8,691 matches
-
diferite către Hanseong (capitala Joseon-ului; azi orașul Seoul) iar lui Katō Kiyomasa i-a fost permis să aleagă drumul pe care îl va urma divizia a II-a pentru a ajunge la Seoul. Cele două divizii au început întrecerea pentru cucerirea Hanseong pe data de 8 iunie. Katō a ales calea cea mai scurtă peste râul Han în timp ce Konishi a mers înainte în amonte unde apele reprezentau o barieră mai mică. Konishi a ajuns la Hanseong primul în data de 10
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
trestiile înalte, la unirea dintre râurile Nakdong și Nam. Această strategie a împiedicat rupele japoneze să intre ușor în provincia Jeolla unde staționa flota amiralului Yi Sun-sin. Divizia a șasea a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage se ocupa de cucerirea provinciei Jeolla. Divizia a șasea a mărșeluit spre Songju prin traseul japonez prestabilit. Ei au atacat Geumsan în Chungcheong unde Kobayakawa și-a asigurat baza pentru cucerirea provinciei. Ankokuji Ekei, un fost călugăr budist transformat în general în urma rolului pe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Divizia a șasea a armatei japoneze condusă de Kobayakawa Takakage se ocupa de cucerirea provinciei Jeolla. Divizia a șasea a mărșeluit spre Songju prin traseul japonez prestabilit. Ei au atacat Geumsan în Chungcheong unde Kobayakawa și-a asigurat baza pentru cucerirea provinciei. Ankokuji Ekei, un fost călugăr budist transformat în general în urma rolului pe care l-a avut în negocierile dintre Mōri Terumoto și Toyotomi Hideyoshi a condus unitățile din divizia a șasea pentru a ocupa provincia Jeolla. Unitățile au început
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
un mic Centru de contrainformații pentru Basarabia, maiorul Balotescu fiind numit la conducerea acestuia. După forțarea Nistrului de către armatele germano-române, centrul informativ condus de Gheorghe Balotescu a asigurat, alături de alte servicii informative române și germane, suportul informativ în bătălia pentru cucerirea Odessei. În arhivele de la Chișinău s-au păstrat "notele informative" scrise olograf de către Gheorghe Balotescu, în care era expusă situația informativă și operativă din sectorul Odessa, obținută de Centrul înaintat Nr. 2 al SSI, aflat sub comanda sa. Activitatea susținută
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
la cunoștința Centralei SSI de la București că "organele Centrului SSI de sub conducerea maiorului Gheorghe Balotescu au adus reale servicii acelui comandament prin prețioasele informații date la timp util, pe întreaga perioadă cât a funcționat... în timpul operațiilor pe frontul Odessa". După cucerirea Odessei, în data de 16 octombrie 1941, contribuția informativă a Centrului maiorului Balotescu, a fost adusă la cunoștința Centralei SSI de la București, prin adresa nr. 171 din 23 noiembrie 1941, de către Comandamentul Armatei a IV-a române, implicate în această
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
catacombelor, punând la dispoziția Comandamentului un prețios material (64 planuri și 82 guri de catacombe identificate); urmărirea și identificarea a diferite elemente subversive (teroriști, partizani,N.K.V.D.-iști, etc.), arestând elementele cele mai periculoase și descoperind metodele lor de lucru". După cucerirea Odessei, s-a stabilit ca Centrele informative "Galați" și "Iași", cele care au acordat suport informativ unităților Armatei a IV-a române în lupte, să se instaleze în Odessa și să formeze împreună un singur centru informativ sub conducerea maiorului
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
convins că "aceste lucruri s-au întâmplat într-adevăr". Deși Albright se descria drept "umanist creștin" (termen folosit de savanții Renașterii ca Erasmus din Rotterdam) faptul că el a apărat autenticitatea tradițiilor istorice ale Vechiului Testament, în special cu privire cucerirea Canaanului din Cartea lui Iosua, i-a condus mai târziu pe cercetătorii liberali să-l demaște drept "cripto-fundamentalist", atât de ostilă devenise teologia liberală cu privire la ideea că povestirile istorice din Biblie ar putea fi autentice. Albright a lăsat în urmă
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
cursul instrucției. Apoi a făcut cursul de comandanți de grupa și cursul de ofițeri de infanterie. A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la cucerirea orașelor An-Nabatiye și Djezzin și a aeroportului internațional Beirut. După un an s-a întors la vatră, ca după trei luni să revină în
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
A revenit apoi la regimentul 51 că comandant de pluton. În Războiul din Liban din 1982 a luat parte în fruntea unei companii, la cucerirea localității Ain at-Tina, unde și-a pierdut doi din cei mai buni prieteni, si la cucerirea orașelor An-Nabatiye și Djezzin și a aeroportului internațional Beirut. După un an s-a întors la vatră, ca după trei luni să revină în serviciul permanent al armatei. La propunerea comandantului școlii de ofițeri ai bazei de antrenament 1, generalul
Gadi Eizenkot () [Corola-website/Science/333346_a_334675]
-
500, ele nu puteau detecta și submarinele care se deplasau la suprafață.. Până în vara anului 1940, germanii dispuneau de un număr redus de submarine capabile să atace convoaiele aliate în Oceanul Atlantic prin tactica de haită. Construirea de noi submarine și cucerirea porturilor franceze a permis formarea primelor grupuri de submarine care operau în „haite de lupi” . Ca urmare, începând din toamna anului 1940, odată cu apariția atacurilor primelor grupuri de submarine, numărul și capacitate vaselor aliate scufundate a crescut. Dacă în august
Haită de lupi (tactică navală) () [Corola-website/Science/333368_a_334697]
-
cuprindeau intre 500-1000 de oameni, care se aflau sub conducerea fraților Ivar fara Oase, Ubbe și Halfdan Ragnarsson. Ceea ce a făcut această armată diferita de cele de dinainte a fost intenția. Sosirea sa a început "o nouă etapă, cea a cuceririi și a sederii". Prin 870, Nordici au cucerit regatele Deira și Anglia de Est, iar în 871 au atacat Wessex. Dintre cele nouă lupte menționate de Cronica anglo-saxonă în cursul acelui an, doar una s-a termina cu victoria saxonilor de vest
Bătălia de la Edington () [Corola-website/Science/334524_a_335853]
-
Regina", a fost organizată o ofensivă preliminară în pădurea Hürtgen, scopul principal fiind eliminare oricăror tentative de contraatac al forțelor germane cantonate în pădure. Obiectivele principal era asigurarea unei căi de înaintare sigure spre importantul nod rutier de la Düren și cucerirea unor poziții favorabile de plecare pentru efectivele aliate ale Operațiunii Regina. Divizia a 9-a de infanterie era implicată în luptele din pădure încă din septembrie, iar aliații se așteptau doar la o rezistență limitată a germanilor. Pe 2 noiembrie
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
nord de pădure, prin câmpia Rurului. Corpul al XXX-lea britanic trebuia să reducă punga de la Geilenkirchen în nord în cadrul unei operațiuni separate, "Clipper". Obiectivul pe termen lung după ce ar fi fost traversată valea Rurului era atingerea aliniamentului Rinului și cucerirea de capete de pod la Krefeld și Düsseldorf, care ar fi asigurat bazele de atac pentru asaltul teritoriului german la începutul primăverii. Un număr mare de bombardiere strategice urmau să execute atacuri tactice în zonă, pentru tăierea liniilor de aprovizionare
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
complet izolate și ar fi devenit foarte vulnerabile la atacurile germane. Comandanții aliați nu au înțeles pe deplin pentru o perioadă lungă de timp importanța digurilor și doar cu câteva zile înainte de finalizarea ofensivei americanii au efectuat primele manevre pentru cucerirea lor. Forțele aliate participante la operațiune au fost Armata a 9-a SUA din componența Grupului de Armata 12 comandat de Omar Bradley și Corpurile de Armată V și VII ale Armatei I SUA, ultimul dintre ele primind sarcina declanșării
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
ale trupelor aliate. Tactica germană era să lupte în zonele puternic împădurite, unde focul artileriei americane și bombardamentele de aviație erau ineficiente. Americanii au fost atrași în lupte sângeroase de tranșee. Americanii au fost obligați să lupte din greu pentru cucerirea dealurilor unul câte unul și cu pierderi foarte mari. Numeroasele atacuri germane au contribuit din plin la încetinirea înaintării americanilor, deseori aceștia din urmă fiind nevoiți să cedeze terenul cucerit cu mari eforturi. În fața acestor greutăți, Collins a luat pe
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
Diviziei I. În timp de prima fază a ofensivei terestre era în plină desfășurare, prima jumătate a Diviziei blindate a 3-a a primit sarcina să acționeze pe flancul de nord (stâng) al Diviziei I. Atacul blindatelor a dus la cucerirea Frenzerburg (de lângă Inden). Această luptă a durat până pe 28 noiembrie. Între timp, feldmareșalul Rundstedt a hotărât să arunce în luptă o parte a rezervelor, acestea fiind două divizii, care fuseseră inițial destinate Ofensivei din Ardeni. Au fost transferate pe front
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
suferise deja pierderea a 6.000 de oameni. Înaintarea Diviziei a 104-a a decurs în condiții ceva mai bune. Americanii au reușit să asigure securitatea flancului stâng al Corpului VII, între Armatele I și IX SUA. Obiectivul diviziei era cucerirea triunghiului industrial cuprins între Eschweiler-Weisweiler și pădurile Eschweiler de la Stolberg. Această parte a frontului era dominată de înălțimile "Donnerberg" de lângă satul omonim. Împotriva americanilor luptau unitățile de Panzergrenadier din Divizia a 3-a germană. În primele zile, zona "Donnerberg" a
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
mai apoi sprijine atacul în plină desfășurare a Diviziei a 4-a. Divizia a 8-a a primit sprijinul tancurilor din rezerva Diviziei a 5-a de blindate. Divizia nou intrată în luptă a preluat obiective Diviziei a 4-a, cucerirea Hürtgen și Kleinhau, declanșând atacul pe 21 noiembrie. Înaintarea Diviziei a 8-a fost continuă, dar înceată. Divizia a 4-a a reușit să ajungă la Grosshau pe 25 noiembrie, dar nu a reușit să cucerească localitatea datorită rezistenței puternice
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
germanii au fost respinși definitiv. Această victorie a adus Corpul V în apropierea Rurului. Americanii au reușit să atingă malul vestic al râului o zi mai târziu. În acest timp, Divizia a 4-a a obținut mai multe victorii. După cucerirea orașului Grosshau, infanteriștii au fost sprijiniți de unitățile de blindate de rezervă. Divizia și-a îndreptat atacul spre Gey, unde a ajuns pe 30 noiembrie, unde au întâlnit poziții defensive foarte puternice. Pe 2 decembrie, germanii au lansat un contraatac
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
participat sute de bombardiere, dar distrugerile provocate barajelor au fost neglijabile. Pe 13 decembrie, Corpul V, care ajunsese deja pe malul vestic al Rururlui, a primit ordin să organizeze un atac pornit din mai multe direcții, inclusiv din Ardeni, pentru cucerirea controlului asupra barajelor. Atacul aliat i-a luat prin surprindere pe germani dar, cum aceștia din urmă erau la sfârșitul pregătirilor pentru propria lor Ofensivă din Ardeni, rezistența celor din urmă a fost foarte eficientă. Pe 16 decembrie, germanii au
Operațiunea Queen () [Corola-website/Science/334480_a_335809]
-
voluntari să rămână să apere fortificațiile. Ferdinand Schaal a hotărât ca Regimentul 86 de infanterie (două batalioane) să atace orașul vechi și citadela, iar Regimentul 69 de infanterie (tot două batalioane) să ocolească orașul și să atace dinspre răsărit pentru cucerirea portului și Gării Maritime (Gare Maritime). În timpul atacului german, fortul Nieulay a fost apărat până spre prânz de mai mulți militari ai QVR și francezi. Regimentul al 86-lea de infanterie germană a întârziat atacul principal comandat pentru că trebuit să
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
împotriva spatelui Corpului Expediționar Britanic. Cum ordinul venea direct de Adolf Hitler, Guderian, care se remarcase până atunci prin ignorarea ordinelor superiorilor săi, a trebuit să se supună. Deși ordinul sublinia că orașul Calais urma să „fie lăsat pe seama Luftwaffe”, cucerirea lui s-a dovedit foarte dificilă, iar Guderian a decis să continue asaltul asupra orașului cu sprijinul puternic al bombardierelor în picaj Junkers Ju 87. Nicholson era conștient că linia fortificațiilor era prea lungă și insuficient de rezistentă ca să poată
Asediul orașului Calais (1940) () [Corola-website/Science/334579_a_335908]
-
trăda pe Vahlen în favoarea lui Hitler; aceasta urma să se întâmple prin trimiterea jurnalului personal al lui Vahlen la Berlin. Fairburne îl omoară pe ofițerul însărcinat cu această atribuție și fură cartea, în care se află detalii despre planurile de cucerire a Europei ale lui Vahlen atunci când Afrika Korps vor triumfa în Africa de Nord. Fairburne mai descoperă și că baza de operațiune a lui Vahlen se află undeva în trecătoarea Kasserine (vestul Tunisiei). Fairburne și Brauer se infiltrează în bază și descoperă
Sniper Elite III () [Corola-website/Science/334696_a_336025]
-
Niprului, condusă de Münnich și numărând 62.000 de oameni a atacat cetățile otomane de pe Istmul Perekop în mai 1736. În iunie, a ocupat capitala Crimeei, Bahcisarai și în iulie, cetatea Oceacov. Münnich era pe val și făcea planuri de cucerire a Constantinopolului, ceea ce ar fi asigurat accesul rușilor din Marea Neagră în Marea Mediterană și gonirea otomanilor din Europa, dar nu i-a mai putut surprinde pe tătari în câmp deschis. Münnich își pregătise însă în Ucraina provizii de cereale, completate cu
Războiul Ruso-Turc (1735–1739) () [Corola-website/Science/334749_a_336078]
-
Baybars al-Bunduqdari a fost un lider militar influent care a fondat guvernarea mamelucă în Egipt. Acesta s-a demonstrate un om stat abil, un strateg iscusit precum și un războinic determinat. Din șirul realizărilor militare ale lui Baybars, se pot enumera cuceriri de teritorii ale cruciaților, ocuparea Siriei și a regiunii Hijaz, raiduri în Armenia Mică (Cilicia) dar și lansarea de expediții în sudul Egiptului spre Sudanul de astăzi. Nu doar viața militară l-a preocupat pe Baybars, acesta a întreprins un
Baybars I () [Corola-website/Science/332112_a_333441]