9,535 matches
-
trenurilor în Freidorf a purtat mai multe denumiri, în funcție de contextul politico-istoric. Astfel, în momentul inaugurării liniei care traversează fosta localitate, gara se numea Szabadfalu (aceasta fiind denumirea oficială a localității în acea perioadă). După Primul Război Mondial, deci în perioada interbelică, gara din Freidorf va poartă numele de Gara Sâmbăta, fapt atestat atât de "Harta Căile-Ferate Române" din anul 1921 cât și de harta Căilor Ferate din anul 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial, denumirea va fi cea de
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
m3, respectiv debit mediu lunar de 1600-1900 l/s. Recordurile „absolute” în materie de debit s-au realizat în august 2005 (23 600 l/s) și în luna august 2007 (22 500 l/s). Puțină lume știe că în perioada interbelică, în Freidorf funcționa un mic șantier naval, pe Canalul Bega. Printre vapoarele construite aici amintim: Parcul Industrial Freidorf se află în sud-vestul Municipiului Timișoara. Suprafața totală a parcului este de 47,9 ha. Terenul se află în proprietatea privată a
Freidorf () [Corola-website/Science/301452_a_302781]
-
Chinezul Timișoara (maghiară: "Kinizsi Temesvár") a fost un club de fotbal românesc care s-a afirmat în perioada interbelică, numărându-se printre cele mai vechi dar și cele mai de succes formații din istoria acestui sport. Traducerea numelui clubului din Kinizsi Pál (comandant în armata regelui Ungariei, Matia Corvin, și comite de Timișoara) în Chinezul a fost adoptată de
C.S. Chinezul Timișoara () [Corola-website/Science/301453_a_302782]
-
și legislativ comun întregii Românii, majoritatea locuitorilor germani, maghiari, sârbi integrându-se în structurile sistemului social-politic românesc. Astfel, după unire, România a devenit un stat multi etnic: la 1918 24% din populatie fiind de alta enie decât cea română. Perioada interbelică a însemnat pentru Timișoara o etapă de remarcabil progres economic, edilitar, cultural, spiritual. Integrată în România Mare, aflată pe coordonatele unui regim politic democratic, Timișoara se impune ca un centru urban modern, cu o viață publică complexă și dinamică, în
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
instituții școlare cu limbile de predare română, maghiară, germană, sârbă, ebraică asigură instruirea, fără opreliști, a tinerei generații. Zeci de asociații culturale și confesionale fac posibilă manifestarea nestânjenită a tradițiilor naționale și dezvoltă un model de civilizație europeană modernă. Anii interbelici au fost marcați de multiple împliniri pentru locuitorii orașului. La 15 noiembrie 1920 Timișoara devine Centru universitar, prin Decretul semnat de Regele Ferdinand I, întemeindu-se Universitatea Școala Politehnică. În 11 - 13 noiembrie 1923 timișorenii fac o primire sărbătorească Regelui
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
mari mulțumi, cele șapte clopote ale Catedralei , simbolizând cele șapte taine ale Legii celei Noi. Tot atunci sfințește și crucile care vor împodobi turlele Catedralei, simbolizând îngerii păzitori și ocrotitori ai Comunității timișorene. Strădanii importante, rămase însă neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
neîmplinite, în perioada interbelică, au fost depuse pentru construirea Palatului Cultural, înființarea Postului de Radio Timișoara, înființarea Universității de Vest, a Academiei de Agricultură. Progresul general al municipiului Timișoara și prosperitatea înregistrată de o parte importantă a populației în perioada interbelică vor fi simțitor afectate în timpul celei de-al Doilea Război Mondial. Anul 1940, cu gravele pierderi teritoriale suferite de România, provoacă în rândul românilor timișoreni profunde nemulțumiri și permanentă contestare a nedreptăților impuse țării. La 3 septembrie 1940, o mare
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
(7 decembrie 1935, Margina, județul interbelic Timiș - 17 ianuarie 1985) a fost un eseist, romancier și scriitor român contemporan. se naște pe 7 decembrie 1935 în comuna Margina, lângă Lugoj. Este fiul lui Iosif Titel, notar și licențiat în Drept și al Corneliei, casnică. Între 1946-1953
Sorin Titel () [Corola-website/Science/301486_a_302815]
-
grea înfrângere pentru trupele românești în fața Puterilor Centrale. Prizonierii au fost puși la muncă în lagărul de la Turtucaia. Mai târziu, în cimitirul militar al orașului a fost ridicat un monument închinat acestei bătălii, cunoscut ca "Memorialul de la Turtucaia". În perioada interbelică, localitatea a aparținut României Mari, constituind una dintre cele trei comune urbane sau orașe (împreună cu Silistra și Ostrov) ale județului Durostor. Turtucaia era reședința plășii omonime, ce includea 43 de sate. Majoritatea populației orașului era constituită din români (inclusiv aromâni
Turtucaia () [Corola-website/Science/301502_a_302831]
-
români. Între 1916-1918, în timpul Primului Război Mondial, orașul este ocupat de armata bulgară (sprijinită de forțe militare germane). După terminarea conflictului și în urma tratatelor de la București (1918) și de la Neuilly sur Seine (1919), Cadrilaterul, inclusiv Silitra, rămâne în Regatul României. În perioada interbelică, Silistra reprezintă reședința județului Durostor, unul dintre cele 71 de județe ale României Mari. Silistra are statutul de comună urbană (oraș), împreună cu alte două localități de pe teritoriul județului Durostor: Turtucaia și Ostrov, a doua situată în apropiere de Silistra, iar
Silistra () [Corola-website/Science/301501_a_302830]
-
(n. 13 august 1940, satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi, în raionul Telenești) - d. 25 aprilie 2016, Chișinău ) a fost om de litere, dramaturg, poet, scenarist de film, traducător și scriitor român, membru al "Uniunii Scriitorilor din Moldova" și al "Uniunii Scriitorilor din România". s-a născut la
Nicolae Esinencu () [Corola-website/Science/299994_a_301323]
-
Chișinău ) a fost om de litere, dramaturg, poet, scenarist de film, traducător și scriitor român, membru al "Uniunii Scriitorilor din Moldova" și al "Uniunii Scriitorilor din România". s-a născut la data de 13 august 1940 în satul Chițcani, județul interbelic Orhei (azi, raionul Telenești). A urmat în perioada 1971 - 1973 studiile superioare la Institutul de Literatură "Maxim Gorki" din Moscova. Debutează la "Moldova-film" în anul 1975 în calitate de coautor de scenariu la filmul regizorului Vlad Ioviță "Calul, pușca și nevasta". Este
Nicolae Esinencu () [Corola-website/Science/299994_a_301323]
-
de brigadă în 1898, îndeplinind, pentru o vreme, funcțiile de secretar general la Ministerul de Război și seful de Stat- major al armatei române. Era fiul lui (1824-1872) și al soției acestuia, Dumitrana născută Hurezeanu (1835-1909). Pârâienii, familia mamei politicianului interbelic, făceau parte din vechea boierime a Olteniei, putând fi urmăriți documentar până în sec. al-XV-lea și se trăgeau din vechii boieri din Baia de Fier și Alun. Speranța era fiica pitarului Zamfir Pârâianu, prefect de Gorj, și a Sevastiței, născută Frumușanu
Gheorghe Tătărescu () [Corola-website/Science/299971_a_301300]
-
1946 și totodată "antirevizionistă" împotriva celor care nu erau de acord cu revenirea Ardealului la România. Din cauza organizării acestei greve a fost exmatriculat în anul 1947, după care a ajuns stareț la Mănăstirea Toplița, aflată pe atunci în județul Mureș (interbelic). Ulterior și-a continuat studiile la ""Facultatea de Teologie"" din București și la ""Academia Andreiană"" din Sibiu, obținând titlul de ""licențiat în teologie"" (1948). Între anii 1948-1949 a fost intendent la Palatul Patriarhal, iar apoi, între anii 1949-1950, inspector patriarhal
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
revistele centrale bisericești, "Glasul Bisericii", "Mitropolia Olteniei", buletinul și calendarul "Credința" din Detroit, "Renașterea" din Cluj (unele sub pseudonimul Vartolomeu Diacul). Din punct de vedere al scrisului duhovnicesc, din multele lucrări amintim "Filele de acatist" (1976), "Acțiunea catolicismului în România interbelică" (1992) penultima lucrare, "Cartea deschisă a Împărăției", o tâlcuire competentă a Sfintei Liturghii izvorâtă din experiența sa. În anul 2008 a publicat un volum de memorii. Vorbind de activitatea sa de dramaturg, trebuie să menționăm dramele: "Miorița" (1966); "Meșterul Manole
Bartolomeu Anania () [Corola-website/Science/299991_a_301320]
-
(uneori cunoscută și drept Milița Pătrașcu sau sub ortografia Militza Pătrașcu) (31 decembrie 1892, Chișinău - februarie 1976, București) a fost o artistă plastică, sculptoriță și portretistă română, participantă la mișcarea artistică de avangardă românească, din perioada interbelică, mai ales la gruparea mai moderată din jurul revistei "Contimporanul", maestră în arta portretului, considerată cea mai înzestrată femeie-sculptor a României în secolul al XX-lea. s-a născut la 31 decembrie 1892 în Chișinău, numele la naștere fiind Melania Nicolaevici
Milița Petrașcu () [Corola-website/Science/300010_a_301339]
-
electorale din noiembrie 1919, prin articolele publicate în ziarul "Îndreptarea", oficiosul Partidului Poporului, condus de mareșalul Alexandru Averescu. Familia s-a reîntregit în noiembrie 1918, odată cu alungarea trupelor de ocupație și revenirea Regelui și a Guvernului în București. În perioada interbelică, familia Brătianu avea să ducă viața obișnuită a elitei bucureștene, una îndestulătoare dar decentă și fără ostentație. Iat-o văzută prin ochii uneia dintre menajererele familiei: Lia Brătianu este cea care, împreună cu Regina Maria, a pus bazele Societății Filantropice „Principele
Vintilă I. C. Brătianu () [Corola-website/Science/299970_a_301299]
-
este o depresiune și un ținut istoric din Transilvania, situat de-a lungul cursului mijlociu al râului Olt, cu centrul în cetatea medievală Făgăraș. În 1876 teritoriul Țării Făgărașului a fost organizat în comitatul Făgăraș, unitatea administrativă precursoare a județului interbelic Făgăraș. Odată cu instaurarea regimului comunist în România, ținutul Făgăraș a fost împărțit între județele actuale Brașov și Sibiu. Desfășurată sub forma unei fâșii, dispusă pe axa est-vest, cu lungimea de 82 km și lățimea variind între 12 și 19 km
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
unde a activat, i se oferă postul de dirijor permanent al „Societății filarmonice Mozartverein”. După 1913 revine în țară și este numit profesor de contrapunct, fugă și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituții, o intensă activitate de ridicare a învățământului și creației muzicale românești. Sprijină crearea unei „Asociații a elevilor Conservatorului”. După ce în 1922, în urma unor intrigi, fusese înlăturat de la conducerea Conservatorului, este rechemat la cârma acestuia
Antonin Ciolan () [Corola-website/Science/313017_a_314346]
-
alții au venit și din Aiello Calabro, Sân Pietro în Amantea, Sân Mango d’Aquino, Belmonte Calabro, Lago, Longobardi sau Serra d’Aiello. Din cauza emigrării populației din sudul Italiei datorată șomajului, a războaielor mondiale și a crizei financiare din perioada interbelică populația localității a scăzut. Majoritatea au emigrat în Statele Unite, Canada, Australia și în Noua Zeelandă. După 1989 s-au stabilit în oraș emigranți din Europa de Est, din Nordul Africii, Senegal dar și din Turcia. Noii veniți lucrează în special în agricultură și
Campora San Giovanni () [Corola-website/Science/313037_a_314366]
-
Leonida Constantin Brezeanu (n. 28 octombrie 1938, Teișani, județul interbelic Prahova, România) este un dirijor, compozitor și etnomuzicolog român, membru corespondent al Academiei Americano-Române de Arte și Științe din U.S.A și Canada (din anul 2000). S-a născut într-o familie cu preocupări muzicale, tatăl său, Emil St. Vasilescu
Leonida Brezeanu () [Corola-website/Science/313094_a_314423]
-
(n. 10 aprilie 1884, Săbăoani, județul Neamț - d. 27 septembrie 1944, Beiuș, județul Bihor (interbelic)) a fost un cleric romano-catolic român, care a îndeplinit funcția de episcop romano-catolic de Iași (1925-1944). s-a născut la data de 10 aprilie 1884, în satul catolic Săbăoani (județul Neamț), ca fiu al lui Iosif și al Margaretei Robu
Mihai Robu () [Corola-website/Science/313135_a_314464]
-
(n .1896 București - d. 17 noiembrie 1962, Penitenciarul Aiud) este pseudonimul literar al lui Alexandru Teodorescu, gazetar, poet, monah român din perioda interbelică, cunoscut și sub numele monahale de "Monahul Agaton" de la Mănăstirea Antim și "Daniil de la Rarău". Din 1948, când s-a călugărit, duhovnic i-a fost Ilie Cleopa. este inițiatorul grupului "Rugul Aprins" de la Mănăstirea Antim. Este unul dintre extrem de puținii
Sandu Tudor () [Corola-website/Science/313239_a_314568]
-
de critic de artă a fost înghețată. Printre marii săi prieteni, s-a numărat și Petru Comarnescu, cel care i-a deschis calea reabilitării și i-a facilitat în1964 intrarea în Uniunea Artiștilor Plastici, secțiunea de critică și cu care interbelic a avut o vie colaborare la gruparea culturală Criterion. Cu criticul de artă și juristul Barbu Brezianu a purtat până la moarte un viu dialog spiritual, prima scrisoare de la acesta datează din 1928. În anii 70’, epoca ,deschiderii’’ Aurel D, Broșteanu
Aurel D. Broșteanu () [Corola-website/Science/314498_a_315827]
-
păstorește episcopul ortodox, Petru Hristofor în perioada 1708-1712. După această perioadă, episcopia dispare pentru mai bine de 200 ani. Episcopia Oradiei este reînființata în 1920, prin decretul regal nr. 3655/30.08.1920 în frunte cu Român Ciorogariu Până în perioada interbelică în centrul județului Sălaj, există un protopopiat ortodox, ce avea sediul la Unguraș, azi localitatea Românași. După perioada comunistă, denumirea episcopiei se modifică în Episcopia Ortodoxă a Oradiei, Bihorului și Sălajului. După 4 noiembrie 2005 este subordonată ierarhic față de Mitropolia
Episcopia Sălajului () [Corola-website/Science/314518_a_315847]