9,462 matches
-
persistența îndelungată a biosferei în care au trăit, în lipsa concurenței, respectiv a dușmanilor biologici, și în izolarea lor geografică. Odinioară larg răspândite, populează astăzi numai regiuni restrânse. Unele specii, considerate demult dispărute, au fost redescoperite în ultimele decenii. Exemple: <br> "Floră": <br> Feriga arborescentă (Cyatheales)<br> Arborele pagodelor (Ginkgo biloba) <br> Coada-calului (Equisetum) <br> Cathaya argyrophylla, o specie de copac veșnic verde, din familia Pinaceae <br> Welwitschia mirabilis <br> Wollemie <br> Metasequoia glyptostroboides, conifer rar din familia Sequoia, cu frunze căzătoare
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
plastică, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica românești conțin urme ale civilizației acestui popor al tracilor, lexicul românesc conține 100-200 cuvinte de origine dacică, ce denumesc părți ale corpului omenesc, funcții fiziologice, boli, stări afective, relații familiale, încălțăminte, îmbrăcăminte, locuință, gospodărie, floră și faună (cele mai multe) etc. Pe lângă celelalte moșteniri daco-getice, cuvintele de origine dacică, intrate definitiv în fondul principal lexical al limbii române, arată încă o dată că poporul român este continuatorul civilizației și culturii daco-geților. În scrierile lor cu caracter literar și
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea există și câteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul este principala bogăție naturală a satului. Aici există o gamă largă de soluri, dominante fiind cernoziomurile (ocupă mai mult de 75% din suprafață). Flora este prezentată de circa 5000 specii, dintre care 1900 specii de plante superioare și 3500 specii de plante inferioare. Răspândirea plantelor este sub influența reliefului și a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara, potârnichea, prepelița, porumbelul de câmp, ciocănitoarea. Speciile
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
brun, ale cărui rezerve sunt însă foarte neînsemnate și nu au importanță industrială. Vegetația este component al naturii care s-a format în urma interacțiunii reciproce a tuturor celorlalte componente, cu rolul principal al climei și apelor. Vegetația comunei este bogată. Flora este variată. Este întâlnită vegetația de pădure. Comuna Cociulia este înconjurată de "Codrii Tigheciului" în care se află o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
a format în urma interacțiunii reciproce a tuturor celorlalte componente, cu rolul principal al climei și apelor. Vegetația comunei este bogată. Flora este variată. Este întâlnită vegetația de pădure. Comuna Cociulia este înconjurată de "Codrii Tigheciului" în care se află o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
asociații de gospodarii țărănești. Solurile sunt de cernoziom și, în Lunca Prutului, aluvionale și de fâneață. În apropierea satului există zăcăminte de nisip, argilă, prundiș, pietriș. Clima este temperat continentală, vegetație spontană de stepă. Pe teritoriul satului se afla GAS "Flora", care deține 122 ha de pământ. municipiul Cahul, la nord, Pașcani (comuna Manta), la sud, Oancea (județul Galați), la nord-vest, Vlădești (județul Galați), la vest, Lebedenco (Crihana Nouă), la est. Oiconimul CRIHÁNA provine de la antroponimul masculin Crihan. Este consonant și
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
sunt soluri deluviale, soluri argiloase mediu și fin, soluri aluviale, și solonceac. Satul se mai caracterizează prin faptul că se întâlnește mai ales în partea locuită a localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
și fin, soluri aluviale, și solonceac. Satul se mai caracterizează prin faptul că se întâlnește mai ales în partea locuită a localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
și veri secetoase. Vara, în luna iulie, temperatura medie este de circa +20 °C, iarna, în ianuarie, de -4 °C. Cantitatea medie de precipitații variază între 550-600 mm/an. Dintre fenomenele extreme în Hlinaia se manifestă viscolul, chiciura, poleiul, canicula. Flora locală este reprezentată de vegetație de luncă care s-a păstrat pe versanții văilor, o bună parte a teritoriului fiind valorificată, de vegetația palustră și acvatică. Vegetația forestieră lipsește. După cum spune legenda, dumult, în locul unde este situat satul astăzi, pămîntul
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
se evidențiază trei masive și șapte grupuri de conifere, care ocupă o suprafață de 1,5 hectare pe sectoarele mai ridicate, deaceea se văd bine din orce parte.Tot aici putem vedea specii de conifere din pădurile Siberiei, reprezentanți ai florei din Crimeea și Carpați. Aici crește bradul și pinul obișnuit, doi arbori de pseudotsugă Douglas - brazi cenușii cu ace argintii,ienuperi de Virginia, brazi de Canada, pinul moale. Printre conifere se privesc foarte frumos mestecenii, arțarii, sorbul. În partea de
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
precipitații. Vânturile nordice provoacă răcirea vremii, apariția viscolului, chiciurei, poleiului. Vânturile sudice și sud-estice cauzează creșterea temperaturii și apariția caniculei. Cantitatea medie a precipitațiilor este de 500-550 mm anual, în perioada vegetației active suma precipitațiilor constituie 360-380 mm. Fauna și flora sunt dominate de specii de stepă. Cele mai răspândite animale sunt: iepurele de câmp, țistarul, cârtița, vulpea, rozătoare etc.; dintre păsări: pițigoiul, cucului, ciocârlia, graurul ș.a. Cea mai mare parte a teritoriul a fost valorificată, însă pe versantul drept al
Răuțel, Fălești () [Corola-website/Science/305170_a_306499]
-
în Oceanul Indian, la 2.360 km Nord-Vest de Perth în Australia de Vest și 500 km la Sud de Jakarta, Indonezia. Are o topografie naturală unică ce a stârnit interesul oamenilor de știință și naturaliștilor datorită numărului de specii de floră și faună endemică care a evoluat in izolare și neperturbate de locuitorii umani. Navigatorii britanici și olandezi au inclus pentru prima dată insula pe itinerariile lor în secolul al XVII-lea. Căpitanul William Mynors (britanic), care era comandantul unei nave
Insula Crăciunului () [Corola-website/Science/306011_a_307340]
-
așadar, cu Pănășeștii, e situată la 9 km de or. și st. c. f. Strășeni și la 33 de la Chișinău. Pădurile întinse din jur, păduri de stejar, tei, plop, carpen, ulm, arțar, de cei mai diverși arbuști și specii de floră ierboasă, de asemenea, dictează o particularitate deosebită a modului de viață. Aparent închiși în sine sau mai retrași decât în alte locuri, oamenii sunt foarte buni la suflet și sinceri, generoși și ospitalieri. Un document din 11 apr. 1552 ne
Ciobanca, Strășeni () [Corola-website/Science/306051_a_307380]
-
și la Poiana Narciselor, declarată rezervație naturală. Pe lângă "narcise", în locul din urmă se mai întâlnesc și alte specii rare, ca "bulbucii de munte", "tămâioare", "stânjenelul siberian" și altele. În mlaștina eutrofă de lângă Dumbrăvița sunt de remarcat speciile de "stuf" precum și flora din cuaternar. Aici se găsesc câteva specii de plante rare precum "daria", "trifoiștea", "gălbeneaua", "adoleanul", "bulbucii de munte" sau "bumbăcărița". Mlaștina eutrofă de la Hărman adăpostește alte specii azonale, precum "jimla" (care nu se întâlnește nicăieri altundeva pe glob), "daria", "coada
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
de varietățile de plante relictare, nordice. Aici se întâlnesc coada iepurelui, fânețe cu caracter mezohigrofil, trestiișuri și cenoze care adăpostesc jimla. "Rezervațiile cu ochiuri de vegetație stepică", prezente pe versanții însoriți ai Muntelui Tâmpa și ai dealului Lempeș, păstrează o floră dintr-o perioadă xerotermă (d. ex. rogozul pitic), precum și câteva endemisme. De asemenea, Rezervația naturală Tâmpa protejează și o serie de specii de animale și insecte. Ocrotite mai sunt și bălțile de lângă Rotbav, în care se găsesc plante formate din
Geografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306168_a_307497]
-
se cunoaște data exactă când a fost descoperită peștera. Cea mai veche mențiune asupra peșterii este făcută de A. Szirtfi în 1847. K. F. Peters și A. Schmidl dau primele informații științifice în 1861, respectiv 1863. Al. Borza studiază repartiția florei și fenologia vegetației din pereții avenului, Emil Racoviță (1927) cercetează formațiunile de gheață iar V. Pușcariu (1934) face o prezentare științifică și turistică. "Rezervațile" Ghețarului sunt explorate de-abia în 1947 de Maxim Pop și Mihai Șerban. După o stagnare
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
o comunicare naturală. Ghețarul de la Scărișoara este important pentru știință în primul rând în complexul de fenomene care se datoresc prezenței gheții și structurii generale a peșterii: morfogeneză și evoluția formațiunilor de gheață, stratificarea masivului de gheață etc. Avenul, prin flora sa variată, diferențiată pe nivele, oferă botaniștilor un interesant și permanent teren de cercetare. Fauna cavernicolă este săracă, cel mai de seamă reprezentant fiind Pholeuon proserpinae glaciale Jeann. În gheața peșterii s-a descoperit un schelet aproape întreg de Rupicapra
Peștera Scărișoara () [Corola-website/Science/304718_a_306047]
-
ce carte unde se află. Odată cu decesul soțului, doamna peroteasă Ana, a dat bunurile materiale ale familiei spre vânzare iar dânsa s-a stabilit la București la fiica Constanța. Printre bunurile materiale a fost și întreagă bibliotecă. Profesorul dr. Radu Flora, pentru biblioteca Școlii Superioare de Pedagogie a cumpărat zeci de reviste „Viața românească” și mai multe cărți, în dependență de banii de care a dispus școala. Cele mai multe și mai valoroase cărți au trecut în biblioteca satului Torac. Torăcenii dintotdeauna au
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
decembrie, 1966) a fost un regizor, producător, animator, scenarist și antreprenor american , câștigător de 22 de ori al premiilor Oscar. Numele său este unul comun în orice casă americană și este cunoscut chiar și în rândul copiilor. A fost fiul Florei și al lui Elias Disney (canadian de origine) și a avut trei frați și o soră. Fiind co-fondator (alături de fratele său, Roy O. Disney) al studioului Productions, Walt a devenit unul din cei mai cunoscuți producători de film din lume
Walt Disney () [Corola-website/Science/304743_a_306072]
-
denumirea de se înțelege vegetația care crește în zonele cu climă tropicală umedă.Caracteristic acestei vegetații este o vegetație foarte deasă aproape de nepătruns, cu o climă caldă și umedă, după atolul de corali urmează din punct de vedere a densității florei și faunei pădurea tropicală. Regiunile pădurilor tropicale cu o vegetație verde tot timpul anului, alcătuiesc un sistem ecologic adaptat la clima caldă cu o temperatură medie anuală de 25 °C, cu oscilații de temperatură medie anuală de 0,5 - 0
Pădure tropicală () [Corola-website/Science/304758_a_306087]
-
și a substanței intercelulare. Acest strat numit filmul sau mantaua (pelicula) lipo-proteică acidă a pielii (pH=4,5-5,5), conferă o protecție față de microorganisme și față de substanțele chimice. Pe suprafața pielii și între celulele stratului disjunct, se găsesc microorganisme din flora saprofită. Numărul acestor germeni scade treptat spre profunzime, ei fiind opriți la nivelul stratului conjunctiv. Dermul constituie scheletul nerezistent conjunctivo-fibros al pielii. El este separat (și totodată reunit) de epiderm prin membrana bazală. Membrana bazală este alcătuită dintr-o împletire
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
numele este varianta anglicizată a cuvântului indigen „nganbra” sau „nganbira” care înseamnă „gol între sânii unei femei”, făcând referire la lunca dintre Muntele Ainslie și Muntele Negru. În mod alternativ, R.H. Cambage în cartea sa din 1919 intitulată "Note asupra Florei Native din Noul Wales de Sud, Partea X, Teritoriul Capitalei Federale" (în engleză "Notes on the Native Flora of New South Wales, Part X, the Federal Capital Territory") a remarcat că Joshua John Moore, primul colonist din regiune, a numit
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
referire la lunca dintre Muntele Ainslie și Muntele Negru. În mod alternativ, R.H. Cambage în cartea sa din 1919 intitulată "Note asupra Florei Native din Noul Wales de Sud, Partea X, Teritoriul Capitalei Federale" (în engleză "Notes on the Native Flora of New South Wales, Part X, the Federal Capital Territory") a remarcat că Joshua John Moore, primul colonist din regiune, a numit zona "Canberry" în 1823 afirmând că "„se pare fără îndoială că originalul a fost un nume nativ, dar
Canberra () [Corola-website/Science/304891_a_306220]
-
dezvoltare de aproape 3.800 metri (în anul 2009). Rezervația mixtă „Ineu - Lala”, 2.568 hectare, prezintă o largă dezvoltare a reliefului glaciar (custuri, circuri glaciare, văi glaciare, morene), cuprinzând elemente ale rețelei hidrografice (cascade, lacuri glaciare) și elemente ale florei și faunei caracteristice acestor munți: tisa, zâmbrul și cocoșul de mesteacăn. Alte rezervații: Reportaje
Munții Rodnei () [Corola-website/Science/305658_a_306987]