11,264 matches
-
spre deosebire de formele de cult central-asiatice închinate zeului Mithra. Declinând în mod absolut originea iraniană a mithraismului (variantă pe care, de altfel, Cumont ar fi găsit-o îmbrățișând prea facil și necritic celebra aserțiune renană - lumea ar fi fost mithraică dacă creștinismul ar fi fost oprit din creșterea sa de o maladie mortală: „Fără această prejudecată, Cumont n-ar fi putut acorda o importanță atât de exagerată puținelor mărturii despre cultul oficial al lui Mithra” - cf. Wikander, op. cit., p. 24), Wikander consideră
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
och hans tro, Stockholm, 1930 = Muhammed: The Man and His Faith, 1936 (trad. de Theophil Menzel)/New York, 1956 = Mohammed: Sein Lebenund sein Glaube, Göttingen, 1932. Dintre lucrările sale, vezi și Der Ursprung des Islams und das Christentum, 1926 (despre influența creștinismului siriac asupra Islamului timpuriu); Die Frage der religiösen Anlage. Religionsgeschichtlich beleuchtet, Uppsala, 1932. Cf. s.v. Annemarie Schimmel, „Tor Andræ”, în Mircea Eliade (ed.), Encyclopedia of Religion. Vezi și câteva scrieri comemorative ale unuia dintre cei mai semnificativi discipoli ai săi
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fi murit pe cruce, ci, după crucificare, ar fi călătorit mai departe, spre Afganistan și Kashmir - vezi IT X (1982), pp. 83-86. În 1961, Wikander a publicat o recenzie admirativă la cartea lui Diehl, Kristendomens möte med religionerna (Întâlnirea dintre creștinism și religii), într-un articol cu titlul „Kristendomen och religionerna”, SDS, 17 decembrie 1961, cf. Bibliographie, p. 220. Cartea trimisă lui Eliade trebuie să fie publicația de curând apărută în epocă, Instrument and Purpose, Lund, 1956, volum care se regăsește
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1961), pp. 3-13. LItc "LI" 1. În privința îndoielilor împărtășite cu privire la capacitățile „științifice” ale non-occidentalilor, poziția lui Wikander este una destul de radicală. În rezumat, el spune că istoria religiilor este o disciplină eminamente europeană, un produs firesc al istoriei înseși a creștinismului: „Creștinismul este singura religie capabilă să asume vechiul și anevoiosul drum către veritabila cunoaștere de sine, către studiul istorico-critic al propriilor sale documente religioase și care, prin aceasta, poate să înțeleagă chiar și celelalte religii, în general fenomenele religioase. Cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pp. 3-13. LItc "LI" 1. În privința îndoielilor împărtășite cu privire la capacitățile „științifice” ale non-occidentalilor, poziția lui Wikander este una destul de radicală. În rezumat, el spune că istoria religiilor este o disciplină eminamente europeană, un produs firesc al istoriei înseși a creștinismului: „Creștinismul este singura religie capabilă să asume vechiul și anevoiosul drum către veritabila cunoaștere de sine, către studiul istorico-critic al propriilor sale documente religioase și care, prin aceasta, poate să înțeleagă chiar și celelalte religii, în general fenomenele religioase. Cu alte
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
singura religie capabilă să asume vechiul și anevoiosul drum către veritabila cunoaștere de sine, către studiul istorico-critic al propriilor sale documente religioase și care, prin aceasta, poate să înțeleagă chiar și celelalte religii, în general fenomenele religioase. Cu alte cuvinte, creștinismul a creat istoria religiilor ca știință. Nici în hinduism, nici în budism sau Islam nu s-a cunoscut acest pas decisiv. De aceea o să mai treacă mult timp până când, în afara culturii occidentale, produs al creștinismului, să se poată ajunge la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
fenomenele religioase. Cu alte cuvinte, creștinismul a creat istoria religiilor ca știință. Nici în hinduism, nici în budism sau Islam nu s-a cunoscut acest pas decisiv. De aceea o să mai treacă mult timp până când, în afara culturii occidentale, produs al creștinismului, să se poată ajunge la ceva care să semene câtuși de puțin cu știința religiilor. Până atunci, aceasta este și continuă să fie o problemă occidentală” - cf. S. Wikander, „Religionsfenomenologi eller religionsdiplomati?”. Pentru traducerea întregului articol, vezi Addendum I. 2
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
studiilor de orientalistică și indo-europenistică în Europa: „Stig Wikander ne povestește lucruri pasionante despre istoria «arianismului» în Europa. A regăsit originea ideii superiorității arienilor în anticlericalismul lui Jules Michelet și Edgar Quinet. Pentru că ei voiau să deprecieze (direct sau indirect) creștinismul, Michelet sau Quinet exaltau Vedele și «înțelepciunea ariană». Antisemitismul lor și al admiratorilor lor nu era decât o răsfrângere a anticlericalismului lor. Arianofilia lor era de natură religioasă. Fratele celebrului sanscritist Eugène Burnouf, Émile, profesor la Nantes, a scris o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
nici un caz în universități. Dar deocamdată nu am ajuns acolo. Fără cea mai mică mândrie, ar trebui, mai limpede ca oricând, atât în aria propriilor noastre interese, cât și în contactele internaționale, să susținem un fapt istoric simplu, dar inevitabil: creștinismul este singura religie care a avut puterea să asume lungul șianevoiosul drum către veritabila cunoaștere de sine, către studiul istorico-critic al propriilor sale documente religioase și care, prin aceasta, a făcut posibilă și înțelegerea celorlalte religii, a fenomenului religios în
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a avut puterea să asume lungul șianevoiosul drum către veritabila cunoaștere de sine, către studiul istorico-critic al propriilor sale documente religioase și care, prin aceasta, a făcut posibilă și înțelegerea celorlalte religii, a fenomenului religios în general. Cu alte cuvinte, creștinismul a creat istoria religiilor ca știință. Nici în hinduism, nici în budism sau Islam nu s-a cunoscut acest pas decisiv. De aceea, va mai trece mult timp până când, în afara culturii occidentale, produs al creștinismului, să se poată ajunge la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în general. Cu alte cuvinte, creștinismul a creat istoria religiilor ca știință. Nici în hinduism, nici în budism sau Islam nu s-a cunoscut acest pas decisiv. De aceea, va mai trece mult timp până când, în afara culturii occidentale, produs al creștinismului, să se poată ajunge la ceva care să semene câtuși de puțin cu știința religiilor. Până atunci, aceasta este și continuă să fie o problemă occidentală. Mircea Eliade și cercetările moderne asupra religiei (1966)*tc "Mircea Eliade Și cercetările moderne
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
sunt speculații arbitrare ale unei mentalități reacționare. Ernesto de Martino a scris acestea în calitate de marxist, dar un umanist creștin nu ar avea nevoie să se exprime diferit. Chiar el poate avea încredere în liniile generale „de la epoca de piatră până la creștinism” - pentru a cita un celebru titlu de carte-, deși poate respinge cu aceeași energie relativismele fenomenologiei religiei (religionsfenomenologiska). Fără îndoială, s-a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a întâmplat și acest lucru. Un entuziast admirator american - și sunt destul de mulți - a dedicat, acum doi ani, o carte temei „Mircea Eliade și dialectica sacrului”, în care îl critică pe Eliade pentru că nu a evidențiat cu suficientă claritate specificul creștinismului, că a lăsat ca viziunea asupra istoriei - doctrina întrupării - să se confunde cu concepția indiană a sacrului. Cartea lui Thomas Altizer are multe pagini personale și deosebite, dar aici ar fi trebuit să corecteze anumite aspecte. Nu vom încerca să
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Nu-l contrazice, dar ce nu e cu putință la oameni e cu putință la Dumnezeu (a se vedea Marcu 19, 26). O altă cale de a fi Român: prin botezul sîngelui. Se arată foarte pornit în contra celor care confundă creștinismul cu prostia. Viitorul convertit știe că Hristos nu ne-a cerut niciodată să fim proști, El ne cheamă să fim buni, blînzi, cinstiți, smeriți cu inima, dar nu tîmpiți. Cînd nu cădem în păcat o putem face de frică, ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
totuși. Un întreg eseu închină imposibilului imposibil și imposibilului posibil. Apelează la spusa lui Thomas More: I trust I make myself obscure (Nădejdea că mă găsesc pe mine însumi obscur), ca una de mare folos în a te apropia de creștinism, dar la fel de amețitoare vorbe îi par: Cred, Doamne! Ajută necredinței mele. Frază disecată prin prismă lupasciană, a logicii dinamicii a contradictoriului, unde, fără a-l numi, numai intuitiv află, în ajută, terțul tainic inclus din filosofia lupasciană, concepție argumentată și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
măsură de încîntați și îndrăgostiți de tot ce este românesc". Notează în 1971: neștiința despre lagărele și închisorile comuniste nu e o scuză valabilă. Adevărul răstignirii lui Iisus e unul din argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, numai deznădejdea omenească de pe cruce dovedește integritatea și seriozitatea jertfei nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde. În pușcărie Îl simte aproape palpabil, prezent, pe Hristos, ca atare se consideră norocos, incredibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la fel. Sîntem în 7 martie 1960. Se hotărăște imediat să-i spună călugărului ortodox că-i ovrei și dorește să se boteze, imediat acesta se arată de acord. Părintele Mina începe fără amînare lecțiile de catehizare cu candidatul la creștinism. De altfel Mina Dobzeu va publica la începutul anilor '90 o carte condensată despre creștinarea lui N. Steinhardt. Cei trei preoți îl întreabă ce vrea să fie, catolic sau ortodox. Fără șovăială își afirmă dorința de a fi ortodox. Va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în Împărăția Lui să nu intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a vieții (teologia mai bine decît zoologia ne dezvăluie tainele: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
intrăm dacă nu vom fi precum pruncii ei care sînt de o neastâmpărată veselie. O fericire a voioșiei, a seninătății și detașării, a înțelegerii nu lipsite de smerenie. Viitorul monah ne oferă o definire a creștinismului în cascadă. Pentru el, creștinismul "nu e o simplă școală a cinstei, curăției și dreptății, ori o nobilă și rațională explicație a vieții (teologia mai bine decît zoologia ne dezvăluie tainele: Emil Cioran); ori un înalt cod de purtări (confucianismul, șintoismul); ori o terapeutică evazionistă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
științifică a "creației", noțiunea universală de programare "nu mai îngăduie" nici o îndoială cu privire la existența Creatorului. Creatorul, cel care ne-a programat drumul vieții, cum afirmă Konrad Lorenz, dar și Petre Țuțea. Nicolae Steinhardt a găsit rețeta universală a fericirii în creștinism. Toate adjuvantele, inclusiv halucinogenele, sînt roabă neolitică pe lîngă rețeta de fericire a creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Creatorului. Creatorul, cel care ne-a programat drumul vieții, cum afirmă Konrad Lorenz, dar și Petre Țuțea. Nicolae Steinhardt a găsit rețeta universală a fericirii în creștinism. Toate adjuvantele, inclusiv halucinogenele, sînt roabă neolitică pe lîngă rețeta de fericire a creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace, liniște și odihnă dar nu searbede și monotone
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
halucinogenele, sînt roabă neolitică pe lîngă rețeta de fericire a creștinismului. Nu există mai zguduitoare terapeutică (ne cere imposibilul) și nici medicament mai eficace (ne dă libertatea și fericirea fără a mai fi nevoie să trecem pe la traficanții de heroină). Creștinismul dă pace, liniște și odihnă dar nu searbede și monotone, ci pe calea aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime și nici o plasă dedesubt. Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
aventurii celei mai temerare, a luptei neîncetate, acrobației celei mai riscante. Un trapez la mare înălțime și nici o plasă dedesubt. Nu înțeleg cum de nu văd pelerinii aventurilor și petiționarii fericirii că trec pe lîngă ceea ce caută. Eu unul văd creștinismul ca pe un hiper acid lisergic și o versiune mai "tare" a unor cărți ca Arta de a fi fericit sau Cum să reușești în viață a lui Dale Carnegie. Isihie: fericire. Și nu numai în anumite locuri, la sfîntul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a fi păcatul supărării și al enervării prin angajarea completă a persoanei. Aici aflăm marea nefericire care îl urmărește pe cel certat cu Domnul prin mînia purtată omului de un alt semen. Frica și prostia, alte păcate groaznice pe care creștinismul le respinge. Așa cum grijile nu te lasă să dormi sau, brusc, te deșteaptă la o bucată de noapte, la fel poate să se întîmple ca și de pe urma fericirii să te pomenești treaz în toiul nopții. Așa se va întîmpla la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
caracterul reprobabil al crimei, furtului, adulterului, înșelăciunii, denunțului; în toate acestea fericirea e obținută de la altul, e luată. Crima e parazitară". Steinhardt consideră că taina finală a ortodoxiei: isihia și rugăciunea inimii în fapt cele două sînt una. Tîrziu-convertitul la creștinism propune, își propune un fel de decalog pe măsura Noului Legămînt, cîteva precepte: -Ni se cere să avem simțul tragic și eroic al existenței. Și să nu le luăm în tragic. Să ieșim din noi, să nu ne gîndim la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]