9,278 matches
-
prin diferite metode, și pot fi învățati să prelungească agonia victimei, lăsând-o să moară lent prin torturare, sau omorând-o rapid prin zdrobirea capului. Elefanții de acest gen erau perfect supuși controlului unui "mahut" („mânuitor de elefanți”), astfel că domnitorul avea posibilitatea de a putea grația condamnatul în ultima clipă, astfel dovedind supușilor săi că poate fi milos. Se relatează că astfel de grațieri în ultimul moment ar fi avut loc în mai multe regate asiatice. Regii Siamului aveau elefanți
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
cele din urmă grațiindu-l. Se zice că elefanții erau uneori folosiți ca un fel de test, prizonierii recâștigandu-și libertatea dacă reușeau să se apere vitejește de elefant. Utilizarea elefanților în acest fel era un exces de putere din partea unui domnitor, prin faptul că putea hotărî peste viață și moarte. Elefanții au fost ani de-a rândul folosiți ca simbol al autorității regale (și încă sunt folosiți în acest sens în anumite locuri, de exemplu în Tailanda, unde elefanții albi sunt
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
ani de-a rândul folosiți ca simbol al autorității regale (și încă sunt folosiți în acest sens în anumite locuri, de exemplu în Tailanda, unde elefanții albi sunt venerați). Utilizarea lor ca instrumente ale puterii de stat însemna implicit că domnitorul are control total asupra unor astfel de animale puternice. De aceea, se considera că domnitorul poate domina moral și spiritual animalele sălbatice, fapt ce îi sporea autoritatea și misteriozitatea în rândul supușilor. Călcatul în picioare de către elefanți a fost folosit
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
acest sens în anumite locuri, de exemplu în Tailanda, unde elefanții albi sunt venerați). Utilizarea lor ca instrumente ale puterii de stat însemna implicit că domnitorul are control total asupra unor astfel de animale puternice. De aceea, se considera că domnitorul poate domina moral și spiritual animalele sălbatice, fapt ce îi sporea autoritatea și misteriozitatea în rândul supușilor. Călcatul în picioare de către elefanți a fost folosit în multe părți ale lumii, atât în imperiile occidentale cât și în imperiile asiatice. Cele
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
după ce au ocupat regatul kandian în 1815, dar elefantul folosit de către rege era înca în viață și era evident că își mai amintea obligațiile anterioare. Comentariul lui Sirr: Elefanții erau preferați ca execuționiști în India timp de mai multe secole. Domnitori hinduși și musulmani îi executau pe cei care se făceau vinovați de evaziune fiscală, pe rebeli și pe soldații inamici "sub picioarele elefanților". Legile lui Manu, scrise cam în anul 200 d.H. stipulau execuția de către un elefant pentru un număr
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
orice hoț prins în legătură cu furtul.” În timpul erei Mughal, „metoda de execuție obișnuită era de a-l avea pe criminal călcat în picioare de un elefant.” Căpitanul de vas Alexander Hamilton, într-o relatare din 1727, a descris cum Shah Jahan, domnitorul Mughalului, a dat ordin ca un comandant militar care greșise cu ceva, să fie dus „la Grădina cu elefanți, unde să fie executat de către un elefant, ceea ce este considerat a fi o moarte rușinoasă și dureroasă”. Împăratul Humayun al Mughalului
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
o moarte rușinoasă și dureroasă”. Împăratul Humayun al Mughalului a dispus executarea unui imam de către un elefant, crezând, greșit, că imamul i-ar fi criticat domnia. Unii monarhi au adoptat această metodă de execuție pentru a se distra. Un alt domnitor din Mughal, împăratul Jahangir, se zice că ar fi dat ordin ca un mare număr de criminali să fie executați în acest fel pentru propria distracție. Călătorul francez François Bernier, care a fost martor la astfel de execuții, s-a
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
numit Asociația Amicală a Surdo-Muților din România sub patronajul Reginei Maria prin asocierea voluntară a unui grup de surzi. Primul Președinte a fost Alexandru Clarnet, iar în comitetul de conducere a făcut parte și prințul Henry Ghica, fiul surd al domnitorului Constantin Ghica. Actul de constituire a fost autentificat la Tribunalul Ilfov având numărul 328 din 5 ianuarie 1920. Până în anul 1953 când s-a reconstituit „Asociația Surdo-Muților din Republică Populară Română” pe baza fondurilor alocate de către stat, asociațiile amicale ale
Asociația Națională a Surzilor din România () [Corola-website/Science/315469_a_316798]
-
recomandată de guvernul manchu. În perioada republicană (1911-1949), relația guvernului chinez cu minoritățile musulmane era bazată pe idea că vor fi total asimilate în societatea chineză. Provincia Xinjiang a păstrat însă o autonomie considerabilă, fiind condusă de o serie de domnitori independenți. Yang Tsen-hsin a fost primul guvernor din această perioadă, guvernând între 1911-1928. Ca să-și consolideze administrația, a mobilizat atât soldați chinezi cât și musulmani ca să mențină o balanță a puterii, să contracareze societățile secrete chinezești și să prevină posibilitatea
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
din orașul Iași (capitala Principatului Moldovei) se rugau într-o biserică din lemn. Biserica franciscanilor, construită din lemn în 1753, a fost mistuită de flăcări în octombrie 1766 și de atunci prefecții apostolici din Moldova au încercat să obțină încuviințarea domnitorului pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
din lemn. Biserica franciscanilor, construită din lemn în 1753, a fost mistuită de flăcări în octombrie 1766 și de atunci prefecții apostolici din Moldova au încercat să obțină încuviințarea domnitorului pentru construirea unei biserici din piatră. La 8 decembrie 1776, domnitorul Grigore al III-lea Ghica (1764-1767, 1774-1777) a dat prefectului apostolic Anton Mauro un hrisov domnesc prin care se încuviința construirea la Iași a unei biserici catolice din piatră. Hrisovul prevedea că ""(...) printr-această a noastră domnească carte, dăm voie
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
mai înainte biserica acea de lemnu (...)"". Lucările nu au putut începe din lipsa banilor, astfel încât prefectul Anton Mauro a fost nevoit să ceară hrisoave domnești de reconfirmare a dreptului catolicilor din Iași de a construi o biserică din piatră și domnitorilor care s-au succedat pe tronul Moldovei. Constantin Moruzi (1777-1782) a dat un astfel de act la 11 martie 1782 și Alexandru I Mavrocordat (1782-1785) la 9 octombrie 1782. Abia în toamna anului 1782 s-au început lucrările de construcție
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
de lituanieni. Mănăstirea era situată la poalele Dealului Horăitul Înalt, pe malul stâng al Pârâului Târgului. După tradiție, lângă mănăstire a funcționat o școală latineasca, în care ar fi învățat carte fiii doamnei Margareta Musată, viitorii domni Petru și Român. Domnitorul Lațcu Vodă (1365-1374) s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui Cazimir al III-lea al Poloniei și a fost convertit la catolicism , în timpul domniei sale aflându-se în Siret doi călugări minoriți, Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz. Prin trecerea
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
s-a căsătorit cu Malgorzata, sora regelui Cazimir al III-lea al Poloniei și a fost convertit la catolicism , în timpul domniei sale aflându-se în Siret doi călugări minoriți, Nicolae de Melask și Paul de Schweidnitz. Prin trecerea să la catolicism, domnitorul a vrut ca Moldova, amenințată de unguri și polonezi, să intre sub protecția Romei. Voievodul moldovean a adresat mai multe cereri Papei Urban al V-lea (1362-1370) pentru înființarea unei episcopii catolice în orașul Siret și ridicarea urbei la rangul
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
1362-1370) pentru înființarea unei episcopii catolice în orașul Siret și ridicarea urbei la rangul de „civitas”. Ca urmare a acestor solicitări, Papa adresa la 24 iulie 1370 două scrisori episcopilor de Praga, Wroclaw și Cracovia prin care îi înștiință că domnitorul Lațcu, "„dux Moldaviensis”", vrea să devină catolic împreună cu supușii săi și că-i cerea să înființeze o episcopie catolică la Siret, iar ca episcop să fie numit preotul Andrei Wasilo de Jastrzebiec, profesorul minoriților din Cracovia. Episcopii au efectuat cercetările
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
9 august 1371. Episcopul Andrei îl anunță pe papă de sfințirea să printr-o scrisoare din 9 mai 1371, trimițându-i cu această ocazie formulă jurământului. La 25 ianuarie 1372, Papa Grigore al XI-lea i-a trimis o scrisoare domnitorului Lațcu, în care îl felicita pentru trecerea la religia catolică și îi valida căsătoria cu soția sa, care rămăsese ortodoxă. Ca urmare a faptului că Șiretul a devenit sediu al unei episcopii, principesa Margareta Musată a sprijinit construirea în oraș
Biserica Nașterea Sfintei Fecioare Maria din Siret () [Corola-website/Science/317364_a_318693]
-
nr. 4, în centrul orașului. El a fost construit în anul 1840. Primii evrei s-au stabilit în Siret în jurul anului 1371, cănd Șiretul a obținut statutul de oraș. În acel an a fost angajat un bijutier evreu la curtea domnitorului Moldovei. Dezvoltarea rapidă a orașului ca urmare a situării sale pe drumul care ducea din Galiția (prin Cernăuți și Suceava) în Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreiești la Siret chiar inainte de secolul al XVI-lea. În Siret
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
Ungaria a determinat stabilirea mai multor familii evreiești la Siret chiar inainte de secolul al XVI-lea. În Siret se află un cimitir evreiesc monument istoric (având codul de clasificare SV-IV-s-B-05715 ), unde se află pietre funerare datând din anul 1560. Domnitorul Ion Theodor Callimachi a conferit prin anul 1759 unele privilegii mai multor evrei, scutindu-i de plată impozitelor. Autoritățile austriece nu au încurajat însă instalarea familiilor evreiești la Siret, încercând chiar să le deporteze. În anul 1774 trăiau la Siret
Templul Mare din Siret () [Corola-website/Science/317396_a_318725]
-
în Strada Dimitrie Onciul (fostă I.C. Frimu) nr. 7, în centrul orașului. Prezența evreilor la Suceava este atestată documentar încă din anul 1473 într-o scrisoare trimisă de un localnic, cuiva din Bistrița. De asemenea, tradiția atestă și faptul că domnitorul Ștefan cel Mare a avut un medic evreu cu numele de Șmil. Un dregător pe nume Abraham este menționat într-un document din 1630, prin care era scutit din poruncă domnească de plata unor dări. Mărturie a vechimii evreilor în
Sinagoga Gah din Suceava () [Corola-website/Science/317401_a_318730]
-
fie mai înalte decât Catedrala Mitropolitană, și cum legile mozaice spun că sinagoga trebuie să fie cea mai înaltă clădire din cartier, sinagoga a fost zidită în pământ. Conform tradiției, sinagoga ar fi existat pe același loc și în vremea domnitorului Mihai Racoviță (1703-1705, 1707-1709 și 1716-1726), în jurul ei fiind și un cimitir mozaic. O inscripție de pe peretele sudic atestă faptul că sinagoga a fost renovată în 1761. Lăcașul de cult a fost avariat de un incendiu în 1822, fiind distruse
Sinagoga Mare din Iași () [Corola-website/Science/317417_a_318746]
-
Biserică "Nașterea Sfanțului Ioan Botezătorul" din Siret este o biserică ctitorita de domnitorul Ștefan Petriceicu (1672-1673; 1673-1674 și 1683-1684) în orașul Siret (județul Suceava). Ea se află situată în centrul orașului Siret, în Piața Republicii nr. 1 (anterior Aleea Trandafirilor nr. 1). Biserică "Sf. Ioan Botezătorul" din Siret a fost inclusă pe Lista
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
catolică, cu o mănăstire dominicana aferentă. După unele opinii, clădirile mănăstirii au fost incendiate de populația românească ortodoxă, răzvrătita împotriva catolicismului în anul 1451 sau după alte opinii biserică a fost dărâmată la începutul secolului al XVI-lea din porunca domnitorului Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), prigonitorul catolicilor din Moldova. . Nu există însă documente sau mențiuni epigrafice care să ateste perioadă construirii sale. Totuși, cercetările arheologice efectuate aici în anul 1984 au scos la iveală ruinele unei biserici mai
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
conservat, iar hainele și tot inventarul au fost găsite în buna stare. Acest cavou nu aparține însă Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret. După cum afirmă istoricul Nicolae Iorga, în perioada anilor 1672-1674, domnitorul Ștefan Petriceicu ar fi construit o biserică ortodoxă, cu același hram că și al bisericii dominicanilor. Domnitorul moldovean a clădit în anul 1673 și Biserica Sfanțul Onufrie din Mănăstioara-Siret, aflată în apropiere. Până în jurul anului 1800, avea un cimitir în
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
Margaretei Mușat, de religie catolică, deși este sigur că a fost înmormântată la Siret. După cum afirmă istoricul Nicolae Iorga, în perioada anilor 1672-1674, domnitorul Ștefan Petriceicu ar fi construit o biserică ortodoxă, cu același hram că și al bisericii dominicanilor. Domnitorul moldovean a clădit în anul 1673 și Biserica Sfanțul Onufrie din Mănăstioara-Siret, aflată în apropiere. Până în jurul anului 1800, avea un cimitir în curte, acesta fiind mutat atunci în cartierul Ruși. Intrarea în curtea bisericii se făcea prin partea de
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
octombrie 1775, prin decretul imperial al Mariei Terezia, clădirea convictului iezuit a devenit sediu al Seminarului Greco-Catolic Sf. Barbara din Viena. Placa memorială din anul 1775, plasată la intrare, a reținut acest eveniment: "Maria Terezia și Iosif al II-lea, domnitori ai Austriei, au transferat cu generozitate această biserică împreună cu convictul aferent în scopul formării tânărului cler al ritului oriental. 1775". După trecerea în posesia comunității greco-catolice din Viena, Biserica Sf. Barbara a fost prevăzută cu un iconostas. Acesta a fost
Biserica Sfânta Barbara din Viena () [Corola-website/Science/317441_a_318770]