9,274 matches
-
un înger, o fetiță: - Unde să merg, draga mea? - Încoace. și m-a dus de mână până în poarta casei familiei ștefan Volcov. Aici, dintre cele două femei, cea mai în vârstă, soacra, a decis să mă primească. - Dar să știi, domnișoară, că de la noi nu te mai duci decât măritată. Așa s-a întâmplat cu toate fetele care au stat la noi. Ce zici? - Cum o da Dumnezeu. Dar doamna tânără e supărată? - A, nu. Dar fiind bulgăroaică nu prea știe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Satul, destul de mare, era alcătuit în majoritate din bulgari și găgăuzi, oameni săraci ocupându-se mai mult cu cărăușia. Mișcau marfă și oameni de la Traian Val la Bolgrad și oriunde era nevoie. La școală, în afara directorului Alexandru Gladcov și a domnișoarei Harcinco, aveam doar prieteni demni de tot respectul. Munceam, învățau copiii carte, învățam și eu să mă apropii de ei iar în familia Volcov eram ca la niște rude câștigate. Mâncarea mi-o preparam singură având cont deschis la prăvălia
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
clipe de plictiseală: Eugenia de Savoia și...Steluța Apostolescu. Pentru Eugenia explicația era dată de sora bunilor mei prieteni din Nicorești, frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
frații Jalbă, o fată bună și înzestrată cu foarte multe calități. Peste ani, cele două aveau să devină prietene. Domnișoara bască albă stătea la gazdă la familia Stepan Volcov, bulgar. și încet, încet, că milităria-i lungă, vizitele la școala domnișoarei cu nume de stea s-au îndesit. Iar de aici până la deschiderea sufletului nu era mult. Orfană de tată de la vârsta de doi ani, cu o mamă văduvă și un bunic pe post de tată, bunul dar și săracul preot
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Vin turcii? C-o fi, c-o păți ne ascultă povestea repetată cu drumul, cu lupii și rechinii de sub gheață, surâde larg și spune replica pe ca re n-am s-o uit toată viața: - Vasilică dragă, pentru domnul și domnișoara învățătoare cele mai bune locuri la lojă. și eu am fost învățător iar ei, în tot publicul ăsta sunt singurii mei colegi. Cele mai bune locuri șiăgratis, că merită! Iar pe tot timpul spectacolului, de câte ori apărea în scenă Tănase ni
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
făceam focul. și iată-ne în 17 februarie. Eu mă gândeam la crapul, somnul și vinul pregătit pentru o mică petrecere de către directorul școlii, Afanase Palamarciuc, în timp ce acasă, Steluța și Nina făceau dizertații prematernale. - știi ceva ? După experiența mea de domnișoară fără experiență sunt convinsă că în seara asta ai să naști. - Imposibil. Mai e până la 10 martie. Iar în seara asta trebuie să mergem la o petrecere. - Mda. Petrecere, petrecere, dar de botez. și de botez a fost. M-au
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
cumătrului" Bratu. În fine iată-ne în ziua botezului. Au venit nașii, a venit și Bratu, dar el n-avea soție din motiv de flăcău. Am trimis o căruță până la o învățătoare, colegă de clasă la școala normală cu Steluța, domnișoara Pinuța Blănaru și astfel a avut și Petrică Bratu tovarășă de botez. Nașii s-au mulțumit că am pus copilului numele de Mircea și, cotită necotită iată-ne în posesia a două perechi de nași! Am plecat cu toți la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Totuși am făcut cerere opțională pentru școala din Marineanca (Marinovca), comuna Dermedere. Am făcut cererea la sfatul colegului Vasile Priceputu care ceruse transferul de acolo la școala din centru. Marineanca avea școală cu două posturi, unul fiind ocupat de o domnișoară de fel din județul Brăila care ar fi vrut să treacă prin detașare la Tabacu, în locul Steluței. * Dar până una alta să mai povestesc cum ne distram noi, băieții, pe la Bolgrad. În afară de conu Ghiță Bujoreanu care ieșise la pensie și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
nu pleci în concediu de maternitate? Vrei mata să naști aici? Sau te gândești la o statuie?!...Câți ani ai? - 24, domnule inspector. - Păi vezi? Uite-așa vă nenorociți dacă nu apare unul ca mine să vă taie elanul. Acasă, domnișoară doamnă, acasă! Într-o clasă o învățătoare lucra un trandafir alb pe pânză. - Ce faci cu varza asta? - Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector general. - Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se putea citi: “Domnișoara
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
domnișoară doamnă, acasă! Într-o clasă o învățătoare lucra un trandafir alb pe pânză. - Ce faci cu varza asta? - Nu-i varză, e trandafir, domnule inspector general. - Aha. Întorci vorba celor mari! Iar în procesul-verbal de inspecție se putea citi: “Domnișoara învățătoare a umplut clasa de trandafiri albi.Un semn de gingășie urmat de eleve cu respect și dragoste". Acesta era inspectorul Gheorghiu, spaima regiunii Galați. Cu toate laudele primite de la 1 septembrie 1935 până la sfârșitul anului nu am fost încadrat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
-mă numit cu titlu provizoriu în comuna Dermendere, satul Marineanca, județul Ismail. * De la Bolgrad, pe drum de care, prin lanuri de porumb, după 35 de kilometri iată-mă la Marineanca singur, departe de Tabacu, de soție și băieți. Noroc de domnișoara Schimider Maria care a fost de acord să facă un schimb. Am făcut cunoștință cu autoritățile satului: moș Filip Cebotarenco, delegatul Comitetului școlar comunal, Sava Mataman, delegatul consiliului comunal și cu moș Mitea Anghelov, gardistul satului. Satul avea o singură
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar. Cumătrul Vulpe a sosit cu o mulțime de feroviari, șura Bărgăuanu cu o altă ceată voioasă între care și fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un mare eveniment. Din banii strânși de către comitetul de părinți începuse să mijească spre noi gardul școlii. Dar mai era până la capăt. Ca atare, în primăvară, moș Mitrea Anghelov a pornit să clopoțească ulița
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
un lac mare plin de scoici și de raci și de gâște sălbatice l-am pus la probă și a trecut-o cu succes. Venea deseori la noi la masă iar la masă nu lipsea, mai ales cu această ocazie, domnișoara Stratula. De obicei însă doctorul își făcea mâncarea singur, ouă și scoici pe care le cam împărțea cu domnișoara Tilanovschi. În 1940, la prima evacuare a Basarabiei el i-a propus să meargă în refugiu cu el și să se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a trecut-o cu succes. Venea deseori la noi la masă iar la masă nu lipsea, mai ales cu această ocazie, domnișoara Stratula. De obicei însă doctorul își făcea mâncarea singur, ouă și scoici pe care le cam împărțea cu domnișoara Tilanovschi. În 1940, la prima evacuare a Basarabiei el i-a propus să meargă în refugiu cu el și să se căsătorească dar ea a plecat la Chișinău să-și ia mama și n-a mai putut trece granița. La
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. și îndrăznesc să miaduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment pe care, durerea compozitorului l-a transformat într-un vals, în sine un
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mașina neagră, neagră, neagră... Postfață De unde, Doamne, să încep acest sfârșit? Poate de la întâlnirea unei părți din familie prin '52 în jurul mesei din salonul retezat de glasvand, hotar de sticlă pentru două chirii. Noi de-o parte, dincolo domnișoara Maria Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil al sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
la Sofian și că, indiferent de noua pecete a Basarabiei de Sud, tânjeau după oamenii de acolo, albaneji, bulgari, ruși, găgăuzi, moldoveni ca după niște rude dragi de care amintirile și tinerețea lor avea nevoie. Din inelele de zestre de domnișoară, din porțelanurile și alte lucruri de valoare pe care le avuseră și pierduseră, din toate acestea doar dorul de oameni rămăsese și poate amărăciunea unei nedrepte condamnări a existenței lor la bejenii și repetate refugii. * Am văzut la Galați, după
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
O făceau din pasiune pentru meseria de dascăl, dar și datorită faptului că bugetul școlilor era administrat de către Consiliul Popular. Cadrele erau interesate de munca lor și aveau rezultate frumoase, prilej de laudă în toate ședințele. Directoarea coordonatoare era o domnișoară profesoară atașată muncii sale, cu o personalitate remarcabilă, dar în același timp ascultătoare de șefii de la consiliu. Mulți erau membri de partid doar pentru că acest statut îți facilita promovarea. Aproape toți doreau să fie membri de partid. Din nefericire pentru
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
erau singuri. În fiecare seară la cămin erau activități. De două ori pe săptămână se dădeau filme. Eram mereu în mijlocul celor tineri și al intelectualilor comunei, iar actorul de la teatrul din oraș, venit să ne ajute, atrăgea ca un magnet domnișoarele din comună, care nu lipseau de la nici o repetiție. Unele veneau doar de dragul lui. După ce se terminau repetițiile, actorul cânta muzică folk la chitară și noi îl acompaniam. A fost o perioadă rodnică, de armonie, de înțelegere și de bucurie. Aveam
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
îmi erau vechi tovarăși "de luptă" dintr-o perioadă de aur a diplomației românești, iar motivul invocat era că "niciunul din actualii diplomați nu acceptă să meargă în Cuba" (se pare că de prin 2005 noii diplomați aveau atitudini de domnișoare de pension, neacceptând în străinătate decât posturi în spațiile UE și la "marele licurici"! Îmi vine să zâmbesc de neștiința și naivitatea lor, necunoscând ce școală de primă mână este, pentru un tânăr diplomat, Cuba lui Fidel Castro.) La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Banca (o sucursală a băncii din Botoșai), Judecătoria, Postul de jandarmi, devenit Miliția, Poliția și Primăria. La primărie pe lângă primar, ajutor de primar, mai erau o serie de funcționari, ca și la celelalte instituții, arătate mai sus, printre care și domnișoara Aurelia Dumitrescu, funcționar principal, care s-a străduit să fie utilă în toate activitățile primăriei, cunoscând toate aranjamentele, bugetul, legile scrise și nescrise ale primăriei și era toată nădejdea notarului, a primarului și chiar a pretorului de la Sulița, ori a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Banca (o sucursală a băncii din Botoșai), Judecătoria, Postul de jandarmi, devenit Miliția, Poliția și Primăria. La primărie pe lângă primar, ajutor de primar, mai erau o serie de funcționari, ca și la celelalte instituții, arătate mai sus, printre care și domnișoara Aurelia Dumitrescu, funcționar principal, care s-a străduit să fie utilă în toate activitățile primăriei, cunoscând toate aranjamentele, bugetul, legile scrise și nescrise ale primăriei și era toată nădejdea notarului, a primarului și chiar a pretorului de la Sulița, ori a
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Dumitrescu, nepoții, după soră, Dan și Florin Iordăchescu, pentru a-și petrece o parte din vacanță, mai ales că Dan a terminat conservatorul și a obținut repartiția la Opera română din București ca bariton, urmând a cânta în câteva opere. Domnișoara Dumitrescu, (Aurica, cum era alintată) mai bine zis femeie nemăritată, era bună prietenă cu Ana Emanoil și după serviciu, în loc să meargă acasă, mergea la prietena Ana (la cucoana) și povesteau de ale lor și în timp ce-și beau cafeluța
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
mozaicul întâmplărilor. Trebuie doar să fii atent la film. * În jumătatea de oră în care ies în oraș să-mi cumpăr cerneală de stilou (am mania stilourilor, care mi se par cele mai prietenoase instrumente de scris), într-o papetărie, domnișoară, bucuroasă, evident că are cu cine schimba vorbă, se miră de dorința mea de a cumpăra ceva care pa cu totul special, cerneală Pelikan neagră. "Nu mai cumpără nimeni cerneala asta de când a murit săracul domnul doct R." Tresar. "Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]