9,951 matches
-
din Sherman Oaks. Această constatare m-a lăsat orb pe moment, apoi convingerea mi-a revenit. M-am retras rapid înăuntru, mergând direct în sufragerie. Luminile n-au pâlpâit de data asta. Au rămas aprinse. Acum am realizat ce mă deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și canapelele și lămpile erau aranjate exact așa cum fuseseră aranjate în sufrageria casei din Valley Vista, iar mocheta avea acum aceiași culoare de verde de pădure. Mai știam că urmele de pași îmbâcsiseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în cartea mea nu exista o astfel de crimă. Simțeam că transpirasem subțiori. Nu mă simțeam eliberat (Aimee Light dispăruse) pentru că nu exista nici o astfel de crimă în ediția Vintage a romanului American Psycho, însă exista un detaliu care mă deranja. În descrierea lui Kimball era menționat ceva cu care mă mai întâlnisem. Ochii mei se aținteau instantaneu asupra urmelor de pași ori de câte ori vocea lui Kimball se pierdea. - ...nu vom avea loc o identificare certă mai devreme de o săptămână...poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fața în pioneze, i-am prezentat o poveste care n-avea nici un sens decât pentru mine. Dar Miller părea să mă ia în serios. Continua să noteze, mai ales atunci când un anume detaliu îl incita, și nu părea să-l deranjeze nici cel mai bizar dintre amănunte. N-aveai cum să-i descifrezi expresia feței - tipul putea fi drogat. Întreagă povestire întortocheată, absurdă, lui îi apărea ca ceva obișnuit. Unde era surpriza? Unde era uimirea? Dar imediat mi-am dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Bateman, după tatăl tău... - Da, așa e, da... - ... și mai spui că acest Patrick Bateman te-a contactat? - Da, da, e adevărat. - Erați apropiați, tu și tatăl tău? - Nu. Nu. Nu eram. Miller studia ceva în carnețel. Ceva ce îl deranja. - Și există copii în casă? Ai cui sunt? Da, am doi, am zis. De fapt numai unul e al meu. Miller și-a ridicat brusc privirea spre mine. N-a zis nimic, dar mă privea intens, evident tulburat. - Ce? am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Vedea, câteodată, pe locotenent Costescu (primul meu soț) În sala de pansamente, ajutându-mă cu penseta să-mi dea tifoanele sterilizate, așa cum era cu pansament la picior, fără să am nevoie. Atunci Dl. Ciurea mă Întreba dacă nu ne-ar deranja - pe mama și pe mine - ca să vie la o mică șezătoare seara. Venea În tovărășia lui Dragoslav, cu sticluța de rom, ceai și zahăr, lucruri care ne lipseau pe atunci. El fiind și cu aprovizionarea!! La șezătoare luam parte eu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ne-a prezentat cu multă pricepere exponatele din muzeu, fără Însă a spune nici un cuvânt referitor la activitatea artistică a Norei Marinescu, În fața excursioniștilor, deși știa că fiicele sale sunt În acest grup și că la insistențele noastre s-a deranjat să ne deschidă muzeul mai devreme. Vă spun sincer că față de grupul din care făceam parte, ne-am simțit destul de prost, mai ales că toți știau pentru ce am vrut să vizităm muzeul . Totuși găsesc o scuză tov. ghide, prin
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
citation> <citation author=”NITU Teodor ” loc=”(Suceava)” data =”10.XI.1971”> Stimate domnule Dimitriu, V-am căutat astăzi pe la Fălticeni și am regretat că nu am avut plăcerea să vă Întâlnesc. Doresc să vă adresez o rugăminte fără a vă deranja prea mult. Am de tradus În l. engleză o pagină și jumătate și nu găsesc În Suceava o persoană care să cunoască mai bine sensul ca dv. Știu că sunteți foarte ocupat și admir stăruința pe care o depuneți pentru
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
să las. Cu prietenești salutări, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”5/III.1976” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, A trecut o lună de când ți-am trimis o rugăminte care sper să fie ultima care te deranjează . Revin cu rugămintea de a-mi da un răspuns. Cred că ai Întârziat pentru că nu te-ai dus pe la Fălticeni din cauza timpului. Acuma s-a uscat. Nu aș dori deloc să mi spui că ai fost bolnav. Eu vă doresc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Cred că ai Întârziat pentru că nu te-ai dus pe la Fălticeni din cauza timpului. Acuma s-a uscat. Nu aș dori deloc să mi spui că ai fost bolnav. Eu vă doresc sănătate și vă rog să mă iertați că vă deranjez ca un pisălog. Vina este a voastră că ați fost atât de gentili. Cu cele mai bune urări vă Îmbrățișez, M. V. Pienescu </citation> <citation author=”PIENESCU Mircea V.” loc=”Buc.” data =”18/III.1976” desc=”C.P.”> Dragă Eugen, Eri am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ce reprezintă, starea tabloului (e bine de privit la lupă), e original? și desigur prețul tabloului și modalitatea de-a ajunge la el. Dacă s-ar putea face o fotografie ar fi și mai bine. Sper că nu vă voi deranja prea mult cu acest șir de pretenții. Cum o duceți cu sănătatea? Eu În ultima vreme am Început să am deranjamente digestive și am devenit extrem de fatigabil. Reiau regimul și purinorul. D-le Dimitriu, transmiteți doamnei cele mai respectuoase sărutări
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
primit și scrisoarea Dv. prin care Îmi comunicați că s-a hotărât achiziționarea celor două tablouri Băeșu la suma de 5.000 lei ambele. Întâi, vreau să vă exprim alese mulțumiri pentru rara amabilitate ce ați avut de a vă deranja mereu Întru toate cele ce v-am rugat. Mi-ar face o mare plăcere să poftiți și pe la mine, acasă, când mai veniți În București. Avem de discutat multe probleme importante. În al doilea rând, vă Încunoștiințez, că, În dorința
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătatea ta. Minunat om! </citation> <citation author=”STINO Aurel George ” loc=”Fălticeni” data =”15/XII, 68”> Dragă amice, Cu cele mai călduroase mulțumiri pentru amabilul răspuns și bătaia de cap avută În ce privește identificarea acelor ardeleni ai mei; nu te mai deranja cu nimic pentru că odată ce nu figurează În Enciclopedia Diaconovici, ardelenească, foarte greu să mai dăm peste dânșii. Primește cele mai bune mulțumiri, deasemenea pentru fotografiile date (...). Sperând a ne revedea la Fălticeni, primește cele mai bune și dragi sentimente ale
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
bun și când ai timp, spune-mi și mie, cum merg treburile pe acolo, ce părere ai pentru cele ce țiam scris mai sus, contează mult pentru mine. Poate poți să-l vezi, nu e ceva cu grabă ca să te deranjeze, pe Ustencu, e un tânăr afabil și a fost gentil cu mine. Nu sunt lămurit ce să fac, și cum e mai bine. Dacă ajung la așa ceva, vreau să găsesc și sprijinul matale, psihic. Directorul Casei de Cultură de aici
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-l pregătea; dar văd că Liceul Îmi cere, la rându-i, material pentru un anuar al său. Sunt două publicații diverse? Biletul meu nu l-ai primit mata? Văd că-mi confirmi numai primirea volumului trimis. Iartă-mă, că te deranjez, dar sunt nedumerit și stau cu materialul pregătit, neștiind cui să-l adresez . Cu mulțumiri și salutări prietenești, V. Tempeanu </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”11 mai 1970”> Iubite domnule Dimitriu, Mii de mulțumiri. Am scris la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
este supusă unei grele probe de rezistență în fața tupeului unui bărbat, țăran sau pescar, de culoare. Omul urlă, literalmente, din toți bojocii în cabina lui telefonică, fără să-i pese că nu este singur, că s-ar putea să-i deranjeze pe cei de la spatele său: câteva femei vizibil crispate, așteptându-și rândul la telefon. Un funcționar al poștei, care supraveghează încăperea, asistă impasibil la acest act de violență sonoră. Simplul său gest, perfect legal, de a-l trage de mânecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Spania, Societatea „Nuevo Milenio”. Speech-uri de salut ale unor oficiali și mulțumirile politicoase ale lui Thomas Wohlfahrt pentru găzduire. La conferința de presă, spiritele se încing. Organizarea pare mai mult o improvizație decisă în ultima clipă - constată vorbitorii. Deranjează, mai ales, această disipare a scriitorilor prin hoteluri de diverse categorii, unele aflate în afara orașului. Un scriitor grec, cu aere de vedetă, un obișnuit al reuniunilor de acest fel, cum aveam să aflu, este șocat că nu are în cameră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lor, îmbujorați și asudați, se înscriu perfect în peisaj. Emblema localului pare să fie o femeie cu formele în revărsare. Seamănă cu Gradisca lui Fellini. Un bărbat își odihnește mâna, plină de inele, pe coapsa ei enormă. Femeia nu este deranjată deloc. Vorbește și râde cu alți doi tipi de la masă... Deși berea e foarte bună și muzica-i odihnitoare, mirosul de carne afumată e tot mai greu de suportat. Plătesc și ies în stradă, în aerul obișnuit al orașului... 9
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
feresc sunt un albanez și un grec, care fumează aproape non-stop: în vagon, pe peron, în autobuz, la recepția hotelului, la restaurant etc. I-am numit, răzbunându-mă, „cele două furnale cu foc neîntrerupt din Balcani”. Nu cred că-i deranjează prea mult etichetarea mea sau observațiile făcute de alții. Fumează înainte... Relația mea cu scriitorii din Rusia, după sinceritățile imperialiste debitate de Varlamov la Madrid, este una rece-protocolară. Îi aud vorbind mereu lucruri care mă contrariază, de aceea, dialogul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu un suedez și s-a stabilit la Stockholm. Acum scrie și în suedeză, are publicate câteva cărți de poezie. Tatăl său a fost atașat militar pe la mai multe ambasade, între care și cea din țara ei de adopție. O deranjează - îmi mărturisește fără ocolișuri, ca unui prieten - naționalismul din fostele republici ale Uniunii Sovietice. Să luăm cazul meu: de ce am devenit după 1990 român? Îi explic... Recunoaște că n-a știut multe lucruri. Faptul că nu aveam voie, până în ultimii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
decizi: accepți sau nu să te situezi în interiorul acestui mod de a produce și recepta... frumosul. Un efort pe care nu oricine este dispus să-l facă. Aparent, regula este aceeași: esteticul rămâne încuiat într-o metaforă, dar expresia acesteia deranjează, reprezintă o făcătură industrială, în fața căreia a exulta artistic ți se pare, oricât de riscant ar suna, un gest ridicol. Alături de Centrul „Pompidou“ se află Atelierul lui Constantin Brâncuși, pe care marele sculptor român l-a lăsat moștenire statului francez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de ieri, de la Centrul „Pompidou“, pe tema Austriei, la care știe că am asistat. „Bien sûr, de ce nu? A fost interesant, s-au spus multe opinii inteligente în legătură cu extremiștii de dreapta din guvernul de la Viena. Singurul lucru care m-a deranjat a fost că nimeni nu a amintit despre pericolul roșu din Europa de Est.” Abia am pronunțat aceste cuvinte, că amicului meu de la RFI îi piere invariabilul zâmbet de pe față și-mi întoarce spatele, fără nici o formalitate. Dumnezeule, ce e cu oamenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
În sfârșit, vine momentul când „managerul” cu barbă dă piept cu învingătorul din rundele eliminatorii. Adversarul său este un ins dintr-o categorie mai mică de vârstă și greutate, dar acest detaliu nu-l stânjenește pe hirsut. Mai degrabă îl deranjează împotrivirea acestuia, destul de eficientă la început, care îi amenință autoritatea. Stacojiu la față, aproape roșie și barba, „managerul” luptă din răsputeri, ca apucat de un acces de infantilism întârziat. Câștigă duelul grație unor eforturi supraomenești, care îl lasă lac de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
că nu știm limba rusă, și asta ne permite să neglijăm lungi pasaje din mărturisirile ei. Visează să se stabilească într-o țară occidentală, pentru că nu-și vede rostul în Kaliningrad... Buna desfășurare a petrecerii este, la un moment dat, „deranjată” de o cuvântare a unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și el, care ne cere să semnăm un apel împotriva războiului din Cecenia. Asistența, inclusiv guvernatorul, este vădit incomodată de inițiativa lituanianului. La scurt timp, guvernatorul pleacă supărat. Fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
întâi vizităm o mică biserică catolică, Sfânta Anna, cu o fațadă impresionantă - 33 de arcade, arhitectură gotică -, o biserică despre care se spune că Napoleon, încântat de cele văzute, ar fi vrut s-o mute la Paris. Vizitarea bisericilor îi deranjează pe ateii din Trenul Literaturii - există și din aceștia. Unii refuză să mai intre în biserici, spunând că e aproape sufocant să suporte „atâta credință”. „De ce fac esticii trasee turistice din vizitarea bisericilor? De ce a consimțit clerul la așa ceva?” - mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Malta, una dintre cele mai discrete prezențe din echipa noastră multinațională, hotărâți să mai profităm de orele serii pentru un tur al împrejurimilor, pentru că recepția intrase într-o fază a previzibilului. Tăiem calea prin parcul din apropiere, fără să fim deranjați de vreo patrulă a poliției. Discutăm vrute și nevrute. Facem poze în fața Palatului Prezidențial, apoi găsim un fundal mai șic: marea, cocoțați pe pietroaiele zgrunțuroase de pe țărm. Departe, dinspre nord, se vede un feribot transportând pasageri din Finlanda. Pare neclintit, înfipt pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]