9,565 matches
-
în toată Moldova? Era unul dintre cei mai de frunte ținutași suceveni. Mic de trup, neastâmpărat, sprinten, în continuă vibrare ca argintul viu, dânsul se distingea prin un humor, un dar de a glumi, de a povesti, care dădeau mult farmec societăței lui. E destul să zic că era frate cu marele artist dramatic Matei Millu, Molièrul României, care a însuflețit scena română aproape jumătate de secol. În momentul când căruța a tras la scară, mi-a ieșit înainte Millu, vesel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
alte timpuri; iar noi, însuflețiți, amețiți pot zice de căldura vinului și a cântecului, strigam: Trage!... Barbule!... Trage!... Să sune văile, să tremure codrul, să salte pietrele! Și Barbu trăgea în adevăr, de ne tăia curmeziș la inimă, și de farmecul cântecului parcă i se ștersese de pe față zbârciturile anilor, parcă întinerise cu o jumătate de veac. Era frumos de văzut cum îi sticleau ochii acestui moșneag, urmaș al unei generații trecute, cum ședea încă drept ca lumânarea, cum îi vibra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
rele care au sunat în casa mea; fiecare cadru din părete îmi vorbește duios din trecut, mă transportă cu gândul departe, departe, la acele clipe fericite din viață când eu și copiii mei ne simțeam în naivitatea noastră absorbiți de farmecul coloarelor care reproduceau pe pânză, după puterile noastre, marea, eterna și neimitabila natură. O! De ce-au zburat așa de iute clipele acele!... O MINCIUNĂ Dintre păcatele ce-am comis în tinerețe, două mi-au rămas și acum în memorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în perioada critică, când frica de neizbândă și lipsa de experiență îmi tăia orice putere de întreprindere, deși aveam ambiția să trec drept foarte întreprinzător și curajos. Dealtfel, această perioadă naivă a primei tinereți, cu toate neajunsurile ei, are un farmec nespus de poezie. Atunci, în adevăr, trăiam și simțeam că trăiesc. Aspiram viața prin toți porii. Inima îmi era deschisă la orice emoțiuni. Aveam bucurii care acum nu le mai simt. Un lucru de nimic, un copac, un părăoaș, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în afară de obicei și mi se părea că fac cine știe ce voinicie, renunțând la îndemânări și alegând tocmai mijlocul cel mai puțin lesnicios de a călători. Carul cu boi, dacă în adevăr lasă de dorit în privința comodităței și a iuțălei, are totuși farmecul coloarei locale și te predispune la veselie. Când te vezi gurguțat 179 colo sus pe un pat de fân și tras în pas leneș de doi plăvani bine scoși din iarnă, duși de funie de un țăran cu opinci, suman
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
apoi se auzi un trăsnet înfricoșat, prelung, de mii de ori repetat care a zguduit în adâncuri și ceriul și pământul. Atunci munții, luna, stelele s-au oprit în loc de spaimă, plăieșii, arcașii, pușcașii au dispărut în tainițele lor ca prin farmec, iar noi câteșipatru musafiri ai ruinelor am sărit arși în picioare neștiind ce se petrece. ............................................................................................................................... O piatră enormă se desprinsese de pe vârful unui turn și căzuse alături de noi cu un zgomot cumplit al depărtare de câțiva pași numai. Vai ș-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cu frații Leon și Iacob Negruzzi, după multă luptă cu aceste belele ale inimei, dulci și nu prea, ne-am hotărât, într-o bună dimineață, să întreprindem o călătorie în străinătate. Cel mai bun mijloc de a te scutura de farmecul a doi ochi ce te stăpânesc este să pui o distanță cât se poate de mare între tine și dânșii. Acest mijloc a reușit câtorva prietini de-ai mei, care mi l-au recomandat ca sigur. Am scos, deci, fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acolo am plecat direct spre Paris. Călătoria cu drumul-de-fier, deși din cauza îndemânărilor, a mersului reglementar, ficat cu compasul, totdeauna același, nu are negreșit poezia călătoriilor cu poșta de odinioară, care ne rezerva multe surprinderi 192, totuși are și ea oarecare farmec pentru un om gânditor care se vede dus ca săgeata de monstrul cel vărsător de foc și înghițitor de spațiu. Te simți parcă stăpân pe natură; ai apropiat depărtările, ai scurtat timpul, ai iluzia că zbori pe aripa unui vis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
da luxul de a se sui pe vârfuri de munți, de a trece pe margini de prăpăstii, de a calca pe zăpezi unde la fiecare pas te puteai cufunda, lucru ce multora s-a întâmplat. Astăzi Șvițera și-a pierdut farmecul ei; a ajuns, pot zice, banală sau, după vorba românului, de râs, așa că toți schilozii se pot sui dormind pe Rigi, pe Pilat și chiar pănă la un loc pe imaculata Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un sahastru bătrân de când lumea, căruia toți se închină. Dar aceste mari scene ale naturei nu se pot descrie cu condeiul sau spune prin viu grai; ele trebuiesc văzute cu ochii. De aceea, mă opresc de a le mai micșura farmecul prin fraze neîndestulătoare; căci cuvintele omenești, cu înțeles mărginit, niciodată nu vor putea da icoana splendoarei nemărginite a naturei adevărate. Așadar, odată ce am descălecat la Chamonix și ne-am odihnit de ostenelele drumului, cel întăi gând al nostru a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
se ridicau din văi spre vârfuri, și când cea din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și izvor nesecat de nouri și furtuni. De treizeci de ani de când am dinaintea ochilor această neasemanată panoramă și nu mă mai satur de a o admira. Totdeauna parcă-i descopăr o nouă frumuseță. De multe griji, de multe necazuri, farmecul ei mi-a ușurat inima și de multe ori când mi se înfățoșa într-o pulbere de aur, înecată în razele răsăritului sau ale asfințitului, mă uitam pe mine însumi și mă simțeam dus pe altă lume. Ei bine, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele, și atunci parcă chipul tinerei păstorițe se topi ca o picătură de rouă la atingerea soarelui și în locu-i apăru în tot farmecul ei cealaltă copilă, Maria cu părul ei de aur, cu ochii ei revărsători de lumină, de astă dată mai frumoasă, mai diafană, mai poetică, așa că parcă ea însuflețea întreaga fire încunjurotoare. Iar notele fluierului îmi răsunau în urechi dulci, melancolice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a păstrat până în ultima clipă farmecul tinereții. Ar mai fi fost multe de făcut, dacă timpul ar mai fi avut răbdare...
In memoriam Maria Vrabie: Un om între oameni (1943- 2006). In: Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1850]
-
de primul clocot, când vom arunca spuma neagră și urîtă a primului clocot din societatea românească, astfel încât rădăcina strămoșescă să poată rodi din nou? Doamne ajută. Badea Gheorghe Toți am fost cândva copii Îmi vin în minte cuvintele pline de farmec și de nostalgie ale lui Ion Creangă în amintirea anilor copilăriei: „Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul nașterii mele, la Humulești, la stâlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă țineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne jucam noi, băieții, de-a mijoarca, și la alte jocuri și jucării pline de hazul și farmecul copilăresc, parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” ... Erau însă alte vremuri cu alt mod de gândire, de simțire și de trăire. Am găsit recent în internet, o altă formă de amintiri din copilărie, într-un limbaj mai modern
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Și-n momentul acela mi-am dat seama, cum să vă spun, că tot ceea ce mă chinuiam io să produc n-avea absolut nici o valoare. Ei nu dădeau trei lei pe mine, eram doar o bizarerie, un ciudat cu ceva farmec, unul care „ne face nouă de râs“ uneori, da’ în ce privește presa, subiectele despre care poți să scrii, știm noi mai bine ce vrea publicul. Ăștia din showbiz care rimăm inteligent show cu popou. Io trebuia să rămân așa, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să vină la control la ora 8 și întârzia imens. Le spuneam celorlalți că așa ceva nu se poate, dar ei îmi răspundeau resemnați ceva de genul: ehehe, să fiu io sănătos, ieri a venit abia pe la 11. Ca și cum ăsta era farmecul respectivului doctor. Din când în când, își mai bătea joc de pacienți. Îi lăsa cu ochii în soare, să aștepte. Comportament absolut aberant. Ca la nebuni. Tot ce au trăit oamenii ăștia, de fapt, în tinerețea lor, în comunism, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
unele mici învârteli, ca tot românul. Fără inteligența asta, nici nu putea să dea gata patru-cinci cronici în tot atâtea tipărituri culturale, unde să discute extrem de aplicat despre cărți citite pe diagonală. Nu, exagerez, era într-adevăr un tip cu farmec, un personaj, dar ca să dea verdict, ca să facă critică literară, era recomandat pentru asta, exact, ca vorba lui Țuțea, sifilisul la sistemul nervos. Avea umor, o structură alambicată, barocă a frazei, chiar dacă era, așa cum zicea un prieten, un fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un vecin. Sau mai are ocazia să reguleze și el ceva prospătură. De cele mai multe ori, jurnalistul ăsta resentimentar e gata să-ți povestească: „Ce-ar fi fost el dacă...”. De fapt, el nici măcar ratat nu e. Ratatul are un anumit farmec. El e un mediocru. Și abia acești mediocri resentimentari sunt niște inși extrem de periculoși. Țucălarul ăsta e exact individul care: „A avut de gând să...”. Ce-ar fi fost el dacă. Pentru el, cele mai de seamă performanțe literare sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
adevărat, dar nu sunt sigur că am făcut bine ascultându-l. El știa că nu înseamnă nimic să fii scriitor. Asta e și drama lui. Din când în când, mai pică câte cineva aici, „La lemne“, câte un personaj cu farmec. Acum a picat Stroescu, de exemplu. Mascota facultății, o figură funambulescă, un tip care face toți banii. Predă la noi dactilografia. Îl invităm la masă. - Pe de-a moa’, a zis, doar dacă-i așa acceptă o bere și invitația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se întâmplă la fel. La fel de nevinovată. Miruna și părul ei pe care îl spală o dată pe săptămână. Nu ca Pif, aproape zilnic. Asta îi reproșează acum. Stăm știind că va veni ea odată și-odată. Altfel n-ar avea nici un farmec. Așteptăm cum ai mei în sat așteptau porumbeii. Ăsta e tot efortul, să găsești pretexte pentru așteptat. Acum s-a apucat să-l întrebe pe Pif ce mai face prietena lui. O indiscreție ca asta ei trebuie să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
aceștia ne-au întâmpinat cu multă bucurie și au făcut, așa cum făceau de fiecare dată, ca întâlnirea noastră să fie sărbătoare. Îmi amintesc cu drag de vremea copilăriei mele, când bunicii erau mai tineri, verișorii plini de hazul și de farmecul vârstei, iar eu eram fără grijă și îmi părea că lumea întreagă este a mea. După întâlnirea cu cei dragi din casa bunicilor, împreună cu bunicul și cu fratele meu, trecând pârâul Probota, numit de săteni pârâul Magaziei, am urcat pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
paginile memorialu lui; „cubismul“, În sfârșit, avea să dezlănțuie cumplitele sale ravagii printre câțiva pictori, sculptori, dar, mai ales, printre arhitecții noștri, care, Încurajați de tehnica sumară a betonului armat, au despuiat Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bestie pedagogică, ne Învăța aritmetica „rațională“ bătându-ne cu capul de tablă - mai bucuros [sunt] să cujet acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a copilăriei mele, la mahalaua noastră din Bucureștii, mult mai colorați și plini de farmec, ai ultimei decade din secolul trecut. Când liniștea provincială a bulevardului, pe Înserat de iarnă, era parcă tăiată, ca de un cuțit de argint, de glasul tinerel și răsunător ca Într-o poiană al „ungureanului“ care purta pe cap coșul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]