (...). Chaque mardi, le dîner ramenait leș mêmes conversations" [Zola, Une page d'amour, p. 50, 58]. Existența mondenă, liberă de ocupații concrete, se manifestă în conversații care acumulează platitudini despre sănătate, ocupații și constatări axiomatice din cele mai banale: "Puis on parla du premier mardi de la duchesse, d'une bouffonnerie qu'on avait jouée la veille, de la mort d'un poète et des dernières courses d
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]