10,921 matches
-
puțini se pot ridica până la originalitatea, farmecul și va loarea unei creații, precum Gaston Paris, Joseph Bédier și Emile Gebhart. Cea mai de seamă ispravă a lui Ramiro Ortiz, care-i va păstra numele În cultura românească, a fost colaborarea intimă cu poetul Gheorghe Coșbuc, care Încă din tinerețile lui, și mai mult cu nemțeasca decât cu italieneasca lui, dar și cu marea lui divinație artistică, se Încumetase să traducă, pentru sine deo camdată și cu goluri mari sau simple Însăilări
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă a spiritului creator românesc, neputincios să urce peste o anume limită a vieții pământești, [limită] care, foarte adesea, prin alte părți, nu Înseamnă decât o etapă spre alte realizări ale maturităților depline? Dar o să-mi spuneți că Mihail
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de acasă, Ion Trivale s-a realizat și integrat curând de tot printre noi și În climatul nostru cel mai cald și senin al cugetului și al scrisului românesc - Începând cu debutul său amintit, care-l dezlega de cele mai intime rațiuni ale rasei sale; continuând cu activitatea lui de critic literar care Îndemna pe scriitori spre „făgașul tra di țional... fără de care o manifestare puternică a geniului național nu e posibilă“; și Încheind această sforțare a lui continuă de integrare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu care era Îndușmănită la cuțite pe chestii de averi mari de Împărțit [...]. Dar de pe urma acestor concesii față de sine și de mândra lui conștiință literară, lucru pentru care sunt sigur că Emanoil Bucuța suferea adânc, gustat-a el măcar deliciile intime ale unei existențe confortabile, dulcile răgazuri ce le așteptăm În schimbul ostenelilor și compromisurilor noastre de dimineața până seara? Nici atât!... Casa lor din str. Grigore Alexandrescu nr. 17, cumpărată cu ceva bani și cu alții mai mulți Împrumutați pe la bănci („Îmi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe rioasă sau capriciul lui de a sparge, din când În când, zidul sever al complexelor sale, ordinea prea simetrică ce și-o impusese și la care ținea, deși nu era chiar pe potriva firii sale insubor do nate
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
departe [a]celora mai bine pregătite decât ele pentru asprimile și compromisurile acestei vieți. Sunt lucruri pe care le-am cunoscut la vremea lor și În intimitatea lor și al căror ecou trist l-am găsit apoi În Jur nalul intim ținut de scriitoare și descoperit sub căpătâiul roșu aprins de sângele Încă proaspăt, năvălit dintr-o inimă sfârtecată de un glonte bine țintit. [...] Cora Irineu făcea parte, așadar, dintr-o familie de sinucigași. Căci există familii cu sinucigași În serie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
legătura vinovată cu soția prietenului sau numai a cunoscutului, ba chiar și cu amanta acestora. Parcă i-aș fi avut mereu Înainte și tocmai când nu trebuie, și parcă le-aș fi furat, odată cu femeia, mirosul secrețiunilor și sudorilor lor intime. (Nu ca Ruben din Biblie, Întâiul năs cut al lui Iacob și al Liei, care s-a culcat fără să-l doară capul cu Bilha, țiitoarea lui taică-său - Facerea, 35, [21].) Sunt atâtea și atâtea cucoane turmentate de gândul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
adânc al recuperației sexuale, „dulce dar al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care ne incita spre bunătățurile de pe masă, repa ratoare? Vă ridicați amândoi de pe patul dragostelor voastre glorioase de odinioară parcă aferați sau prea grijulii după toaleta intimă. Până În ziua când te pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor la CEC. Cealaltă jumătate din Încasări revenea lui Ion Căcat și Pătruței, obligați să plătească fetelor, În afară de dreptul lor real, și unul social, Întreținând, adică, o cantină și punându-le gratuit la dispoziție articolele de cosmetică și de toaletă intimă, indispensabile acestui comerț de iluzii, cum și garantării sănă tății publice. Contabilitatea normată a Întreprinderii arăta o cheltuială lunară la acest capitol de 15 000 de lei, cum și un beneficiu comercial de 4 000 până la 7 000 de lei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a urmărit pe Mircea Flo rian până la moarte, luminându-i clipele de restriște și ali nându-i suferințele pe care marele filozof le-a cunoscut din plin mai târziu. Constantin D. Beldie, fratele mai mare al Lucreției, a fost un prieten intim al lui Mircea Florian și coleg de liceu cu acesta, căruia Îi spunea afectuos „Prințul“. Costică a avut o copilărie frumoasă, fiind primul copil și cel mai răsfățat. A fost dat la Kleinkindergarten și, În același timp, primea lecții de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
permis luxul de a le consulta. Indiscutabil, ele trebuie republicate integral. Atât În Ideea Europeană, cât și În edițiile din 1924 și 1975, ele au fost publicate fragmen tar. Din fiecare scrisoare au fost eliminate Începutul și sfârșitul, precum și pasajele intime, unele de o mare valoare literară. Scrisoarea din 28 iulie 1922, redactată În tren, adresată lui C. Beldie, ca toate de altfel, Începe astfel: „Cățelușule drag, Ți-am pus acum numele «Bubico». Nu știu ce mi-l sugerează, dar mă amuză la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
oamenii ce ar putea să te pună de la început pe calea bună, cu șansa de a te duce spre împlinire, sunt rezervați și nu-și iau răspunderea unui „Da“ decât dacă se deranjează să te cunoască, dacă dintr-un motiv intim, pornind de la amintirea unei tinereți chinuite, bântuite de confuzii, îți întind o mână. Lui Constantin Șerban, marele romancier din zilele noastre, mâna i-a întins-o un bărbat cu o singură mână. Un ciung, care, pe deasupra, era și fonfăit. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și povestește pe limba mea ceea ce mi-au văzut ochii“), iar uneori pare chiar să ne urmărească. Proza plină de culoare a lui Che zugrăvește obiectele care i se aștern În fața ochilor și, dacă peisajul permite, adaugă și o nuanță intimă: „Drumul șerpuiește printre poalele unor dealuri joase, care marchează Începutul marii cordiliere a Anzilor, apoi coboară abrupt, pînă ajunge Într-un oraș sărăcăcios și lipsit de farmec, aflat Într-un contrast izbitor cu munții magnifici, cu păduri bogate, care Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mea, cît și a tovarășului meu de drum - față de Întregul personal al coloniei, care, aproape fără să ne cunoască, ne-a oferit această frumoasă demonstrație de afecțiune, sărbătorindu-mi ziua de naștere ca și cînd ar fi fost o sărbătoare intimă, ținută pentru unul de-al vostru. Și mai e ceva. Peste cîteva zile vom părăsi teritoriul peruan, așa că intenția secundară a acestor cuvinte este aceea de a ne lua rămas-bun, și aș vrea să subliniez recunoștința pe care o purtăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
suferințe ca să ne încerce. Pe acela pe care Dumnezeu îl iubește îl și pedepsește. Suferințele, durerile sunt o dovadă a deosebitei dragoste a lui Dumnezeu față de noi. Toți sfinții și fericiții din cer au ajuns prin suferințe în cea mai intimă prietenie cu Dumnezeu. Dumnezeu ne trimite suferințe pentru ca să ajungem în cer. Povestea spune că era odată un băiat ghebos, care, din pricina deformității trupului era luat în râs de tovarășii săi și nu era primit în jocurile lor. Iar el îndura
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
familiei din cimitirul Bellu. Era nevoie de un martor din afara familiei. Odată consumat acest trist episod, doamna Rădulescu l-a invitat la dânsa pe Petre și i-a pus în brațe scrisorile rămase, jurnalele de front, precum și caietele de însemnări intime ale lui Mihai. Toate au stat la baza elaborării a ceea ce se intitulează azi Castele în Spania. Prietenia dintre Mihai Rădulescu și Petre Sirin s-a soldat cu încă o lucrare valoroasă. În timpul când Constantin Noica avea domiciliu forțat la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
murit. și dacă tot am ratat Ajunul Crăciunului, atunci cel puțin să petrecem de Anul Nou! În noaptea de 31 decembrie 1953, eu, Florino și Mihai am fost invitați de Stere Popescu să petrecem Revelionul la el, în cerc strict intim. și, ca de obicei în asemenea ocazii, am stat cu Mama și cu Tata și cu alți invitați acasă până la orele douăsprezece, am ciocnit o cupă de șampanie, iar apoi - eu și cu Florino - am plecat la Sterică... ședea destul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care, fără să fi vrut să mi-o mărturisesc, îmi încătușau viața... Cu Vally nu cred să mă mai fi întâlnit, el fiind închis într-o celulă mult mai mare, de vreo patruzeci de persoane, față de care odăița mea, relativ intimă, mi se părea un mic paradis... Arestații veneau, alții plecau. Atmosfera era însă liniștită, aș spune chiar plăcută, cu toate că, din punct de vedere social, predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire de aur. Acesta
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vorbească, limba toată se și afla cuprinsă în cuvânt. Era rostirea ce-i crescuse în creier și așa trebuia să rămână. Chiar și atunci când limbaprinsese iz de la coșurile lagărelor de concentrare, Celan a trebuit s-o accepte ca pecea mai intimă glăsuire a sa, deși el crescuse printre idiș, română și rusă, iar franceza i-a devenit mai târziu limba de zi cu zi. Cu totul altfel s-a întâmplat cu Georges-Arthur Goldschmidt 1. Care, după exterminarea evreilor, a respins limba
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici una, nici alta, ci așa cotropită de spaime cum mă simțeam, numai nevoia mea prostească de a pune o ordine în lucrurile cărora nu le puteam face față? Prietenul meu și cu mine le-am povestit celorlalți din cercul nostru intim despre trandafirii de pe mormânt și despre căsuța cu femeia legată. Dar despre câini și cireșe am tăcut amândoi fără a ne fi vorbit mai înainte. Iar buruienile le-am trecut sub tăcere numai eu, așa cum mă obișnuisem s-o fac
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
când iscoada nu s-a prezentat în carne și oase. Ca să te dezveți să mai crezi în ceea ce vezi! Cum însă urmăritorul reușește să observe totul nu doar fiind prezent în carne și oase, ci și dinlăuntrul lucrurilor celor mai intime, cel urmărit - orice-ar face și învârti cu sine și cu obiectele sale chiar acasă la el - tot are impresia că stă ochi în ochi cu urmăritorul. Drept care, concomitent, se observă pe sine, îl observă pe el. De-aici rezultă
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
nici un haz, avem cumva de-a face cu „fericirea inimii“? Dar ceea ce numim „chestiuni de-ale inimii“ nu-și au oare sediul tot în cap? Mai pot oare oamenii vătămați sau, mai rău, zdrobiți, să-și mențină intacte legăturile lor intime, de care depind într-o atât de mare măsură? Iubirea nu-i o altă țară, ea se găsește acolo unde-ți stau picioarele și capul. Trebuind să dea piept zi de zi cu împrejurările exterioare. Iubirea te poate ajuta să
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în versurile acide, ironice și sarcastice de natură populară: "Neam de neam Cu perna-n geam Șase frați Fără izmene Și-ncă doi Cu cracii goi." Habar n-aveam că "cel ce gândește singur" inventase și asemenea articole de natură intimă în vederea protejării cu strășnicie a părții inferioare a corpului uman. În ceea ce mă privește, mă bucură nespus faptul că omul a reușit să-și pună la adăpost prețioasele organe locomotorii ferindu-le de intemperiile maligne ba, chiar și pe cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui iubire nemuritoare...! Și-ntr-o fină discordanță Cu priveliște sonoră Merg așa cam la distanță El major și ea minoră." (G. Topîrceanu) "Când eram pe Ialooo...." Nu, nu se mai puteau abține, degeaba! Cântecul ăsta le răscolea cele mai intime și profunde sentimente. Cu ochii înecați în lacrimi, nemaivăzând nimic în fața lor, căutau cu disperare un punct de sprijin, de mângâiere. Și mângâierea a venit tot cu ajutorul Sfântului Duh sub forma inegalabilei agheasme de Zăvoaia, care se evapora din pahare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil, material era abia-abia străpuns de puterea anemică a unei lumânări sfrijite care, pâlpâind agonic, reușea cu mare dificultate să spargă masa de întuneric ce ne înghițise literalmente. Pentru a ne deplasa în spațiul intim unde însuși regele merge pe jos, ne cuplam doi câte doi pentru a ne face curaj și pentru a ne ține lumânarea unul celuilalt. La lumina sărăcăcioasă și tremurândă a lumânării, înaintam încet, cu grijă, pentru a nu se stinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]