9,573 matches
-
populație de numai 598 locuitori (327 bărbați și 271 femei). Ei aveau 158 cai, 247 vite mari cornute, 570 capre, oi. Bolile infecțioase au răpus multe vieți. În 1871-1872 bîntuia holera. În 1872 s-au născut 23 de copii și decedaseră 17 oameni. De la 23 mai pănă la 15 octombrie 1873 s-au îmbolnăvit de ospă 32 de oameni, din ei 5 au murit, 27 s-au însănătoșit. La 01.01.1874 datoriile alcedărenilor alcătuiau 110 ruble. În 1875 are loc
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
malul Prutului lângă Pogănești se afla un debarcader de unde barjele (șalupe) grecești se încărcau cu cereale care erau transportate apoi pe calea apelor spre sud în Grecia. Aceasta ne-o mărturisește și piatra funerară instalată la mormîntul unui marinar grec decedat în anul 1895 și înmormântat în cimitirul satului. Ultima mențiune o face A.Eremia „Pogănești este un derivat toponimic cu sufixul-ești din antroponimul Pogan. Să se compare cu alte două sate din Moldova a căror etimologie, după cum mărturisesc documentele, sunt
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
nou, ca rezultat în 2003 primăria Pogănești este reactivată și la moment comuna Pogănești are două sate Pogănești și satul Marchet. Este necesar de a menționa și alte evenimente care au avut loc în istoria recentă a satului. În 1964 decedează parohul bisericii din sat, Titu, care a fost înmormântat în cimitirul satului. În locul lui a fost numit alt preot, care datorită unor localnici a fost nevoit să părăsească satul fiind învinuit că ar fi comunist. Autorităților atât și le trebuia
Pogănești, Hîncești () [Corola-website/Science/305233_a_306562]
-
politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri. De asemenea, a întreținut o bogată corespondență cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Costache Negri decedat pe 28 septembrie 1876, iar Mormântul său se găsește la Mănăstirea Răducanu din Târgu Ocna, construită de către Radu Racoviță în 1664. Mihai Eminescu l-a definit pe Costache Negri ca fiind ""unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
va răspunde abia după un an, în ședința din 9 martie 1937, probabil sperând într-o împăcare la centrul Oastei din Sibiu. După un proces bisericesc în urma căruia este caterisit, preotului Iosif Trifa îi este interzis de a publica. El decedează în urma unei operații pe cord la 12 februarie 1938 iar a patra zi după moarte, ca o monstruoasă condiție fără de care nu putea fi nici înmormântat, i-a fost luată și haina de preot, sfâșiată în bucăți și ruptă de pe
Iosif Trifa () [Corola-website/Science/306007_a_307336]
-
înfrângerii de la Sedan împăratul a căzut, pe data de 1 septembrie 1870, în captivitate germană și a fost închis în castelul Wilhelmshöhe din Kassel. După eliberarea din detenție în 19 martie 1871 Napoleon s-a stabilit la Chislehurst, unde a decedat la data de 9 ianuarie 1873. După căderea imperiului și arestarea lui Napoleon, regimul imperial nu mai avea resurse pentru a supraviețui. La 4 septembrie 1870 s-a proclamat republica. Războiul este însă prelungit inutil și abia în ianuarie 1871
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
apoi al blocului de extremă stânga arabo-evreiesc Hadash). În calitate de deputat, a fost membru în Comisia pentru Servicii Publice, în Comisia pentru Locuințe, în Comisia pentru Munca și Bunăstare și apoi în Comisia pentru Constituție, Legi și Justiție. Avraham Levenbraun a decedat la data de 25 august 1987 în Israel. Fiul său, Râmi Livneh, a fost condamnat în primă instanță pentru trădare a Statului Israel, împreună cu alți patru militanți israelieni și pedepsit la 10 ani închisoare pentru contacte ilegale cu agenți definiți
Avraham Levenbraun () [Corola-website/Science/306030_a_307359]
-
Reuven Sheri a deținut în perioada 2 aprilie - 8 octombrie 1951 funcția de ministru adjunct al transporturilor, în guvernul condus de către David Ben Gurion. Între anii 1957-1968, a fost însărcinat cu relațiile cu sindicatele în cadrul Ministerului Muncii. Reuven Sheri a decedat la data de 6 iulie 1989 în Israel. În prezent, o stradă din Ierusalim îi poartă numele. Reuven Sheri a deținut următoarele funcții publice:
Reuven Sheri () [Corola-website/Science/306029_a_307358]
-
Haifa (1965-1969 și 1972-1978). Între anii 1977-1981, a fost deputat în Knesset-ul (Parlamentul) statului Israel din partea Partidului Likud. În această calitate, el a fost membru în Comisia Economică, Comisia pentru Muncă și Bunăstare și Comisia Controlului de Stat. a decedat la data de 13 februarie 2000 în Israel. Elyakim Badian a deținut următoarele funcții publice:
Elyakim Badian () [Corola-website/Science/306031_a_307360]
-
Comitetului Financiar și al Comitetului pentru Relații Externe și Apărare. Partidul "Mișcarea Democratică pentru Schimbare", cunoscut și sub numele de Partidul Dash, s-a dizolvat în anul următor. Zorea și-a încetat activitatea în cadrul Knesset-ului în anul 1978. a decedat la data de 24 iunie 1995, la vârsta de 72 ani. Meir Zorea a deținut următoarele funcții publice:
Meir Zorea () [Corola-website/Science/306039_a_307368]
-
continuat să-și exprime părerea critică și vederile pro-socialiste pentru tot restul vieții. A fost autorul mai multor cărți și articole, primind în anul 1995 Premiul statului Israel pentru "contribuția specială la fondarea statului Israel și a societății israeliene". a decedat la data de 19 mai 2006 în kibbutz-ul său. Ben-Aharon și-a donat corpul științei, așa că nu a fost înmormântat, după cum prevede legea mozaică. Printre cărțile scrise de Ben-Aharon menționăm: Referitor la moartea lui Ben-Aharon, Moshe Katsav, președintele Israelului
Yitzhak Ben-Aharon () [Corola-website/Science/306038_a_307367]
-
A publicat lucrarea „Biografia unui sionist” (în limba română, Ed. Hasefer, 1999). De asemenea, a scris articole în cotidianele israeliene „Maariv”, „Haaretz”, „Haboker” și „Tmurot”. În anul 2000 a fost declarat cetățean de onoare al orașului Siret. Yitzhak Artzi a decedat la data de 18 septembrie 2003 în Israel. El este tatăl cântărețului israelian Șlomo Arti și al scriitoarei ebraice Navă Semel.
Yitzhak Artzi () [Corola-website/Science/306033_a_307362]
-
în 1912 și 1926. Prima soție (1912 - 1926) - Ekaterina Saharova-Vavilov (1886 - 1964) i-a născut primul fiu numit Oleg în 1918, care mai târziu a absolvit Facultatea de Fizică, la Universitatea de Stat din Moscova (rus. MGU). Oleg Vavilov a decedat în timpul unei ascensiuni în Munții Caucaz, în 1946. În 1918, la Saratov, Nikolai Vavilov a făcut cunoștință cu studenta Elena Barulina, care s-a implicat activ în cercetările profesorului. Elena a participat la expediția lui Vavilov organizată în sud-estul Rusie
Nikolai Vavilov () [Corola-website/Science/306042_a_307371]
-
Muncitorilor din Herziliya. Ulterior este numit director al Departamentului Cultural din Histadrut (Confederația Generală a Muncii din Israel). În anul 1969, părăsește Partidul Mapai și se alătură liberalilor independenți, dar în anul 1981 revine în cadrul Partidului Muncii. Baruch Kamin a decedat la data de 10 iulie 1988 în Israel. Baruch Kamin a deținut următoarele funcții publice:
Baruch Kamin () [Corola-website/Science/306037_a_307366]
-
unui departament de biotehnologie la Universitatea din Tel Aviv. A contribuit, între altele, la cooperarea dintre oamenii de știință israelieni și japonezi într-o perioadă în care relațiile cu Japonia erau influențate de boicotul arab împotriva Israelului. Efraim Katzir a decedat în locuința sa din Rehovot la data de 30 mai 2009. După dorința sa, nu a fost înmormântat la memorialul conducătorilor Israelului de pe Muntele Herzl din Ierusalim, ci la cimitirul din Rehovot, alături de soția sa. (Nina Katzir, născută Gottlieb, de
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
data de 30 mai 2009. După dorința sa, nu a fost înmormântat la memorialul conducătorilor Israelului de pe Muntele Herzl din Ierusalim, ci la cimitirul din Rehovot, alături de soția sa. (Nina Katzir, născută Gottlieb, de meserie profesoară de limba engleză, a decedat în 1986). Perechea a avut trei copii. Unul din ei, fiica sa Nurit, a murit într-un accident în anul 1965. Altă fiică, Irit, a murit în anul 1995. enzimelor imobilizate
Efraim Kațir () [Corola-website/Science/306050_a_307379]
-
vastele sale cunoștințe se află un număr impresionant de limbi străine și abilitatea de a deveni invizibil fără a folosi o mantie de invizibilitate. După informațiile de pe site-ul oficial al scriitoarei Dumbledore s-a născut în anul 1881 (a decedat la vârsta de 116 ani). Se crede despre Dumbledore că a fost un Cercetaș la vremea să, si este posibil ca de aceea el să aibă o afinitate către Cercetași. Dumbledore s-a reîntors la Hogwarts după 75 de ani
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
persoană blândă, speriată și inofensiva, dar uneori avea momente de agresivitate și magie necontrolabila. Tatăl lui Albuș, Percival, i-a atacat pe cei trei tineri Încuiați, în semn de răzbunare și a fost condamnat pe viață la Azkaban, unde a decedat. Pentru a preveni că tânăra Ariana să fie internată la spitalul St. Mungo's Hospital for Magical Maladies and Injuries, Kendra și-a mutat întreaga familie în satul Godric's Hollow/Peșteră lui Godric, și boală fetei a fost ținută
Albus Dumbledore () [Corola-website/Science/306059_a_307388]
-
aprobat executarea a trei ostași dezertori. Stoenescu a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică. După expirarea pedepsei, la 26 august 1958 nu a fost pus în libertate, ci a fost încadrat în colonia de muncă Culmea, unde a decedat în dimineața zilei de 2 martie 1959.
Nicolae Scarlat Stoenescu () [Corola-website/Science/306092_a_307421]
-
directorul Radu Beligan i-a trimis într-o scrisoare prin care i se comunica actorului că piesa solicitată nu se află printre imperativele „procesului de producție” și i se oferea un rol de figurație în piesa "Marele soldat". Actorul a decedat la 21 octombrie 1984, la vârsta de 85 ani, și a fost înmormântat într-o capelă din Cimitirul Bellu.
Ion Finteșteanu () [Corola-website/Science/306112_a_307441]
-
octombrie). La 9 aprilie 1841 serdarul Dimitrie Macedonski este condamnat la opt ani închisoare, depus la Mănăstirea Snagov, unde cade bolnav de dropică/hidropizie. În anul 1843, 10 ianuarie este transferat la Mănăstirea Plumbuita de lângă București, pentru îngrijiri medicale, dar decedează.
Dimitrie Macedonski () [Corola-website/Science/306145_a_307474]
-
a căsătorit cu Victoria Sârbu. Victoria Sîrbu-Foriș după moartea soțului a fost condamnată cu închisoarea și fiica lor din cauza experiențelor prin care a trecut a fost traumatizată psihic pe viață. A primit o pensie specială până în anul 1970 când a decedat. Victoria Foriș a fost reabilitată ulterior, ea devenind o activistă de rang inferior.
Ștefan Foriș () [Corola-website/Science/306158_a_307487]
-
la muncă pe tatăl acestuia. Grigore Preoteasa a fost redactorul-șef al ziarului "România Liberă" (1944 - 1946), director al Agerpres, Ministru de Externe (1956 - 1957) și membru supleant al Biroului Politic și Secretar al C.C. al PCdR. Grigore Preoteasa a decedat în cursul unui accident de avion care s-a petrecut la Moscova pe data de 4 noiembrie 1957. Fiica lui a fost căsătorită cu Adrian Năstase. Cu ocazia sărbătoririi a 40 de ani de la Revoluția din Octombrie, o delegație română
Grigore Preoteasa () [Corola-website/Science/306202_a_307531]
-
de Mario Monti. Este membru al centrului internațional de cercetări CASE (Polonia). În 2014 a fost invitat să facă parte din Board of Trustees al organizației Friends of Europe (Bruxelles). Căsătorit. Are un copil. Fratele său este inginer. Tatăl este decedat. După propriile sale declarații, spune că bunicul său a fost ilegalist și că ar fi murit în anul 1946. El se trage dintr-o familie în care atât mama cât și tatăl său au lucrat înainte de 1989 în Ministerul de
Daniel Dăianu () [Corola-website/Science/306214_a_307543]
-
regizor artistic la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulești, participând la regizarea printre altele a pieselor: "Vinovații fără vină" de (1951), "Plicul" de Liviu Rebreanu (1956) și "Doctor în filosofie" de Branislav Nusici (1957). Scriitorul și omul de teatru Marin Iorda a decedat la data de 25 iunie 1972 în București. Articole biografice
Marin Iorda () [Corola-website/Science/306211_a_307540]